Căderea guvernului din Portugalia și situația politică din această țară reflectă o tendință tot mai prezentă în țările europene, cu dreapta populistă, radicală și extremă în poziție de arbitru sau chiar la guvernare

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Prim ministrul Luis Montenegro, liderul unei coaliții de centru dreapta, a demisionat în urma unui vot de încredere în Adunarea Republicii în care opoziția de stânga a votat alături de Chega (extrema dreaptă) răsturnând coaliția minoritară dintre Alianța Democratică (AD) și Inițiativa Liberală, care a guvernat țara în ultimele 11 luni cu sabia lui Damocles deasupra capului. Ca urmare, electoratul portughez a fost convocat la urne pentru a treia oară în patru ani pentru a alege parlamentul.

Atât AD cât și Partidul Socialist (PS) sunt creditate cu intenții de vot în jur de 30%, în timp ce Chega este situat între 15 și 17%, o situație foarte asemănătoare cu cea de la scrutinul din aprilie 2024.

Un astfel de rezultat nu ar face decât să prelungească actuala criză politică, pentru că partidele de centru dreapta și centru stânga nu au guvernat niciodată împreună din 1974 când Portugalia a revenit la democrație, iar Chega, unul dintre cele mai de dreapta partide din Europa, nu este considerat frecventabil de partidele tradiționale ale Portugaliei.

Raportul politic de forțe din Portugalia se regăsește și în urma unor recente alegeri parlamentare din Germania și Austria, unde partidele extremei drepte – Alternativa pentru Germania (AfD) cu 21% – locul 2 și respectiv Partidul Libertății cu 29% – locul 1, au obligat partidele tradiționale ce centru dreapta și centru stânga să negocieze coaliții heteroclite din punct de vedere ideologic, care însă nu sunt niște noutăți în cele două țări.

În schimb în Franța, unde Reunirea Națională (RN, dreapta populistă/extremă) are cel mai numeros grup parlamentar în Adunarea Națională, un guvern minoritar de centru-dreapta supraviețuiește doar prin adversitatea extremă dintre RN și opoziția de stânga și lipsa unei culturi a coaliției în cei 66 de ani ai celei de-a Cincea Republici Franceze face dificilă crearea unei coaliții stabile, în condițiile în care Adunarea Națională nu poate fi dizolvată mai devreme de un an de la precedentele alegeri legislative, adică iunie 2025.

Spania este guvernată la ora actuală de un guvern minoritar de coaliție al stângii condus de Partidul Socialist (PSOE) care depinde de sprijinul separatiștilor catalani de la Junts. Partidul Popular (centru dreapta) conduce în sondajele de opinie, dar, ca și în Portugalia, VOX (extrema dreaptă), foarte similar cu Chega, poate ajunge în poziția de arbitru după viitoarele alegeri parlamentare.

În Suedia și Finlanda sunt la guvernare două coaliții de centru dreapta, minoritară în prima țară cu sprijin din partea Democraților și în a doua cooptând partidul Finlandezii, ambele partide ultra-naționaliste, care au influențat politica imigrației din cele două țări în sensul înăspririi ei.

În Țările de Jos, unde Partidul Libertății (dreapta populistă) s-a clasat pe primul loc în alegerile din 2023, s-a format o coaliție a dreptei cu centru dreapta condusă de un independent. Și aici politica imigrației a devenit mai restrictivă.

Dreapta populistă, radicală și extremă conduce guvernele din Italia și Ungaria și este prezentă la guvernare în Slovacia, dar este extrem de puternică și în opoziție în Polonia, Cehia și România și se consolidează continuu în Grecia și Cipru. Perspectivele dreptei europene par mai favorabile ca oricând în ultimii 80 de ani.