Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
În timp ce atenția lumii este fixată pe prețul petrolului care cochetează cu pragul de 100 de dolari și pe explozia prețurilor la gaze naturale, blocarea porturilor din Golful Persic generează efecte de recul mult mai adânci în economia globală. Criza din Strâmtoarea Hormuz nu afectează doar exportatorii de energie, ci riscă să scumpească o gamă largă de produse, de la dozele de bere și blugi până la serviciile medicale vitale, precum investigațiile RMN, arată o analiză Wall Street Journal.
În acest peisaj de incertitudine, perturbările lanțurilor de aprovizionare redesenează strategiile investitorilor, creând profituri record pentru unii și pierderi imense pentru alții.
Conflictul a blocat volume masive din oferta mondială de amoniac, uree, sulf și fosfați, dar a sugrumat și aproximativ 20% din livrările de gaz natural lichefiat (GNL). Această resursă este indispensabilă producătorilor europeni pentru a genera electricitatea necesară transformării azotului în hrană pentru plante.
Prețul regional al ureei a sărit cu peste 50% de la începerea bombardamentelor asupra Iranului, lăsându-i pe fermierii din întreaga lume într-o situație foarte dificilă. Liderii mondiali avertizează deja că incapacitatea agricultorilor de a cumpăra îngrășăminte va duce la scăderea randamentelor și la o criză alimentară globală.
În SUA, investitorii pariază pe producătorii locali, precum CF Industries, ale căror acțiuni au crescut cu 37% datorită accesului la gaz ieftin, spre deosebire de rivalii internaționali. O scădere a producției de porumb, cultură mare consumatoare de azot, ar putea declanșa scumpiri în lanț la carne și biocombustibili.
Sectorul industrial suferă și el pierderi grele. Qatarul a oprit producția de aluminiu, fapt ce a urcat prețul acestui metal cu 5% la Londra, în ciuda temerilor generale de recesiune. Aceasta este o veste proastă pentru producătorii de piese auto și fabricile de băuturi răcoritoare, deja afectați de tarifele vamale mari. Analiștii Commerzbank avertizează că producția pierdută acum va fi extrem de greu de recuperat chiar și după restabilirea păcii.
Mai îngrijorătoare este situația heliului. Deși SUA este cel mai mare producător, Qatarul deține 35% din capacitatea mondială. Heliul nu este doar pentru baloane, ci este un agent de răcire esențial pentru aparatele RMN și pentru fabricarea semiconductorilor.
Pe piața bursieră, producătorii de mase plastice din SUA au devenit printre cei mai căutați. Companii precum LyondellBasell și Dow au înregistrat creșteri spectaculoase ale acțiunilor, de până la 40%.
Logica investitorilor este simplă: în timp ce producătorii străini se luptă cu prețurile mari la materii prime derivate din petrol (nafta, etan, propan), companiile americane profită de stabilitatea gazului natural intern. Acest lucru le permite să crească marjele de profit, planificând deja scumpiri semnificative pentru polietilenă, material folosit în aproape orice, de la sticle la textile.
Această scumpire a materialelor sintetice a împins traderii către bumbac. Pe măsură ce poliesterul devine prea scump, industria textilă se reorientează către bumbac, al cărui preț a atins cel mai ridicat nivel din ultimii doi ani.
Fondurile speculative și-au redus masiv pariurile pe scăderea prețului, poziționându-se pentru creșteri ulterioare, considerând bumbacul una dintre cele mai subevaluate mărfuri în contextul macro-economic actual.