Complexul Razim-Sinoe, ”patria şalăului”, rămâne fără specia care l-a consacrat / ”Dacă nu se intervine cât mai repede pentru refacerea zonelor de reproducere, degeaba avem luciu de apă”

În complexul Razim-Sinoe, cunoscut drept „patria şalăului”, s-au capturat în primele nouă luni ale anului doar aproximativ 4 tone din această specie, arată datele oficiale primite de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) de la punctele de primire a peştelui din rezervaţie, informează Agerpres.

Guvernatorul Deltei, Gabriel Marinov, a declarat, pentru Agerpres, că, în ciuda secetei din acest an, raportările făcute de cherhanalele, punctele de debarcare şi centrele de primă vânzare a peştelui din Deltă nu arată o scădere dramatică a capturilor pescarilor, dar resursa piscicolă din mediul natural a scăzut.

„Dacă ar fi să ne uităm pe capturile declarate până în luna septembrie per total an, vom vedea că acestea se înscriu cu mici excepţii în capturile declarate an de an. (…) Ce e de remarcat este faptul că în toate zonele de pescuit cantitatea de peşte capturată în ape naturale este din ce în ce mai scăzută”, a afirmat Marinov.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

El a atras atenţia asupra „scăderii drastice” a capturilor de şalău din complexul lagunar Razim-Sinoe, zonă cunoscută drept „patria şalăului”, în contextul în care, de la începutul anului, acolo s-au prins doar 4 tone din această specie, o cantitate de cel puţin trei ori mai mică decât în urmă cu câţiva ani.

„De câţiva ani, ARBDD şi Institutul Naţional Delta Dunării populează cu şalău complexul lacustru şi încercăm să facem acelaşi lucru de anul viitor şi cu plătica la care se înregistrează scăderi drastice ale capturilor, mai ales că se ştie că plătica reprezintă sursa de hrană pentru şalău”, a menţionat guvernatorul Deltei.

Cu toate acestea, conducerea ARBDD a dat asigurări că pescarii din zonă îşi vor desfăşura în continuare activitatea.

„O asemenea măsură de interzicere a pescuitului este doar finalul unui demers de redresare a situaţiei, pe de o parte, iar pe de altă parte nu s-a pus în discuţie interzicerea totală a pescuitului în complexul Razim-Sinoe, iar dacă se va discuta, se va discuta despre şalău la un moment dat, dar lucrul acesta rămâne ca ultimă soluţie. Până acolo, mai sunt multe de făcut, inclusiv discuţii privind utilizarea unor scule în anumite perioade ale anului”, a precizat conducerea ARBDD.

De-a lungul timpului, pescarii din complexul Razim-Sinoe s-au plâns în repetate rânduri din cauza scăderii capturilor din speciile valoroase din punct de vedere economic şi au cerut refacerea zonelor de reproducere a speciilor.

„Resursa de peşte este într-o continuă scădere, iar peştele cu valoare mai mare reprezintă un procent tot mai mic în cantitatea totală. Dacă nu se intervine cât mai repede pentru refacerea zonelor de reproducere, pentru că asta e principala problemă a ultimilor ani, degeaba avem luciu de apă. Acum, şalăul reprezintă 3% din totalul capturilor”, a afirmat Balaban.

Din anul 2015, ARBDD repopulează în fiecare primăvară complexul Razim-Sinoe cu cel puţin 1.000 de cuiburi embrionate de icre de şalău.

Potrivit lucrării „Atlasul peştilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării”, semnată de cercetătorul Institutului Naţional Delta Dunării, Vasile Oţel, în România, şalăul este răspândit pe Dunăre şi în cursurile inferioare şi mijlocii ale afluenţilor mari, iar în Rezervaţie se întâlneşte pe Dunăre şi pe braţele sale şi în complexul Razim-Sinoe.

În cazul acestei specii, instinctul de ihtiofag se declanşează încă din primul an de viaţă, pentru ca în al doilea an să se hrănească exclusiv cu peşte. Razim-Sinoe este una din zonele în care specia găsea cantităţi optime de hrană, aşa încât şalăul ajungea în primul an de viaţă la 250 de grame, în al doilea, îşi dubla greutatea, în timp ce în al treilea an de viaţă, cel în care masculii şi femelele ating maturitatea sexuală, greutatea unui exemplar ajungea la două kilograme.