Cinema vs. Streaming din perspectiva a doi actori de teatru / “Acasă e mai comod. Dar mai fragmentat. Nu mai este vorba de a trăi filmul, e doar de consum” / ”Lumea nu mai are răbdare să asculte tăcerile”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Dezbaterea dintre Netflix și Cinema, pare la prima vedere o confruntare între două moduri de a consuma un film.

În realitate, lucrurile tind să fie mai nuanțate. Un studiu realizat de grupul Quantitative Economics and Statistics al agenției EY din Washington, a constatat că Netflix nu distruge deloc cinematograful. Acest lucru se datorează faptului că persoanele care merg cel mai des la cinema sunt și cele care vizionează cele mai multe filme prin streaming. 

În același timp, datele preliminare ale European Audiovisual Observatory indică o scădere a frecvenței mersului la cinema în Europa în 2025, cu 5,5% mai puține bilete vândute față de anul precedent.

Deși încasările au rămas relativ stabile datorită creșterii prețurilor, tendința sugerează o schimbare în obiceiurile de consum ale publicului. Astfel, problema nu pare să fie competiția directă dintre streaming și cinema, ci transformarea modului în care publicul alege să trăiască experiența filmului. 

Am discutat pe această temă și cu doi tineri actori de teatru, Ștefan Constantin și Cezara Crețu, care ne-au oferit perspectiva lor personală asupra modului în care cinemaul și platformele de streaming influențează atât experiența spectatorului, cât și munca actorului.

”Mersul la cinema e un eveniment în sine, e un ritual în sine”

Pentru Ștefan, diferența dintre cele două forme de consum nu ține doar de spațiu, ci de felul în care te raportezi la film. El subliniază contrastul dintre confortul de acasă și experiența concentrată din sala de cinema:

“Încep prin a spune că acasă e mai comod. Dar mai fragmentat. Nu mai este vorba de a trăi filmul, e doar de consum, deci sigur în cinema, pentru că mersul la cinema e un eveniment în sine, e un ritual în sine. Mergi în cinema să vezi un film, trebuie să te pregătești. Ești interesat în primul rând de filmul acela, stai în liniște și îl vezi, mergi cu mai multe persoane sau poți să mergi chiar singur și mai sunt și ceilalți oameni care vin la cinema și văd filmul aici”, explică acesta.

În viziunea sa, experiența cinematografică presupune o implicare totală, o ieșire din cotidian și o asumare a unui timp dedicat exclusiv filmului. Vizionarea de acasă, deși confortabilă, riscă să devină fragmentată, întreruptă de distrageri și redusă la un simplu act de consum.

Totuși, actorul face o distincție clară între vizionarea ca formă de relaxare și cea ca instrument profesional. Atunci când filmul devine obiect de studiu, contextul se schimbă:

“Sunt două situații. Prima situație este de studiu, pentru că sunt actor și trebuie să studiez, trebuie să mă documentez. Bineînțeles că vreau să o fac în intimitatea casei. Pe când dacă vreau să-mi petrec timpul liber, să mă destind, să mă bucur de viață sau doar să am un moment de recreere, bineînțeles că m-aș duce la cinema”.

”La cinema, pe ecranele mari, observi mult mai în detaliu fiecare decizie artistică luată de actor și de regizor”

Cezara privește lucrurile dintr-o perspectivă mai echilibrată, considerând că ambele forme de vizionare sunt necesare în parcursul unui actor:

“Sincer, prefer amândouă variantele, pentru că eu sunt o mare consumatoare de film și ceea ce înseamnă seriale, și mi se pare că amândouă își au locul lor. Mai ales ca actor, mi se pare că e necesar să te uiți la cât mai multe filme ca să ai de unde te inspira și să folosești asta în ceea ce lucrezi.”

În ceea ce privește influența platformelor de streaming asupra felului în care regizorii și actorii abordează povestea în funcție de platforma destinată filmului, cei doi vorbesc despre faptul că diferența nu este doar tehnică, ci și culturală. Ritmul alert al consumului digital influențează așteptările publicului și, implicit, felul în care sunt construite producțiile

“Cred că într-adevăr, la cinema, pe ecranele mari, observi mult mai în detaliu fiecare decizie artistică luată de actor și de regizor. […] Cred că platformele de streaming au adus un plus lumii artistice în general, dar bineînțeles că este diferit. În zilele noastre lumea nu mai are răbdare să asculte tăcerile, să trăiască odată cu actorul. Atunci când te uiți pe telefon, totul trebuie să fie rapid, multă informație încasată rapid, trăită rapid și ai trecut mai departe la următorul reel, film și așa mai departe”, explică Ștefan.

Cezara completează această idee, aducând în discuție presiunea cantității:

“Sigur există o diferență, mai ales în era de acum când consumerismul e la putere și atunci încercăm să scoatem cât mai multe lucruri, și se simte asta. Există seriale foarte bune și seriale super proaste și lucrurile astea se întâmplă pentru că trebuie să scoatem la vânzare cât mai multe. Cred că din punctul ăsta de vedere, da, e o diferență mare. Dar când cineva vrea să facă pe bune ceva artistic și să nu aibă compromisuri, atunci o să facă ce trebuie.”

În final, Ștefan explică motivul pentru care consideră că aceste două moduri de a consuma un film nu se vor eclipsa în viitor una pe cealaltă:

 “Cum s-a găsit un echilibru între film și teatru și aceste două lumi total diferite, dar totuși cu atât de multe lucruri în comun, nu s-au distrus una pe alta. Așa cred că și streamingul și filmul pot coexista.”