Cronică elogioasă în Grecia pentru filmul ”Anul Nou care n-a fost”: Ultima jumătate de oră ar trebui predată în toate școlile de cinematografie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Ziarul elen Naftemporiki a publicat o cronică laudativă a filmului ”Anul Nou care n-a fost”, scris și regizat de Bogdan Mureșanu, aflat la debutul regizoral:

„Anul Nou care n-a fost” vine din România, și nu este primul film pe care îl vedem despre perioada lui Ceaușescu – înaintea lui au mai fost chiar destul de multe, dintre care cel mai cunoscut a fost distins cu Palme d’Or („4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”).

Ce diferență, totuși, și în acest caz: când grecii vorbesc despre istoria lor prin cinematografie parcă se adresează doar țării lor. Când fac asta românii, parcă se adresează lumii întregi. Desigur, există o excepție de la prima regulă, iar numele lui este Costas Gavras.

În România, unde cea de-a șapta artă este jucată pe degete (produc, de departe, cea mai interesantă cinematografie din Europa de astăzi), au studiat bine moștenirea vremurilor recente, chiar dacă cinematografia lor are un conținut mai dens din punct de vedere semiologic. Ce vreau să spun este că ei posedă atât codurile genurilor, cât și mecanismele suspansului.

Aici, acțiunea este plasată cu puțin timp înainte de izbucnirea revoluției de Crăciunul anului1989 și urmărim viețile a șase necunoscuți care se intersectează în mijlocul revoltei populare.

Acest mozaic de personaje, construit cu măiestrie, duce filmul când spre comedie, când spre dramă, până când suntem conduși la apogeul magnific al dramei, o ultimă jumătate de oră orchestrată pe „Bolero” de Ravel, care ar trebui predată în toate școlile de cinematografie.

Traducerea: Carolina Ciulu/Rador