Ce se află în spatele empatiei est-germanilor pentru Rusia. Analiză Deutsche Welle

Decenii la rând mulţi est-germani s-au simţit mai apropiaţi de Rusia decât concetăţenii lor din vest. Dar opoziţia faţă de războiul Rusiei împotriva Ucrainei pune acum în umbră nemulţumirile istorice legate de vest, arată o analiză de Ben Knight publicată de Deutsche Welle.

Wolfgang Weisskopf, şeful organizaţiei din Erfurt a Uniunii Creştin-Democrate (CDU), vrea să clarifice un lucru din capul locului: „Ucraina trebuie sprijinită din plin”, le spune el celor 15 membri de partid strânşi în jurul unei mese, „cu toate mijloacele, până în pragul unui război mondial.”

El nu a precizat exact ce-ar putea însemna asta, dar nici nu este acesta scopul întâlnirii care a vut loc într-o călduroasă zi de mai, în centrul oraşului medieval din estul Germaniei.

Dar luarea de poziţie a lui Weisskopf este necesară fiindcă toţi cei prezenţi au venit să stea de vorbă cu Martin Kummer, preşedintele Societăţii de Prietenie Germano-Ruse din Turingia, un om a cărui viaţă nu a fost uşoară în ultimele săptămâni, după cum lesne se poate imagina. Şi-a primit şi el porţia de mesaje furioase, pe care le respinge fără a sta prea mult pe gânduri: „Nimic serios, doar unii care-mi reproşează înţelegere faţă de Putin. Chestii în genul acesta.”

Titlul dezbaterii este „Invazia Rusiei în Ucraina: pentru ce ar trebui să ne pregătim?”, iar tema este importanţa menţinerii relaţiilor cu Rusia la nivelul societăţii civile, mai ales în timpul războiului. Kummer, în vârstă de 68 de ani, şi el membru al CDU, primar al oraşului său natal Suhl vreme de 16 ani, deplânge războiul şi se opune denunţării parteneriatelor existente cu oraşe din Rusia.

Chiar dacă aprobă linia cancelarului Olaf Scholz din ultimele săptămâni – sancţiuni împotriva Rusiei, livrări de arme către Ucraina – el a fost dezamăgit când ministra federală de Externe, Annalena Baerbock, a declarat că importurile de materii prime din Rusia vor lua sfârşit „pentru totdeauna”. El crede că este vital să nu se uite că războiul se va încheia cândva. La urma-urmei, spune el, unde s-ar afla Germania astăzi dacă relaţiile cu învingătorii nu s-ar fi reînnodat după cel de-al Doilea Război Mondial?

Prietenie ciudată
Acesta este şi motivul pentru care Weisskopf s-a decis să găzduiască evenimentul, pe care se străduieşte să-l ferească pe cât posibil de controverse. „Poate că sunt naiv, dar pentru mine Rusia este o parte a Europei, la fel ca şi Ucraina, şi cred că pacea pe termen lung este posibilă doar dacă se comunică la nivel uman”, a declarat Weisskopf pentru DW. Pare totuși un pic ciudat că dintre toate partidele majore germane, tocmai CDU, care susţine cel mai vocal livrările de arme către Ucraina, a organizat un astfel de eveniment.

Dar organizaţiile regionale ale CDU din fosta Germanie de Est trebuie să se descurce cu alianţe politice mai puţin confortabile decât colegii lor de partid la nivel naţional. Taberele politice nu sunt atât de strict delimitate aici. În Turingia, CDU sprijină neoficial un guvern regional minoritar, condus de partidul socialist Stânga (Die Linke), fiindcă cealaltă opţiune ar fi să intre la guvernare alături de formaţiunea populistă de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), condusă de Björn Höcke.

De asemenea, chiar dacă Kummer are state vechi în CDU, Weisskopf e conştient de faptul că unii asociaţi ai săi din societatea de prietenie au un trecut diferit. „Desigur, Societatea de Prietenie Germano-Rusă se intitula pe vremuri Societatea Germano-Sovietică, şi între membrii ei sunt şi vechi comunişti”, a explicat el. „Dar noi nu am invitat aici societatea, noi l-am invitat pe domnul Dr. Kummer.”

Aceste vechi rădăcini ies câteodată la iveală pe pagina de internet a societăţii, care copiază unii termeni din mass media ruse. Revoluţia din Kiev, din 2014, este descrisă drept „lovitură de stat”, iar televiziunea publică germană este acuzată că incită la „rusofobie” şi chiar violenţă la adresa ruşilor de rând stabiliţi în Germania. Pe 9 mai, când Rusia a aniversat victoria din cel de-al Doilea Război Mondial, societatea a publicat pe pagina sa de internet în întregime discursul preşedintelui Vladimir Putin, susţinut în Piaţa Roşie din Moscova, la capătul paradei militare, fără niciun comentariu. „Sunt în favoarea publicării acestor lucruri, autentic şi în întregime”, a declarat Kummer pentru DW. „Nu sunt de acord cu variante prescurtate şi cu comentarii pe marginea lor. Doar a publica un discurs – aceasta nu este propagandă”, a completat el.

Dar atunci de ce nu a publicat societatea pe pagina sa şi discursul preşedintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, susţinut tot cu ocazia Zilei Victoriei? „Puteam să publicăm şi acel discurs, pot să accept această critică”, a afirmat Kummer. „Dar noi nu pretindem că oferim întregul adevăr. Nu suntem o agenţie de ştiri, suntem o organizaţie pe bază de voluntariat”, a precizat el.

Vechile fidelităţi se estompează greu
Kummer este suficient de în vârstă pentru a-şi aminti de vremurile în care „pentru noi, NATO şi vestul erau inamicul”. „Eu, cu adevărat, nu am cunoscut niciun rus, dar nu am avut niciun contact nici cu americani, britanici sau francezi”, îşi aminteşte el.

Suspiciunile est-germanilor faţă de vest şi simpatia lor faţă de Rusia sunt vizibile într-o sumedenie de sondaje, mai ales în cele realizate înainte de invazia rusă în Ucraina. Un studiu realizat de demoscopii de la Forsa în iulie 2021 arată că 50% din est-germani îşi doreau relaţii germano-ruse mai apropiate. În vestul Germaniei doar 25% din respondenţi îşi doreau acelaşi lucru. Acelaşi sondaj arată că doar 34% din est-germani aprobau sancţiuni economice împotriva Rusiei, comparativ cu 68% în rândul germanilor din vestul ţării. Referitor la Putin, diferenţele nu au fost la fel de mari: 60% din est-germani şi 72% din vest-germani îl considerau un dictator.

Dar Stefan Garsztecki, profesor de politologie la Universitatea Chemnitz, în estul Germaniei, spune că acele atitudini s-au schimbat în ultimele săptămâni. „De la începutul războiului nu se mai aude asta, dar înainte se tot spunea: Da, ruşii au dreptate, NATO s-a tot apropiat de graniţele Rusiei.”

Există motive istorice care fac ca est-germanii cu vârste peste 50 de ani să manifeste o oarecare simpatie faţă de Rusia. Ei au trăit într-o ţară comunistă, aliată şi prietenă cu cea mai mare republică din Uniunea Sovietică. Rusa se învăţa la şcoală iar cultura rusă era cel puţin la fel de prezentă în defuncta RDG ca şi cultura din SUA în Germania de Vest.

„Est-germanii mai în vârstă pe care îi cunosc vorbesc despre experienţele istorice comune pe care le-au trăit şi despre oamenii sovietici pe care i-au întâlnit, pe care vest-germanii nu au avut ocazia să-i cunoască”, a afirmat Garsztecki. „Şi cred că aceste experienţe s-au transferat deja în memoria familiilor respective.”

Garsztecki crede de asemenea că acest sentiment de experienţă comună a continuat şi în anii 1990, când şi Rusia şi estul Germaniei s-au luptat pentru a face faţă perioadei de tranziţie.

„Transformarea a fost foarte haotică în Rusia, oamenii au simţit că nu există niciun fel de reguli, şi o mulţime de est-germani au simţit acelaşi lucru”, a afirmat el. „Nimeni din estul Germaniei nu-şi doreşte înapoi defuncta RDG, toate sondajele arată asta, dar a existat un puternic sentiment că discursul, metodele, modelele – toate au fost impuse de Germania de Vest, şi o grămadă de oameni, mai ales cei mai vârstnici, şi-au pierdut brusc statutul social.”

Acest sentiment de nedreptate, de nemulţumire că nu au fost trataţi ca parteneri egali de către puterile occidentale, a fost puternic şi în Rusia în anii 1990, a mai afirmat profesorul de politologie.

Legăturile economice
Mai puţin emoţionale sunt relaţiile economice care leagă în continuare mai tare estul Germaniei de Rusia decât partea sa de vest. La 32 de ani de la reunificare, în continuare nu există în estul Germaniei companii listate la bursă care să-şi aibă sediul central acolo. Însă există operatori economici majori care depind de comerţul cu Rusia, cum ar fi gazoductul Nord Stream 1 prin Marea Baltică sau rafinăria de petrol PCK din Schwedt, de la graniţa cu Polonia.

Acestea două ar fi desigur masiv afectate de embargoul pe petrolul şi gazele din Rusia, cerut acum de mulţi dintre europeni. Est-germanii parcă au mai văzut acest film: „Există sentimentul că noi am avut de suferit economic în timpul tranziţiei din anii 1990, acum trebuie să suferim din nou”, a explicat Garsztecki. (Sursa foto: Captură video – YouTube / Khey Pard)