Ce este „Peer-review-ul” și de ce un răspuns la o solicitare de presă nu are nevoie de așa ceva / Cum a fost folosit ca pretext pentru cenzură și ce nu stă în picioare în explicațiile ministrului Daniel David în cazul IȘE, plus rezumat în limba engleză

Procesul poate dura săptămâni sau luni, presupune adesea revizuiri și nu are legătură cu comunicarea operativă dintre o instituție publică și presa care întreabă ceva de interes public.

Ce nu este peer-review-ul:

• Nu este o precondiție legală pentru ca o instituție publică să răspundă unei solicitări de presă în baza Legii 544/2001.
• Nu este un filtru politic sau administrativ prin care un ministru validează ce are voie să spună un cercetător.
• Nu este o procedură de control asupra exprimării profesionale a unui institut de cercetare aflat în subordinea guvernului.

De ce argumentul ministrului că orice răspuns la o solicitare de presă are nevoie de un peer review este fals și periculos

1. Legea 544/2001 impune ca toate instituțiile publice să răspundă presei, indiferent dacă au sau nu materiale „peer-reviewed”.
2. ISE este o instituție de cercetare publică, nu o revistă științifică. Scopul ei este să ofere expertiză, analize, date, nu doar publicații în jurnale indexate.
3. Răspunsul ISE nu era o lucrare de cercetare în sens academic, ci o analiză aplicată de politici publice, realizată la cererea presei, cu scop de informare.
4. În sistemele educaționale democratice, institutele de cercetare oferă constant evaluări, opinii și date către societate și presă, nu doar articole științifice în limba engleză.

Ministrul Daniel David invocă un criteriu academic – „peer-review” – pentru a justifica o decizie administrativă și politică: blocarea comunicării dintre o instituție științifică și societate. În realitate, răspunsul ISE a fost redactat de o echipă de cercetători, cu referințe academice și analiză riguroasă, și putea fi transmis cu mențiunea că este un punct de vedere profesional, nu o publicație științifică.

Ceea ce s-a întâmplat nu este un control al calității, ci un act de cenzură. Iar a invoca „peer-review”-ul pentru a justifica această cenzură este o deturnare periculoasă a sensului științei.

De ce o solicitare de presă în baza Legii 544/2001 nu poate fi considerată o „sarcină din afara instituției” pentru o instituție publică cum este IȘE

Ministrul Daniel David, în același comunicat de presă ca reacție la investigația Edupedu.ro, a menționat faptul că „nu figurează în normele de lucru să primești sarcini din afara instituției, mai ales prin care să analizezi instituția din care faci parte, care apoi trebuie să fie forțată să-și asume concluziile, altfel generându-se discuții”.

Legea 544/2001 este obligatorie pentru toate autoritățile și instituțiile publice, inclusiv cele din subordinea ministerelor. Conform art. 2 alin. (1) din Legea 544/2001, „prin autoritate sau instituție publică se înțelege orice instituție care utilizează resurse financiare publice, indiferent de modul de organizare juridică”.

ISE este o instituție publică aflată în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, potrivit HG 250/2025, deci se supune în mod direct legii.

Este obligația legală a ISE să răspundă în termen de 10 sau 30 de zile, în funcție de complexitatea solicitării, și nu un act voluntar sau „extern procedurii”.

Solicitarea nu cere ISE să modifice politici publice, să îndeplinească comenzi sau să execute „ordine” din afară, ci doar să răspundă cu date, analize sau precizări despre domeniul său de expertiză, în interes public.

Dacă o instituție publică ar avea voie să ignore sau să blocheze solicitările de presă, înseamnă că legea ar deveni opțională.

A cataloga răspunsul cercetătorilor ca „neasumat” pentru că nu a trecut prin peer-review este un abuz procedural pentru că Legea 544/2001 nu cere ca informațiile de interes public transmise presei să fie articole științifice publicate în reviste internaționale.

Institutul de Științe ale Educației este o instituție publică, nu un colectiv editorial. Răspunsul său nu este o lucrare academică, ci un punct de vedere sau o evaluare informată — iar asta se încadrează perfect în obligațiile din lege.

Celelalte argumente ale ministrului:

1. „ISE nu are voie să răspundă solicitărilor externe fără acordul ministerului”

Practica restricționării comunicării publice în baza „guvernanței” este incompatibilă cu transparența și autonomia științei. În toate sistemele democratice, institutele de cercetare finanțate de stat au autonomie editorială în a comunica public ce cercetează, ce recomandă și ce observă, chiar și atunci când aceste concluzii sunt incomode politic.

Ministrul Daniel David susține că Institutul de Științe ale Educației nu ar fi trebuit să răspundă presei fără aprobare, pentru că ar fi fost o „solicitare din afara instituției”. Însă propriul regulament de funcționare al IȘE, aprobat chiar de minstrul Daniel David în 14 mai 2025, îl contrazice frontal.

Potrivit Ordinului de ministru nr. 4.012 din 14 mai 2025, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 13 iunie 2025, privind organizarea și funcționarea Institutului de Științe ale Educației, articolul 5:

– cc) IȘE „asigură, la solicitarea scrisă sau verbală, accesul cetățenilor la informațiile de interes public”;

– dd) IȘE „asigură comunicarea din oficiu a informațiilor de interes public prevăzute în Legea nr. 544/2001”;

– ee) IȘE „transmit răspunsurile la solicitările de informații de interes public în termenele prevăzute de lege”;

– ff) IȘE „aplică prevederile Legii nr. 544/2001 și monitorizează respectarea termenelor de comunicare a informațiilor”.

Cu alte cuvinte, nu doar că IȘE avea dreptul să răspundă solicitării Edupedu.ro, dar avea obligația legală și expresă să o facă – în virtutea regulamentului propriu și a legii. Dar în reacția sa din 23 iulie, pentru Edupedu.ro, pe acest caz, ministrul Daniel David a declarat:

„Vom completa regulamentul de funcționare IȘE, pentru a corecta în viitor astfel de situații neclare din punct de vedere instituțional.”

În context, această frază nu înseamnă că va întări obligația IȘE de a răspunde publicului. Dimpotrivă: ministrul sugerează că vrea să introducă bariere noi, care să împiedice cercetătorii să comunice cu presa – chiar și atunci când li se cere un punct de vedere oficial, printr-o solicitare în baza Legii 544/2001, lucru care instituționalizează cenzura ca normă de funcționare într-o instituție științifică publică.

2. „Documentul era un draft și avea greșeli”

Este normal ca o analiză transmisă sub presiunea timpului să nu fie perfectă. Dar asta nu justifică înlocuirea ei integrală cu un mesaj politic.

Ministerul putea transmite documentul original cu o mențiune: „Acest document nu reflectă poziția oficială a ministerului, ci este un punct de vedere științific redactat de echipa ISE.” A șterge analiza complet și a trimite în locul ei o variantă diluată, validată politic, înseamnă cenzură, nu corectură.

Dacă au existat erori punctuale, cum dă ministrul exemplu o citare din raportul Eurydice, acestea nu justifică eliminarea întregii secțiuni despre comasarea școlilor, impactul asupra directorilor sau creșterea sarcinilor manageriale, ori impactul modificărilor pe bursele elevilor.

3. „Cercetătorii pot răspunde doar în nume personal”

Această afirmație contrazice însăși existența institutelor de cercetare. Rolul unui institut ca IȘE este să producă analize colective, asumate profesional și transmise ca atare, potrivit hotărârii de guvern prin care a fost înființat, potrivit statutului instituției și potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare. A cere cercetătorilor să vorbească doar „în nume personal” înseamnă a le anula autoritatea instituțională.

Solicitarea Edupedu.ro a fost adresată instituției IȘE și echipei de cercetare, nu unor persoane individuale – iar documentul obținut de redacție era semnat de directorul institutului, de secretarul științific și de coordonatori de laboratoare sub antetul institutului.

4. „Vom schimba regulamentul ca să evităm astfel de situații”

Această declarație este, în sine, o recunoaștere că mecanismul actual a permis transmiterea unei opinii științifice către presă și că scopul modificării este să o împiedice în viitor. A modifica regulamentul pentru a limita comunicarea cu presa este un gest periculos pentru o democrație. Educația publică trebuie să fie un spațiu de dezbatere argumentată, bazată pe date și analize, nu un teren în care „imaginea” ministrului e mai importantă decât adevărul științific.

Niciunul dintre argumentele invocate de ministrul Daniel David nu justifică cenzura documentului transmis de cercetătorii IȘE. Dimpotrivă, fiecare dintre ele ascunde o logică de putere, de control și de impunere. Ministrul invocă guvernanța europeană și proceduri într-o situație în care a decis că doar el însuși și echipa sa au voie să spună adevărul despre școala și despre măsurile care o afectează direct. Iar în acest caz, adevărul a fost șters pentru că încurca discursul politic.

Adaugăm, pentru conformitate cu cerințele ministrului Daniel David, și un rezumat în limba engleză:

Summary – English version

In a public statement on July 23, Minister of Education and Research Daniel David justified the censorship of a scientific response written by researchers from the Institute of Educational Sciences (ISE) by invoking the lack of external peer-review and the “preliminary” nature of the document. The minister also characterized a press request submitted under the Romanian Freedom of Information Act (Law 544/2001) as an “external task” that the Institute should not have addressed independently.

This explanation is legally and procedurally incorrect.

Peer-review is a formal academic process applied to scientific articles prior to publication in scholarly journals. It is not a legal requirement for public institutions when responding to requests for information from journalists or citizens.

The ISE response in question was not an academic paper but an applied policy analysis, prepared by a team of researchers in response to a media inquiry about recent fiscal and structural reforms in education (known as the “Bolojan Law”). The original analysis raised concerns about school mergers, the elimination of leadership positions, and the increased workload for school directors and teachers—elements that were omitted from the version transmitted by the Ministry.

Furthermore, the ISE’s own operating regulation, approved by the Ministry in May 2025, explicitly states that the Institute must provide access to public information, apply the provisions of Law 544/2001, and ensure timely communication with the public. The minister’s justification—that ISE should only respond after prior approval or not respond at all—contradicts both this regulation and the principles of transparency in a democratic society.

The argument that all external communication must pass a peer-review is not only misleading, but dangerous: it confuses scientific publishing standards with the legal duties of public institutions.

The episode illustrates an act of censorship disguised as quality control, raising serious concerns about the independence of research in Romanian education policy.