Claudia Osiceanu, profesoară de Limba română: Provocare la onestitate adresată Ministerului Educației. Invalidați orice eseu construit exclusiv pe baza unui șablon

Cu ocazia probei scrise la Limba și literatura română, susținută luni, 23 iunie 2025, lansăm Ministerului Educației o provocare firească și legitimă: invalidați orice eseu construit exclusiv pe baza unui șablon!

Iată de ce:

1. Șablonul este o formă de plagiat mascat.

Reproducerea fidelă a unor formulări tipizate – preluate de pe site-uri, din culegeri sau de la meditații – echivalează cu o memorizare mecanică de minimum 150 de cuvinte fără legătură autentică cu gândirea candidatului. E o beție de cuvinte, provenită dintr-o colportare de formulări fără fond.

Avem deja un precedent chiar anul acesta, în numeroasele lucrări de la simularea națională. Drept ilustrare din textul elevului, a nu se ignora ironia!, personajul Harap-Alb a fost prezentat prin aceeași expresie reluată obsesiv:
„Pierzându-și uneori aura mitică de «ființe de hârtie», personajele trec pragul ficțiunii și poposesc în realitatea noastră profană, ilustrând tipuri umane.”
Aceeași frază a fost reluată aproape identic de sute de elevi, fără explicații, fără contextualizare, fără gând propriu. E o dovadă clară că nu avem de-a face cu lectură, ci cu memorare fără înțelegere, copiată din surse-șablon.

2. Șablonul este o formă de impostură intelectuală.

Elevul nu face decât să completeze spații prestabilite, ca într-un joc de tip rețetar. Contribuția reală este, în cel mai fericit caz, de 10–15 cuvinte. Restul e formă fără fond. Or, baremul oficial prevede clar că un „răspuns parțial, lipsit de coerență și originalitate” se notează cu zero puncte.

3. Rezistența prin cultură începe cu literatura.

Fiecare reprezentant al Ministerului ar trebui să știe că datorează culturii românești o parte din propria formare. Literatura română, prin mituri, simboluri și sensuri multiple, a fost și rămâne spațiul în care s-a consolidat spiritul nostru identitar.

4. Validarea șabloanelor distruge credibilitatea literaturii.

Cu cât încurajăm „formulările de conveniență”, cu atât amplificăm ideea că literatura este arbitrară, relativă, adică… nesemnificativă. Ce lecție despre viață poate învăța un adolescent care primește punctaj maxim pentru o compunere pe care doar a copiat-o în minte?

• Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de Claudia Osiceanu, profesoară de limba și literatura română la Școala Gimnazială „Grigorie Ghica Voievod” din București