Cinci probe de foc pentru Guvernul Ciucă și coaliția PNL PSD UDMR / Klaus Iohannis a devenit lame duck mult înaintea finalului de mandat

Prima probă de foc: valul cinci. România se va confrunta în câteva zile cu valul cinci al pandemiei, după un Crăciun și un Revelion fără mari restricții. Guvernul începe noul an nepregătit și fără instrumentele de prevenție activate, fără certificat COVID la locul de muncă.

Suntem însă, în mod bizar, singura țară cu zone verzi pe o hartă UE deja înroșită de Omicron. Raportări false? Să fi fost valul patru mai mare decât s-a văzut în statistica oficială, iar România a ajuns mai ferită decât alte țări? Neclar de ce suntem aici, însă ceva nu este deloc în regulă.

A doua probă de foc: liniștea socială, de care depinde stabilitatea coaliției. Guvernul Ciucă și președintele Iohannis se tem de reacția străzii, de proteste pe scară largă. Acesta e și motivul pentru care ezită să adopte restricții mai dure și au omorât, la solicitarea președintelui, proiectul de lege privind certificatul COVID la locul de muncă.

Starea de spirit în societate nu este deloc bună. Nemulțumirile s-au văzut clar la sfârșitul anului, când au avut loc o serie de proteste și greve: ceferiștii, angajații din sănătate, profesorii, angajații din CET-uri etc.

Tensiunile sociale s-ar putea amplifica și degenera în manifestații mai ample pe măsură ce avansăm în iarnă. Magia sărbătorilor se risipește, iar populația se întoarce la realitatea dură: facturi mărite la energie, prețuri crescute la alimente, restricții inevitabil din cauza valului cinci.

În plus, începe școala, altă sursă majoră de probleme.

A treia probă de foc: stabilitatea coaliției. Ea depinde mult de forța cu care va lovi valul cinci, de impactul restricțiilor și de reacția populației. Acum s-ar putea ca Marcel Ciolacu să regrete că partidul său a luat cele mai importante ministere. Întreaga responsabilitate pentru modul în care sunt gestionate pandemia și economia revine PSD.

Oricât de bun comunicator este, ministrul sănătății, Alexandru Rafila, nu va putea masca la nesfârșit lipsa de acțiune și de hotărâre cu o mare de vorbe goale. Nici ministrul finanțelor, Adrian Câciu, nu va avea de unde să scoată mai mulți bani dacă se va trezi cu proteste la ușa guvernului. Bugetul abia l-a închis în parametri critici, cu toți indicatorii macro pe roșu.

Pe scurt, dacă vom avea o iarnă sau o primăvară fierbinte, guvernul Ciucă nu va rezista prea mult.  Foarte probabil că și coaliția PNL PSD UDMR va avea dificultăți majore să se mențină, dar aritmetica parlamentară face extrem de dificilă în acest moment orice altă combinație.

Greu de crezut, oricum, că Guvernul Ciucă prinde vara, la cât de complicate se anunță următoarele luni. Dacă guvernul Ciucă pică și coaliția se destramă, există premisele intrării într-un blocaj politic pe termen lung. În acest scenariu se va pune problema organizării de alegeri anticipate.

A patra probă de foc: fondurile europene. Atragerea celor 30 de miliarde de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență, dar mai ales cheltuirea lor în mod corect și eficient reprezintă o miză majoră.

Injectarea miliardelor de la Bruxelles în economia românească ar putea diminua impactul pandemiei asupra economiei, tensiunile sociale s-ar mai estompa. Apetitul pentru proteste scade câtă vreme apar noi locuri de muncă, există bani pe piață, iar roțile economiei se învârt.

Numai că Guvernul a înregistrat primele întârzieri în îndeplinirea țintelor din PNRR. Cea mai mare problemă va fi cheltuirea efectivă a banilor, atribuirea contractelor în timp util, în cadrul unor licitații organizate în mod corect, transparent și rapid. Altfel, dacă proiectele nu se vor finaliza în termenul prevăzut de PNRR, banii se pierd.

A cincea probă de foc: reformarea justiției. Tema este strâns legată de fondurile europene. În absența reformelor, România riscă tăieri de fonduri. România înregistrează deja întârzieri majore în îndeplinirea angajamentelor luate în cadrul MCV (desființarea secției speciale, repararea legilor justiției, modificarea Codurilor etc).

Suplimentar, a apărut problema generată de decizii și poziționări publice ale Curții Constituționale. CCR nu recunoaște supremația dreptului european în fața celui intern. Premierul Ciucă și ministrul justiției au declarat că poziția Guvernului, comunicată și la Bruxelles, este de recunoaștere a supremației dreptului european.

Presa occidentală asociază deja România cu Polonia și Ungaria, țările-problemă ale UE, care au atacat prin pozițiile lor fundamentele și valorile de bază ale construcției europene. Nu doar presa, ci și oficialii de la Bruxelles se pregătesc de o monitorizare suplimentară în cazul României, pe lângă MCV.

Guvernul mai are la dispoziție doar trei luni să desființeze secția specială, să înceteze hărțuirea magistraților incomozi cu Inspecția Judiciară și să elimine orice mecanism de control politic asupra justiției. Cu ochii pe miliardele de la Bruxelles și pe banii din bugetul național, marile partide nu vor însă o justiție puternică și independentă. Nimeni din politică nu mai dorește DNA-ul de pe vremea lui Kovesi sau Morar.

Dacă reformează justiția pe bune, nu mai pot fura bani în liniște. Dacă n-o reformează și doar mimează, riscă să piardă miliardele de la UE. Cum vor rezolva însă această ecuație politicienii români?

Nu doar Guvernul și Parlamentul vor juca un rol important în reformarea justiției, ci și sistemul judiciar. În 2022 au loc alegeri pentru noul Consiliu Superior al Magistraturii, o instituție-cheie dominată în ultimii ani de tabăra anti-reformatoare din justiție controlată de Lia Savonea.

Președintele Klaus Iohannis, lame duck. Desigur, suma problemelor guvernării este infinit mai complexă. Cele cinci mari provocări enunțate mai sus reprezintă, totuși, cele mai importante teme de urmărit în prima jumătate a anului 2022.

De notat că președintele Klaus Iohannis a devenit ceea ce americanii numesc lame duck, adică nerelevant pentru întreg sistemul de putere, mult înainte să-și încheie mandatul, la sfârșitul lui 2024.

De regulă, președinții devin lame duck în ultimul an din cel de-al doilea mandat, când privirile tuturor sunt îndreptate spre posibilul succesor.

Prăbușit în sondaje la cota de avarie, Klaus Iohannis a rămas șeful statului doar cu titulatura cu trei ani înainte să-și încheie mandatul la Cotroceni. Din cauza deselor abdicări de la exercitarea atribuțiilor prezidențiale, din cauza absențelor lungi din spațiul public, președintele Iohannis a părut mereu mai preocupat de micile sale tabieturi (golf, liniștea de la Sibiu) decât de conducerea țării.

Klaus Iohannis nu-și mai asumă azi nicio decizie importantă și fuge de propriul popor. Nu mai organizează conferințe de presă, evită ieșirile în spațiul public. Imaginea președintelui s-a făcut țăndări și în afara țării.

Presa occidentală, în special cea de limbă germană, l-a criticat fără menajamente în special după invitarea PSD la guvernare, văzută drept o mutare care pune capăt reformelor. Marea coaliție din România a fost văzută mai degrabă ca o înfrățire politică a două mari partide, PNL și PSD, dornice să-și împartă în liniște prada.

Dacă va continua pe acest drum, abandonând total calea reformelor esențiale din justiție, cu care și-a câștigat de fapt ambele mandate, președintele Klaus Iohannis riscă să termine cel de-al doilea mandat în genunchi. Dacă îl va termina.

Deja se califică pentru poziția de cel mai slab președinte de după 90, fără să lase nimic semnificativ în urma sa după zece ani la Cotroceni. Emil Constantinescu s-a declarat învins de sistem, Klaus Iohannis s-a bătut singur.

Câteva observații despre AUR, USR și UDMR

Pericolul AUR. Marele câștigător al crizelor multiple din societatea românească este partidul extremist, populist și anti-european AUR. În ultimele sondaje a ajuns la 17%, la doar un procent distanță de PNL, al doilea partid ca mărime din România.

Cu un lider foarte prezent în spațiul public, potențialul de creștere al AUR este mai mare. George Simion stăpânește bine comunicarea online și offline și se comportă tot mai des ca un Vadim Tudor de cartier, venit din galeriile de fotbal. N-ar fi exclus să ducă AUR unde era PRM la sfârșitul anilor 90, marcați de un lung șir de crize sociale și politice.

Problema AUR în contextul politic mai larg, cu o Rusie tot mai agresivă, care somează Occidentul să se retragă din Europa de Est, este că joacă fie rolul idiotului util, fie de instrument conștient de ce face. În ambele cazuri, AUR reprezintă un pericol și o vulnerabilitate pentru statul român.

Dezorientarea USR. Trimis în opoziție și cu o nouă echipă de conducere, USR nu pare să-și găsească direcția. Dacian Cioloș nu s-a impus ca lider de opoziție și nici nu s-a dovedit până acum locomotiva de care partidul are nevoie.

Drept dovadă, partidul a scăzut în sondaje la 10% în loc să profite și să crească din poziția de adversar al puterii. Dacă scăderea în sondaje va continua și partidul cade sub pragul psihologic de 10 precente, s-ar putea ca USR să-și pună în discuție conducerea și să caute alt lider.

Orice partid care cade în opoziție în loc să crească are întâi de toate o problemă de lidership.

UDMR, portavocea FIDESZ? A devenit aproape un loc comun să spui despre UDMR că este echilibrat, serios și responsabil. Însă UDMR pur și simplu dorește să guverneze cu toată lumea, indiferent de partid. Se plasează mereu la fileu și nu angajează poziții radicale ca să nu supere pe nimeni, de aici echilibristica permanentă și jocul de glezne.

Este adevărat însă că UDMR scoate în față politicieni mai competenți, mai instruiți și mai rezonabili decât partidele românești, de unde și o imagine mai bună.

Dar în realitate lucrurile nu stau chiar așa. Pe tema justiției, UDMR rămâne un partid profund anti-reformist, o frână majoră în calea desființării secției speciale și un adversar feroce al DNA.

Apoi, dacă ne uităm la ultimele inițiative parlamentare ale UDMR avem toate motivele să spunem că formațiunea condusă de Kelemen Hunor se comportă mai departe ca portavocea FIDESZ în Guvernul de la București, introducând în societatea românească teme care au consacrat regimul de la Budapesta ca iliberal. UDMR joacă în Guvern rolul unui AUR ceva mai sofisticat, manevrat de Viktor Orban.