Cazul Țăndărei. Se va face dreptate copiilor romi traficați?

Anchetatorii români au crezut că au un caz clar împotriva presupușilor lideri ai uneia dintre cele mai mari rețele de trafic de persoane din Europa. După aproape un deceniu, în cazul Țăndărei, nimeni nu a fost condamnat, se arată într-o investigație BIRN preluată de Sinopsis, însă un verdict poate fi dat în fine pe 23 decembrie.

Într-o dimineață caldă de primăvară, un bărbat cu aer de bunic intră în sala cu numărul 52 din Curtea de Apel Târgu Mureș. Când pășește, tocurile pantofilor eleganți îi răsună pe parchet.

Îmbrăcat în sacou bleumarin în carouri și pantaloni crem, în mână cu o beretă albă, se așază într-o bancă goală din spatele încăperii. În timp ce așteaptă să înceapă audierea în dosarul său, își sprijină bărbia în mână și-i măsoară pe cei doi judecători din față.

Numele lui este Constantin Radu și are 66 de ani. Toată lumea îi spune însă Titi. Alături de alți 25 de bărbați, Titi e acuzat că a traficat un număr mare de copii romi în Europa de Vest, unde i-ar fi pus să cerșească și să fure. Doi dintre acuzați sunt fii ai săi.

În curând, sala mică de judecată începe să se umple cu inculpați și avocații lor. Iau loc lângă Titi doar după ce se ocupă celelalte bănci. Titi între timp se uită pe un sul de hârtii pe care le-a adus, deși le cunoaște bine. Au fost principala sa apărare în ultimii nouă ani.

„El este adevăratul șef”, spune Bernie Gravett, fost inspector șef al Poliției Metropolitane din Londra, cel care a condus ancheta la adresa acuzaților. „E vârful piramidei.”

Procurorii spun că Titi, și el de etnie romă, este omul cheie din spatele unei cunoscute grupări din Țăndărei, un mic oraș din sud-estul României în care conace grandioase degajă bogăție între case dărăpănate. „E ca o operațiune militară”, spune Gravett despre modul în care gruparea ar fi trimis copii la cerșit și furat. Chiar și un bebeluș de opt săptămâni era folosit la cerșit, sedat ca să stea liniștit.

Anchetatorii spun că imperiul lui Titi se întindea în toată Europa: Spania, Italia, Franța, chiar și Norvegia – și mai ales Marea Britanie. Polițiștii au arestat zeci de români în Marea Britanie şi România după o investigaţie fără precedent, care a durat patru ani, făcută în colaborare de cele două ţări.

Dar în justiţie rezultatele au fost diferite. În Marea Britanie, aproximativ 100 de persoane au fost condamnate pentru trafic, spălare de bani, fraudă cu ajutoare sociale, documente falsificate şi neglijarea copilului. În România, toţi cei 26 de acuzaţi au fost achitaţi în februarie, într-un verdict surpriză, după un proces cu amânări, care a durat nouă ani.

Deşi procurorii au făcut apel, iar inculpaţii s-au întors în sala de judecată, mulţi au văzut în verdict o dovadă că justiţia din România este prea slabă – sau prea disfuncţională – pentru a face faţă mafioţilor şi corupţiei care le permite să-şi continue activităţile.

„Sistemul de justiție penală desemnat să lupte împotriva rețelelor de criminalitate organizată pare a fi în pragul colapsului în România”, au semnalat 25 de organizaţii într-o petiţie după verdict, cerând unor organisme internaţionale să tragă România la răspundere privind lupta împotriva traficului de persoane.

Pe fondul cazurilor cunoscute de politicieni condamnaţi pentru corupţie care au încercat  să intervină în justiţie, rezultatul procesului din Ţăndărei a nemulţumit pe multă lume.

La asta s-a adăugat şi conştientizarea faptului că statul nu reuşeşte să-i protejeze pe cei vulnerabili, în special după cazul adolescentei de 15 ani din Caracal răpită, violată şi ucisă vara aceasta, în ciuda faptului că a sunat de trei ori la 112 să ceară ajutor.  Tragedia a scos la iveală incompetenţa poliţiei şi a procurorilor şi posibile legături între forţele de ordine şi crimă organizată, inclusiv grupări de trafic de persoane.

Datele Comisiei Europene arată că aproape trei sferturi dintre victimele traficului de persoane identificate în Uniunea Europeană provin din România – peste 1.500 în perioada 2015-2016. Iar Departamentul american de Stat a retrogradat România în cel mai recent raport privind traficul de persoane, observând că 2018 a fost cel mai slab an în mai bine de un deceniu în privința condamnărilor de traficanţi şi a numărului de victime identificate.

Din primăvara aceasta, când a început apelul în procesul lui Titi şi al celorlalţi inculpaţi, BIRN a petrecut câteva luni studiind documente din instanţă şi intervievând oameni apropiaţi cazului pentru a înţelege amploarea şi complexitatea presupusei activităţi infracţionale din Ţăndărei.

A rezultat imaginea unei comunităţi de romi închise şi marginalizate, subjugate de o mafie locală care se foloseşte de familii sărace, transformându-le copiii în sclavi şi ţinându-le în control printr-un sistem de camătă.

Documentele din dosar şi interviurile cu experţii arată şi cum s-a dezintegrat cazul în instanţă în acest proces pe care mulţi l-au văzut drept un test al angajametului României de a combate sclavia modernă.

Anthony Steen, un fost parlamentar britanic care a urmărit îndeaproape cazul l-a numit „un exemplu foarte rău de eroare judiciară”. „N-a existat o presiune politică sau profesională de a duce munca la sfârşit”, a spus el pentru BIRN.

Pe străzile prăfuite din Țăndărei, copii joacă fotbal la prânz, într-o zi de şcoală. La bâlciul anual, ţinut pe un teren aproape de centrul oraşului, se dau în maşinuţe şi mânuiesc pistoale de jucărie.

Oraşul de 13 mii de locuitori începe şi se sfârşeşte în câmpie, la mijlocul distanţei dintre Bucureşti şi Marea Neagră. Cele mai înalte clădiri sunt blocurile comuniste de patru etaje, dar imobilele care ies în evidenţă de fapt sunt vilele luxoase cu balcoane rotunde şi porţi de fier forjat – multe construite din bani iliciţi, spun anchetatorii.

Dacă virezi de pe şoseaua principală, rişti să nimereşti într-o groapă sau să patinezi în noroi. Infrastructura nu este însă un impediment pentru şoferii maşinilor de lux răspândite prin oraş: BMW-uri, Mercedes-uri, chiar şi Porsche. Unele automobile au volanul pe dreapta, ca în Marea Britanie.

Oamenii se tem să stea de vorbă cu jurnalişti. Nu vor să fie fotografiaţi, chiar şi la evenimente publice ca bâlciul anual, unde un bărbat a ameninţat un fotograf că-i „sparge faţa” dacă nu şterge pozele cu el.

Viaţa locuitorilor în Ţăndărei s-a zdruncinat pe 8 aprilie 2010, în zori, când aproximativ 300 de poliţişti români şi britanici cu cagule pe cap au spart uşile a 34 de case, sub supravegherea unor elicoptere. Autorităţile locale nu fuseseră avertizate în avans. Raidul surprins pe o înregistrare video făcută publică de forţele de ordine a scos la iveală teancuri de bani, lingouri de aur, certificate de naştere şi arme – inclusiv AK47 – ascunse în podea.

Poliţia a reţinut câţiva suspecţi, ridicându-i pe unii direct din pat. 18 au fost arestaţi pe loc, printre ei şi Titi.

În afară de trafic de minori, pentru care riscă până la 12 ani de închisoare, inculpații sunt acuzați de constituire de grup criminal organizat, spălare de bani și nerespectare a regimului armelor și munițiilor. Toți neagă acuzațiile. Procurorii au ales judecarea cazului la Harghita, la 350 de kilometri de Țăndărei, în ideea de a-i împiedica să influențeze procesul.

Raidul și procesul care a urmat au fost rezultatul unei anchete fără precedent care a început în 2006, după ce o femeie cehă a ajuns în Marea Britanie cu trei copii romi din Țăndărei.

Ofițerii de la imigrație de pe aeroportul Stansted din Londra au avut suspiciuni când și-au dat seama că micuții nu reușeau să comunice cu femeia. Ea a fost condamnată ulterior la trei ani de închisoare pentru că a încercat să-i introducă în țară ilegal.

Gravett, inspectorul șef al Poliției Metropolitane din Londra, a urmărit cazul, fiind interesat după ce a prins sute de copii romi români furând din magazine și buzunărindu-i pe oameni pe străzile centrale din Londra.

Spune că infracțiunile comise de români au crescut aproape cu 800 la sută în doar trei luni după ce România a intrat în Uniunea Europeană în 2007. Cele mai multe erau furturi comise de copii romi.

Citește tot articolul pe Sinopsis.info