CNN: O analiză AI oferă noi estimări ale vârstei Manuscriselor de la Marea Moartă / Unele dintre manuscrisele biblice ar data de acum aproximativ 2.300 de ani / Inteligența artificială ar putea înlocui carbonul 14 ca metodă de datare a manuscriselor

Multe dintre Manuscrisele de la Marea Moartă, unele dintre cele mai cunoscute descoperiri arheologice din toate timpurile, ar putea fi mai vechi decât se credea, potrivit unui nou studiu, relatează CNN.

Noua analiză, care a asociat datarea cu radiocarbon cu inteligența artificială, a determinat că unele dintre manuscrisele biblice datează de acum aproximativ 2.300 de ani, când trăiau presupușii lor autori, a declarat Mladen Popović, autorul principal al raportului publicat miercuri în revista PLOS One.

Păstorii beduini au descoperit pentru prima dată manuscrisele din întâmplare în deșertul Iudeii, lângă Marea Moartă, în 1947. Arheologii au recuperat apoi mii de fragmente aparținând a sute de manuscrise din 11 peșteri, toate în apropierea sitului Khirbat Qumran, în ceea ce este acum Cisiordania.

„Manuscrisele de la Marea Moartă au fost extrem de importante atunci când au fost descoperite, deoarece au schimbat complet modul în care ne gândim la iudaismul antic și la creștinismul timpuriu”, a declarat Popović, care este, de asemenea, decan al Facultății de Religie, Cultură și Societate de la Universitatea din Groningen, în Olanda.

„Din aproximativ 1.000 de manuscrise, puțin peste 200 sunt ceea ce numim Vechiul Testament biblic și sunt cele mai vechi copii pe care le avem ale Bibliei ebraice. Ele ne-au oferit o mulțime de informații despre cum arăta textul pe atunci”, spune el.

Manuscrisele sunt ca o mașină a timpului, potrivit lui Popović, deoarece permit cercetătorilor să vadă ce citeau, scriau și gândeau oamenii la acea vreme.

Aproape niciunul dintre Manuscrisele de la Marea Moartă – care au fost scrise în cea mai mare parte în ebraică pe pergament și papirus – nu au date pe ele. Bazându-se în principal pe paleografie, studiul și descifrarea scrierilor și manuscriselor antice, cercetătorii au considerat că manuscrisele datează din secolul al III-lea î.Hr. până în secolul al II-lea d.Hr.

„Dar acum, cu proiectul nostru, trebuie să datam unele manuscrise deja la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr.”, a spus el, ceea ce înseamnă că cele mai vechi pergamente ar putea fi cu până la 100 de ani mai vechi decât se credea anterior.

Primele estimări ale vârstei manuscriselor au provenit din datarea cu radiocarbon efectuată în anii 1990. Chimistul Willard Libby a dezvoltat această metodă – utilizată pentru a stabili vârsta materialelor organice – la sfârșitul anilor 1940 la Universitatea din Chicago. Cunoscută și sub denumirea de datare cu carbon 14, analiza chimică a unei probe, cum ar fi o fosilă sau un manuscris, determină cantitatea de atomi de carbon 14 pe care o conține.

Toate organismele vii absorb acest element, dar acesta începe să se descompună imediat după moarte, astfel încât, analizând cantitatea rămasă, se poate obține o vechime destul de precisă a unui specimen organic vechi de aproximativ 60 000 de ani.

Datarea cu carbon are însă și dezavantaje. Proba analizată este distrusă în timpul procesului, iar unele rezultate pot fi înșelătoare.

„Uleiul de ricin este o invenție modernă și a fost folosit în anii 1950 de către cercetătorii originali pentru a face textul mai lizibil. Dar este un contaminant modern și distorsionează rezultatul radiocarbonului către o dată mult mai modernă”, spune specialistul.

Echipa studiului a folosit mai întâi o nouă datare cu radiocarbon, aplicând tehnici mai moderne, pe 30 de manuscrise, ceea ce a arătat că majoritatea erau mai vechi decât se credea anterior. Doar două erau mai tinere.

Cercetătorii au folosit apoi imagini de înaltă rezoluție ale acestor documente recent datate pentru a antrena o inteligență artificială dezvoltată de ei, numită Enoh, după numele personajului biblic care a fost tatăl lui Matusalem.

Potrivit lui Popović, oamenii de știință i-au prezentat lui Enoh mai multe documente pe care le datau cu carbon, dar nu au dezvăluit informațiile privind datarea, iar inteligența artificială a ghicit corect vârsta în 85% din cazuri.

„Într-o serie de cazuri, inteligența artificială a dat chiar o gamă mai restrânsă de date pentru manuscrise decât a făcut-o carbonul 14”, a spus el.

Apoi, Popović și colegii săi i-au dat lui Enoch mai multe imagini din 135 de manuscrise diferite de la Marea Moartă care nu erau datate cu carbon și i-au cerut inteligenței artificiale să le estimeze vârsta.

Cercetătorii au evaluat rezultatele ca fiind „realiste” sau „nerealiste”, pe baza propriei lor experiențe paleografice, și au constatat că Enoch a dat rezultate realiste pentru 79% dintre mostre.

Unele dintre manuscrisele din studiu s-au dovedit a fi cu 50 până la 100 de ani mai vechi decât se credea anterior, a spus Popović.

O mostră dintr-un pergament despre care se știe că conține versete din Cartea lui Daniel se credea odată că datează din secolul al II-lea î.Hr. „Aceasta a fost la o generație după autorul original”, a spus Popović, „iar acum, cu ajutorul carbonului 14, îl putem muta cu siguranță (și mai înapoi) în timpul autorului.”

Un alt manuscris, cu versete din Cartea Eclesiastului, este, de asemenea, datat mai vechi, a adăugat Popović. „Manuscrisul a fost datat anterior pe baze paleografice la 175-125 î.Hr., dar acum Enoh sugerează 300-240 î.Hr.”, a spus el.

Botezată Enoh după numele personajului biblic, inteligența artificială a ghicit corect vârsta fragmentelor de manuscris în 85% din cazuri, potrivit autorului principal al studiului, Mladen Popović, decan la Universitatea din Groningen. Universitatea din Groningen

În cele din urmă, inteligența artificială ar putea înlocui carbonul 14 ca metodă de datare a manuscriselor, a sugerat Popović. „Carbonul 14 este distructiv”, a spus el, „pentru că trebuie să tai o bucățică din Manuscrisul de la Marea Moartă și apoi dispare. Sunt doar 7 miligrame, dar tot sunt lucruri pe care le pierzi. Cu Enoch, nu trebuie să faceți nimic din toate acestea. Acesta este un prim pas. Există tot felul de posibilități de a îmbunătăți Enoch în continuare.”

Dacă echipa va continua să dezvolte Enoch, Popović crede că acesta ar putea fi folosit pentru a evalua scripturi precum siriaca, araba, greaca și latina.