Ce i-a făcut pe iranieni să recunoască că au doborât avionul ucrainean?

Iranul a recunoscut sâmbătă, după câteva zile în care a negat vehement, că a doborât „dintr-o eroare” avionul Boeing 737-800 al companiei Ukrainian International Airlines (UIA) prăbuşit miercuri lângă Teheran, prezentând scuze, dar criticând în același timp responsabilitatea „aventurismului american” în această tragedie.

Recunoașterea vinovăției de către regimul de la Teheran reprezintă o schimbare semnificativă de poziţie, pentru că, timp de trei zile, Iranul dezminţise categoric teoria avansată de mai multe țări occidentale, în special de Canada și Statele Unite, conform căreia avionul ucrainean ar fi fost lovit de o rachetă trasă de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice.

Dar ce i-a determinat pe liderii iranieni, cunoscuți pentru minciunile, manipulările și brutalitatea afișate de ani de zile, să recunoască că au doborât Zborul 752 și să provoace moartea celor 176 de persoane aflate la bordul aparatului?

Aparatul Boeing 737 al UIA s-a prăbuşit miercuri la vest de Teheran, la scurt timp de la decolare, la doar câteva ore după ce Corpul Gardienilor Revoluției Islamice a tras 22 de rachete balistice spre baza aeriană Ain al-Asad din vestul Irakului, unde se află circa 1.500 de soldați americani, și spre Aeroportul Internațional Irbil din nord.

Iranul replicase astfel la eliminarea, într-un atac cu rachete desfășurat la începutul lunii ianuarie la Bagdad, a generalului Qassem Soleimani, temutul comandant al forţei Al-Quds, unitatea de elită a Corpului Gardienilor Revoluției.

Inițial, oficialii iranieni au afirmat că tragedia aviatică în care a fost implicat zborul 752 s-a datorat unei probleme tehnice cu unul dintre motoarele aeronavei. Varianta avansată de către Iran a fost însă contestată de către mai multe guverne occidentale, între care cele din Ottawa și Washington.

„Avem informaţii din surse multiple care indică faptul că avionul a fost doborât de o rachetă sol-aer iraniană,” a declarat joi premierul canadian Justin Trudeau. „Poate că nu a fost intenţionat,” a adăugat el.

La rândul lor, Statele Unite au afirmat, prin secretarul de stat Mike Pompeo, că aparatul a fost doborât „probabil” de o rachetă iraniană. Mai mult, o înregistrare video de circa 20 de secunde, ce arăta momentul în care o rachetă loveşte aeronava, a fost publicată, printre alții, de către New York Times sau CNN și difuzată intens pe reţelele sociale.

În imagine se vede un obiect luminos care urcă rapid spre cer şi loveşte ceea ce pare a fi un avion. O explozie asurzitoare este urmată de declanșarea alarmelor de la mai multe mașini de la sol. (Detalii aici)

În timp ce apelurile la aflarea adevărului se înmulţeau, Iranul a promis o anchetă „transparentă” şi că va face tot posibilul pentru a facilita misiunea ţărilor care au pierdut cetăţeni în tragedie, printre care Ucraina.

Ministrul de externe canadian, François-Philippe Champagne, a anunţat crearea unui grup de coordonare cu Ucraina, Suedia, Afganistan şi Marea Britanie, care va vorbi „pe o singur voce” în favoarea unei anchete „complete şi transparente.”
De asemenea, Iranul a invitat până la urmă compania Boeing, constructorul american al avionului, să participe la anchetă, precum şi pe americani, canadieni, francezi şi suedezi să observe metodele de lucru urmate de iranieni în investigaţie.

Schimbarea de poziție

Sâmbătă, Iranul a recunoscut în sfârșit că a doborât aeronava companiei UIA (https://www.cnn.com/2020/01/10/middleeast/iran-plane-crash-intl-hnk/index.html). Teheranul regretă „profund” această prăbuşire, „o mare tragedie şi o eroare impardonabilă,” a declarat preşedintele iranian Hassan Rouhani.

„Ancheta internă a forţelor armate a concluzionat că, în mod regretabil, rachete lansate din eroare au provocat prăbuşirea avionului ucrainean şi moartea a 176 de nevinovaţi,” a transmis el pe Twitter.

Puţin mai devreme, ministrul de externe, Mohammad Javad Zarif, exprimase deja „regrete, scuze şi condoleanţe,” insistând însă că Washingtonul nu este străin de această dramă. O „eroare umană în timp de criză cauzată de aventurismul american a dus la dezastru,” a scris el într-un tweet, referindu-se la atacul american împotriva generalului Soleimani.

Prima mărturisire fusese formulată de forţele armate iraniene, care au vorbit despre o „eroare umană,” explicând că aparatul de zbor a fost confundat cu un „avion ostil.”

„Responsabilul pentru această eroare va fi adus imediat în faţa justiţiei,” a mai indicat Statul Major iranian. Avionul ucrainean zburase deasupra unei instalații militare sensibile aparţinând Gardienilor Revoluţiei şi a fost doborât din cauza unei erori umane, a informat televiziunea de stat iraniană sâmbătă, citând un comunicat al armatei.

Explicații

Analiștii au avansat mai multe teorii prin care încearcă să explice schimbarea de atitudine a regimului de la Teheran, care a fost una surprinzătoare pentru o conducere care și-a făcut din manipulare și minciună o politică de stat. Să vedem câteva dintre ele:

Dovezile din ce în ce mai numeroase prezentate de guvernele occidentale. Este foarte probabil că autoritățile din Teheran au considerat că nu mai pot recurge la teoria unei erori tehnice și să continue să nege realitatea în fața probelor copleșitoare adunate de serviciile secrete occidentale.

Pe lângă folosirea sateliților pentru a demonstra teoria că avionul a fost lovit de rachete iraniene, au existat dovezi video postate pe canalele media care indică faptul că un obiect (o rachetă) a lovit aeronava aflată în zbor.

Iranul a așteptat câteva zile pentru a avea timp să promoveze teoria că Statele Unite poartă o parte din vină și să influențeze opinia publică internațională. Foarte probabil, oficialii iranieni au știut de la început că aparatul ucrainean a fost lovit de propriile lor rachete.

Timp de trei zile, regimul de la Teheran a bombardat media cu declarații potrivit cărora Statele Unite sunt și ele responsabile de tragedia aviatică. Eforturile lor de PR nu au fost zadarnice. Unul dintre candidații democrați la Casa Albă, Pete Buttigieg, a scris pe Twitter că „civili nevinovați sunt morți pentru că au fost prinși în mijlocul unui schimb militar gen dinte pentru dinte inutil și nedorit” între SUA și Iran.

Mesajul primarului din South Bend (Indiana) a fost criticat vehement, la fel cum au fost criticate mesajele altor politicieni și celebrități americane care au acuzat, mai mult sau mai puțin în mod direct, atacul americanilor împotriva lui Soleimani pentru declanșarea unui lanț de evenimente tragice, inclusiv pentru doborârea Zborului 752.

„Iranul a lansat un atac cu rachete împotriva propriilor noastre forțe, apoi a dat-o în bară prin doborârea unui avion civil atunci când nici măcar nu a fost atacat. Aceasta este povestea. Vina este a Iranului,” a scris de exemplu analistul conservator David French, ca reacție la mesajul democratului Buttigieg.

Regimul iranian nu a mai putut controla dovezile prezentate pe canalele media socială. Vineri, o înregistrare video de circa 20 de secunde, ce arăta momentul în care o rachetă loveşte aeronava, a fost difuzată intens pe reţelele sociale din Iran, fiind preluată apoi de canalele media din întreaga lume.

A fost o lovitură majoră pentru un regim care se bazează pe manipulare, minciună și teroare de decenii. Iar în această nouă eră, media afectează nu doar Iranul, ci cele mai multe regimuri autocrate din lume.

Înregistrări video, relatări făcute de martori ai evenimentelor (de multe ori, oameni obișnuiți ce au la îndemână un telefon mobil cu cameră video), fotografii de la locul unor tragedii sau urmărirea zborurilor cu ajutorul unor aplicații deschise aflate la îndemâna a milioane de utilizatori au schimbat complet regulile jocului și rolul media.

În cazul Zborului 752, jurnaliști ad-hoc din Iran și din alte țări au jucat un rol crucial în construirea unui consens internațional online înainte ca Iranul să își recunoască vina.

În acest moment al discuției, trebuie menționat că înalți oficiali ai guvernului iranian, pentru a proiecta o față mai umană a regimului lor, par să învețe și ei să utilizeze media socială pentru propriul lor avantaj. Ministrul iranian de externe, Javad Zarif, și-a însoțit mesajul un tweet care recunoștea vina Iranului cu un emoji în încercarea de a transmite cât este de trist din cauza morții unor civili nevinovați.

„Când a fost ultima dată când ați văzut un ministru de externe din acea parte a lumii să folosească emoji cu inima frântă pe Twitter? Există în mod clar o încercare de a apela la lumea social media și de a influența conversația online,” a declarat pentru CNN o specialistă în social media, Lina Duque.

Presiunile internaționale. Pe lângă zeci de cetățeni iranieni, Zborul 752 a inclus pasageri din Canada, Ucraina, Afganistan, Suedia, Marea Britanie și Germania. Pe măsură ce criticile aduse de guvernele acestor țări au crescut în intensitate, regimul de la Teheran a devenit tot mai lipsit de variante.

Confruntarea sa nu mai era doar cu Statele Unite, ci și cu alte țări de pe glob, cu care are relații politice, economice sau militare. Și, spre deosebire de regimul de la Kremlin care nu recunoaște nici astăzi, în ciuda dovezilor multiple, rolul său în doborîrea, la 17 iulie 2014, a Zborului 17 al companiei Malaysia Airlines deasupra estului Ucrainei (tragedie care a dus la moartea a 298 de persoane), Iranul nu este Rusia și nu beneficiază de forța financiară, politică, militară și chiar de puterea de manipulare reprezentată de Moscova.

Mai devreme sau mai târziu, așa cum a fost cazul și cu Zborul MH 17, adevărul ar fi ieșit la iveală. Guvernul iranian și-a spus probabil că este mai bine să-și recunoască vina acum și să-și ceară scuze, decât să aștepte ca guvernele occidentale și echipa internațională de anchetă să dezvăluie detaliile reale ale tragediei.

Conducerea iraniană, confruntată de o lungă perioadă cu proteste determinate de corupția generalizată și de starea precară a economiei, ar fi încercat să preîntâmpine izbucnirea altor demonstrații determinate de incompetența sa în ceea ce privește doborârea avionului ucrainean.

Fără doar și poate, scurtcircuitele de comunicare, degringolada în care se află armata iraniană și echipamentele învechite au contribuit, alături de incompetența crasă, la atacarea avionului Boieng 737, confundat cu o rachetă de croazieră americană.

Tactica regimului de la Teheran nu a funcționat însă în acest caz. Dimpotrivă, de la publicarea comunicatului oficial de către Teheran, numeroşi iranieni au ieşit în stradă pentru a protesta faţă de autorităţi, ei cerând demisia liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei.

Agenţia semioficială Fars a notat că protestatarii au scandat sloganuri împotriva autorităţilor şi au rupt fotografii ale lui Qassem Soleimani, generalul ucis într-un atac cu dronă al Statelor Unite.

De asemenea, manifestanții au descris temutul Corp al Gardienilor Revoluției drept „rușinea poporului„.

Tensiunile dintre diferitele cercuri politice de la Teheran, precum și între forțele armate și cei din Al-Quds, unitatea de elită a Corpului Gardienilor Revoluției Islamice.

Într-o perioadă în care regimul de la Teheran se confruntă cu protestele interne, determinate de dificultățile economice majore, nu este exclus ca politicienii moderați și cei cu viziuni mai pro-occidentale au făcut presiuni mari pentru ca guvernul conservatorilor religioși al ayatollahului Khamenei să își recunoască vina.

Poate moderații au anticipat că furia publică determinată de doborârea avionului UIA să erodeze și mai mult regimul lui Khamenei.

De asemenea, sunt cunoscute tensiunile dintre forțele armate convenționale și Corpul Gardienilor Revoluției Islamice, a căror putere și autonomie este uriașă în Iran. Lupta dintre cele două tabere, despre care apăruseră relatări și în presa occidentală, pare că a intrat acum într-o nouă etapă. Analiștii se întreabă dacă aceste tensiuni nu explică și ele gestul iranienilor de a-și recunoaște vina.

În acest context, Corpul Gardienilor Revoluției a fost nevoit sămbătă să retracteze o informație pe care o vehiculase anterior, potrivit căreia avionul ucrainean și-a schimbat direcția de zbor, deși există dovezi clare că acest lucru nu a fost adevărat.

Chiar și faptul că reacția oficială și informațiile ulterioare au venit de la forțele militare regulate, care au fost puse în plan secund după Revoluția Islamică din 1979, indică rivalitatea dintre cele două tabere.

Analiștii cred că poziția Gardienilor Revoluției ar putea fi contestată puternică după această tragedie, deși forța va continua să-și mențină influența extinsă asupra sectoarelor economice și de securitate ale Iranului.

Surse: CNN, AP, FoxNews, New York Times, Twitter