Confidentul lui Putin care s-a opus războiului / Momentul în care Kozak i-a spus lui Putin că este pregătit să fie arestat sau împușcat pentru refuzul de a-i respecta ordinul (NYT)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În a doua zi a invaziei Rusiei în Ucraina, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai președintelui Vladimir V. Putin a refuzat să îi urmeze ordinele. Potrivit a trei persoane apropiate lui Dmitri N. Kozak, Putin i-a cerut acestuia să solicite capitularea Ucrainei. Kozak a refuzat, insistând că nu știe ce încearcă să realizeze liderul rus prin invazie. Pe măsură ce discuția se încingea, Kozak i-a spus lui Putin că este pregătit să fie arestat sau împușcat pentru refuzul său, scrie The New York Times.

Abia mai târziu, Kozak a aflat că Putin pusese acel apel din 2022 pe difuzor, au spus persoanele respective, transformând înalții funcționari din biroul președintelui în martori ai unui moment rar de insubordonare.

Kozak a fost o voce solitară de disidență în cercul restrâns al domnului Putin, o mică fisură în controlul său de fier asupra puterii. Având atât de puțini oameni dispuși să-l conteste, Putin a exercitat un control aproape total asupra desfășurării războiului de către Rusia. Acesta este unul dintre motivele pentru care, aproape patru ani mai târziu, liderul rus nu renunță la cerințele sale dure, chiar și în contextul presiunilor crescânde pentru un armistițiu.

Kozak, în vârstă de 67 de ani, a demisionat din funcția de șef adjunct al cabinetului lui Putin în septembrie, la o lună după ce The New York Times a relatat despre criticile sale private la adresa războiului. În interviurile acordate de atunci, șase ruși apropiați de Kozak au descris transformarea unui confident al lui Putin de 30 de ani într-un focar al sentimentului anti-război în elita rusă. Cei mai mulți au vorbit sub condiția anonimatului, având în vedere pericolul represaliilor pentru discutarea politicii confidențiale a Kremlinului.

Prin faptul că și-a făcut cunoscute dezacordurile cu președintele în cadrul elitei conducătoare, Kozak dă glas nemulțumirii tăcute resimțite de mulți din clasa de afaceri și culturală din Moscova și chiar de alți oficiali guvernamentali, spun cei șase apropiați. Anul acesta, această consternare a fost exacerbată de refuzul lui Putin de a pune capăt războiului, chiar și în condițiile favorabile oferite de președintele Trump.

„Dmitri Nikolaevici nu mai este, dar starea de spirit este aceeași”, a spus Aleksei A. Venediktov, un jurnalist proeminent din Moscova care cunoaște oficiali actuali și foști ai Kremlinului, inclusiv pe Kozak. „El este important ca reper.”

Kozak, cea mai înaltă personalitate guvernamentală care s-a rupt de președinte din cauza războiului, rămâne în Moscova. El a lucrat pentru prima dată cu Putin în anii 1990, când amândoi erau înalți oficiali în primăria din Sankt Petersburg, și pare să creadă că legăturile lor personale îi oferă o anumită siguranță, au spus persoanele care îl cunosc.

Kozak nu și-a făcut publice criticile. Un cunoscut al său, analistul politic Arkadi Dubnov, a spus că Kozak a refuzat să fie intervievat pentru acest articol.

Dar Dubnov a spus că evenimentele de după invazia din 24 februarie 2022 nu au făcut decât să întărească opiniile lui Kozak. „Evaluările sale, exprimate lui Putin în ajunul începerii acțiunii militare, s-au confirmat cu o precizie înfricoșătoare”, a spus Dubnov, care locuiește în Israel.

Cercul restrâns

Mâinile lui Kozak tremurau când s-a apropiat de pupitru. El a explicat, mormăind uneori, de ce negocierile cu Ucraina nu duceau nicăieri. A adăugat că avea mai multe de spus, dar Putin l-a întrerupt.

„Presupun că vom discuta despre asta separat”, a spus Kozak.

Era 21 februarie 2022. La o ședință televizată a Consiliului de Securitate într-o sală cu coloane din Kremlin, înalții oficiali ruși s-au aliniat în spatele invaziei iminente a domnului Putin.

Kozak nu a intrat în joc.

Îl cunoștea pe Putin mai de mult decât aproape oricine altcineva din încăpere. El gestionase prima campanie de realegere a lui Putin, se ocupase de pregătirile pentru Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 și supraveghease integrarea Crimeei anexate în Rusia.

La începutul anului 2022, înainte de invazie, Kozak negocia cu Ucraina în legătură cu războiul prin intermediari din estul țării. În ianuarie, el a ținut o sesiune de opt ore la Paris, discuții despre care Ucraina a spus că au trimis un „semnal foarte pozitiv”. Mai mulți foști oficiali ucraineni și americani familiarizați cu aceste discuții au spus că ei credeau că Kozak urmărea cu adevărat o soluție diplomatică, și nu doar să câștige timp pentru ca Rusia să-și pregătească invazia.

În timp ce Putin aduna trupe, Kozak a redactat o notă lungă în care prezenta consecințele negative probabile ale unui război, spun sursele citate. Potrivit unei persoane care a văzut-o, nota avertiza asupra posibilității ca Suedia și Finlanda să adere la NATO — o previziune care se va dovedi profetică.

Pe 21 februarie, Kozak s-a adresat din nou Consiliului de Securitate într-o parte a ședinței care nu a fost televizată, potrivit mai multor persoane apropiate lui. Ucrainenii vor rezista, a spus Kozak. Sancțiunile vor fi severe. Poziția geopolitică a Rusiei va avea de suferit.

Putin le-a cerut apoi tuturor oficialilor, cu excepția lui Kozak și a membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate, să părăsească sala, potrivit persoanelor apropiate lui Kozak. I-a cerut lui Kozak să-și reitereze argumentele. Apoi, Putin i-a concediat pe toți ceilalți, cu excepția lui Kozak, care stătea încă în picioare la pupitru.

Acum erau singuri sub tavanul boltit al Sălii Sfânta Ecaterina din Kremlin, la aproximativ 9 metri distanță unul de celălalt.

Ce este? L-a întrebat Putin pe domnul Kozak, potrivit a două persoane apropiate de Kozak. De ce ești împotriva?

Domnul Kozak, potrivit acestor persoane, nu s-a clintit. A fost ultima dată când cei doi au vorbit înainte ca Rusia să înceapă bombardarea Kievului în dimineața zilei de 24 februarie.

Refuzul de a respecta un ordin

Unele agenții de știri au scris că Kozak l-a sunat pe Andrii Iermak, pe atunci șeful de cabinet al președintelui Volodimir Zelenski al Ucrainei, în orele care au urmat invaziei și a cerut ca Kievul să se predea.

Kozak a insistat în fața mai multor asociați că povestea este falsă. În schimb, le-a spus că Iermak l-a sunat în acea zi. Kozak a spus că dorea să lucreze pentru a ajunge la o pace negociată cât mai repede posibil, au spus acești oameni.

În a doua zi a invaziei, Kozak negocia un posibil acord de încetare a focului cu David Arahamia, un alt oficial ucrainean, potrivit a trei persoane apropiate domnului Kozak. Acordul ar fi implicat garantarea securității Ucrainei de către Rusia și retragerea din toate părțile Ucrainei, cu excepția Crimeii și a regiunii estice cunoscute sub numele de Donbas.

Negocierile l-au înfuriat pe Putin.

În seara zilei de 25 februarie, Kozak l-a informat pe Putin prin intermediul sistemului telefonic securizat al Kremlinului, potrivit celor trei persoane.

Putin l-a criticat pe Kozak pentru că și-a depășit mandatul discutând probleme teritoriale și i-a spus lui Kozak să informeze Kievul că Rusia va negocia doar capitularea Ucrainei. Pentru Kozak, Putin părea să-și schimbe brusc poziția de negociere. El a spus că nu poate negocia dacă nu cunoaște obiectivele finale ale Rusiei.

Putin a ignorat aceste preocupări și i-a ordonat lui Kozak să negocieze conform instrucțiunilor. Kozak a refuzat. În cadrul acestei convorbiri, Kozak i-a spus lui Putin că era pregătit să fie arestat sau împușcat pentru refuzul său, au spus persoanele respective.

La sfârșitul acelei convorbiri tensionate cu Putin, Kozak a acceptat să informeze Ucraina cu privire la cererea Rusiei de capitulare. L-a sunat pe Arahamia, în timp ce Putin asculta în tăcere. Arahamia a refuzat.

A doua zi, 26 februarie, poziția lui Putin părea să se schimbe pentru a doua oară, potrivit celor trei persoane. Dimineața, primul adjunct al șefului de cabinet al domnului Putin, Sergei V. Kirienko, l-a sunat pe Kozak și i-a spus că un alt consilier al Kremlinului, Vladimir R. Medinski, va conduce acum negocierile Rusiei cu Ucraina.

Seara târziu, Medinski și Roman Abramovici, un miliardar rus, au sosit la domiciliul lui Kozak. I-au spus că se vor duce în Belarus pentru a negocia cu Ucraina în baza unui nou mandat din partea lui Putin: să discute garanțiile de securitate, dar nu și granițele Ucrainei.

Reprezentanții lui Iermak, Arahamia și Abramovici nu au răspuns solicitărilor de comentarii. Nici Kremlinul nu a răspuns.

Provocarea sistemului

Kozak nu și-a mai recăpătat niciodată rolul oficial în relațiile cu Ucraina. El a pierdut puterea în favoarea lui Kirienko, care anul acesta a preluat portofoliul lui Kozak de gestionare a relațiilor cu alte țări din fosta Uniune Sovietică.

Dar nu și-a pierdut slujba. Și-a păstrat biroul în clădirea Administrației Prezidențiale din era sovietică, la câteva străzi distanță de Kremlin, unde s-a întâlnit cu emisari occidentali din culise, potrivit mai multor persoane care cunosc evenimentele. Fuma țigară după țigară în timp ce discutau posibile planuri de pace. Le-a spus că păstra accesul la Putin, semnalând că președintele rus era la curent cu acele conversații secrete.

La un moment dat, președintele i-a sugerat lui Kozak să facă propuneri pentru îmbunătățirea climatului economic al Rusiei. Mai mulți confidenți care au văzut nota de răspuns a lui Kozak au declarat că au fost uimiți de aceasta.

Memorandumul, au spus ei, propunea ca Putin să oprească războiul, să negocieze cu Ucraina și să facă reforme liberale interne. Kozak a propus ca sistemul judiciar rus să devină independent de supravegherea de facto a agențiilor de aplicare a legii – o idee aproape eretică, având în vedere statutul serviciilor de securitate rusești ca fiind cele mai puternice forțe ale țării.

Unii dintre apropiații lui Kozak au declarat că au fost surprinși nu numai de propuneri, ci și de faptul că le-a împărtășit în afara Kremlinului, având în vedere vălul de secret care îl înconjoară de obicei pe Putin. Ei au spus că domnul Kozak părea să fie preocupat de moștenirea sa și să încerce să se distanțeze de Putin.

Konstantin F. Zatulin, membru al parlamentului din partidul Rusia Unită al lui Putin, care îl cunoaște pe Kozak, l-a descris ca fiind loial lui Putin. Dar el a spus că Kozak era unul dintre puținii consilieri ai Kremlinului care „nu-și ascundea opinia”.

„În administrația prezidențială, nu este obișnuit să contrazici opinia superiorului tău”, a spus Zatulin.

O moștenire confuză

Dubnov, un apropiat al lui Kozak din Israel, a spus că Kozak credea „că lucra în serviciul statului, și nu în interesul personal al lui Putin”. Răsturnarea relațiilor dintre ei, a spus Dubnov, a survenit după ce Kozak, odată cu invazia, „a descoperit că pentru Putin nu există limite pe care nu este pregătit să le depășească”.

„Prețul pe care țara îl plătește pentru ambițiile de mare putere ale liderului său a devenit inacceptabil” pentru Kozak, a spus Dubnov.

La fel ca multe elite ruse, Kozak continuă să-și arate loialitatea față de Putin, abținându-se de la orice critică publică. Și Putin i-a arătat, de asemenea, o oarecare loialitate.

Kozak a călătorit în repetate rânduri în Israel pentru tratament medical, precum și în Turcia și Emiratele Arabe Unite. A fost un semn al încrederii continue a lui Putin, având în vedere restricțiile pe care le-a impus călătoriilor oficialilor guvernamentali în timpul războiului.

În septembrie, Putin a acceptat demisia lui Kozak — un gest cu atât mai remarcabil cu cât Putin preferă să se asigure că înalții oficiali rămân loiali, numindu-i în funcții onorifice, mai degrabă decât să-i lase să părăsească serviciul guvernamental.

Moștenirea lui Kozak rămâne legată de cea a lui Putin.

Leonid P. Romankov, membru liberal al Adunării Legislative din Sankt Petersburg în anii 1990, își amintește de Kozak ca de un „profesionist” care, spre deosebire de mulți alți funcționari ai orașului, se străduia să respecte „litera legii”. Dar a devenit dezamăgit de Kozak, deoarece acesta a rămas pasiv în timp ce Putin a demontat democrația rusă.

„A ales calea conformismului”, a spus Romankov. „Ar fi putut înțelege mult mai devreme încotro se îndreptau lucrurile.”