G4Media.ro

Atacurile din Siria: Raiduri aeriene fără consecinţe, dar cu mesaj

Atacurile din Siria: Raiduri aeriene fără consecinţe, dar cu mesaj

Mai întâi vestea cea bună: cel de-al treilea război mondial n-a izbucnit. Iar acum vestea proastă: atacurile aeriene ale forţelor armate occidentale n-au schimbat situaţia. O analiză semnată Christian F.Trippe (Deutsche Welle).

Cât de aproape a fost omenirea, la mijlocul lunii aprilie 2018, de un război între cele două mari super-puteri nucleare SUA şi Rusia vom afla abia peste o vreme. Deocamdată limpede pare numai limitarea SUA, a Franţei şi a Marii Britanii la atacuri asupra unor ţinte din Siria; obiective asociate cu producerea şi depozitarea armelor chimice. Din câte se ştie până acum şi cu toată prudenţa pe care o impune evaluarea evenimentelor din Siria, victime în rândul civililor nu sunt.

Noul caracter raţional al armatei?

În ultimele zile au fost făcute tot mai multe paralele cu criza rachetelor cubaneze – confruntarea dintre Uniunea Sovietică şi SUA din 1962. Lumea a fost şi este cu siguranţă, din nou, într-un moment critic – în orice caz, dacă mesajele ridicole de pe Twitter ale lui Donald Trump sunt transformate în puncte de referinţă şi dacă ameninţările oficialilor ruşi se înmulţesc. Însă atunci era vorba, de ambele părţi, despre a păstra întâietatea politicii faţă de generali şi de Dr. Strangelove. Acum 56 de ani omenirea a reuşit. Criza a rămas doar una politică.

Acum, însă, în zilele de dinaintea raidurilor aeriene din Siria, de ambele părţi ale Atlanticului au fost lansate avertismente care, uneori, sunau ca un suspin: să sperăm că, de data aceasta, va învinge caracterul raţional al armatei. Raţionalitatea şi experienţa generalilor contra ignoranţei şi lipsei de scrupule a politicienilor. Fiindcă trebuie să ai un simţ politic aparte pentru a ieşi din această situaţie.

Selectarea atentă a obiectivelor

În Siria staţionează mii de soldaţi ruşi. Luptă de partea trupelor lui Assad. Acum două luni, după atacurile forţelor aeriene americane în nordul Siriei, au murit militari ruşi. Dar n-a izbucnit nicio criză.

Coaliţia condusă de SUA împotriva organizaţiei teroriste „Stat Islamic” operează în nordul Siriei. De data aceasta, ţintele atacurilor au fost alese astfel încât să nu fie nimerit vreun soldat rus.

Comunicarea între conducerea militară a trupelor americane şi Statul Major rus pare stabilă. Experţii relatează de multă vreme încoace că încrederea şi schimburile profesionale între ofiţerii de rang înalt ai celor două părţi n-au avut de suferit – în ciuda noii confruntări Est-Vest.

Siria este, poate, cel mai imprevizibil teatru de război din istoria omenirii. Acolo stau faţă în faţă trupe militare ale căror ţări fie sunt aliate, fie ostile politic. Războiul civil sirian este decis de intervenţia Rusiei de partea lui Assad şi de alianţa Siriei cu Iranul. De aceea „lovitura de pedeapsă” a celor trei puteri occidentale nu schimbă nimic. Totuşi, nu este lipsită de sens.

Atacurile transmit mesaje

Prin recentele raiduri aeriene, Washingtonul, Londra şi Parisul transmit un mesaj clar: folosirea armelor de distrugere în masă nu rămâne fără consecinţe, negarea cinică şi mascarea crimelor de război nu sunt acceptate. În plus, puterile occidentale nu intenţionează să renunţe la interesele geopolitice, chiar dacă au pierdut ani buni cu politici neclare şi instabile. Orientul Mijlociu se află în faţa unei noi ordini care n-ar trebui decisă numai la Moscova sau Teheran. Acesta este dublul-mesaj al atacurilor asupra ţintelor asociate cu producerea şi depozitarea armelor chimice ale lui Assad.

Un alt mesaj: Statele Unite nu au acţionat singure, ci în alianţă cu Franţa şi Marea Britanie – atât sub aspect militar, cât şi într-un deplin consens politic. În cei doi ani de „domnie” a lui Donald Trump, aceasta ar fi cea mai bună veste pe ziua de azi.

Sursa: Deutsche Welle

Doneaza prin PayPal paypal icon
Donatie recurenta

Doneaza lunar pentru sustinerea proiectului G4Media

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Doneaza prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

1 comentariu

  1. Intr-adevar, sa speram ca rationalul militar va prima asupra aventurismului politic. Siria ramane un „powder keg” a carui explozie poate conduce la consecinte fatale.

    Robert Ford, fostul ambasador american in Siria, in fata House FAC declara: „McNamara urged great caution before we get involved long-term in foreign civil wars. He stressed that we cannot fully understand the complexities of local civil wars, and some foreign policy problems have no real resolution. That certainly does apply to Syria. I don’t think anyone would suggest there is a more complicated conflict than what we see now in Syria” (http://www.mei.edu/content/article/syriawhich-way-forward-testimony-amb-robert-s-ford).

    In plus, cu ani in urma, generalul Wesley Clark, comandantul NATO in Europa, vorbea despre intentia SUA de a ataca sapte tari in 5 ani (http://stateofthenation2012.com/?p=31763).

    Astfel, in spatele atacurilor SUA se ascunde dorinta de a fragmenta Orientul Mijlociu din motive geo-politice. Aceasta este posibila prin intretinerea conflictului dintre shiiti si sunniti dar si prin dezintegrare teritoriala armata. La baza ultimului stau si actiunile „false flag”. Manipularea si „covert operations” continua.

    Daca ar fi sa luam in considerare „pivotul euroasiatic” al lui MacKinder de la inceputul secolului XX, fiecare tara fragmentata din Orientul Mijlociu, precum Irak, Afganistan, Siria, Liban, Iran (ultimele doua fiind vizate de SUA in viitorul apropiat) reprezinta un pas inainte si mai aproape de „insula asiatica” a omenirii, teritoriu in cea mai mare parte ocupat de Rusia. Astfel, Europa, tarile africane de nord, Orientul Mijlociu nu sunt altceva decat periferia „landului asiatic”. Tinta este Rusia, centrul landului.

    Cat despre mesajul celor peste 100 de rachete trimise asupra Siriei de catre SUA si aliati, acesta este bazat pe un fals (atata vreme cat nu se stie cine a declansat atacul cu clorina). Mass media principala occidentala raman la unison cu mesajele politice emanate de SUA si GB.

    Insa aceasta dintai nu ia in considerare acele intrebari de baza si in munca de informatii: cine? ce? cum? si de ce?, intrebari care se pun si in cazul gazului de clorina din Duma. Mai ales, ca o echipa de la OPCW urma sa soseasca ieri in Siria pentru a investiga si lua probe in Duma/Goutta. De ce a fost lansat atacul asupra Siriei daca o asemenea echipa urma sa ajunga la Duma?

    In cazul unei conflagratii mondiale, fereasca Dumnezeu, Rusia va fi cu Iran, China, Korea de Nord si restul BRIC-ului. Romania va cadea in sfera NATO/vest. Ceea ce fac americanii este jocul „ruletei rusesti”. Sa speram ca totusi rationalul va predomina in pofida spectacolului si a fitzelor/orgoliilor politice vestice.

    Problema principala a unui razboi este in primul rand decimarea populatiei, pe de o parte, refugiera a milioane dintre acestia, pe de alta parte, si distrugerea structurii economice a tarii. Dar, in primul rand, distrugerea capitalului uman.

    Astfel, SUA si Marea Britanie se afla la mii de km de teatrele de razboi din Orientul Mijlociu. Isi permit intretinerea de conflicte civile sau regionale. Insa, dupa cum se stie, Israel-ul cu a sa proximitate fata de statele „rogue” este aproape mereu in stare de alerta. Si astfel, cei locali sufera mai mult decat razboinicii din vest. Astfel, e firesc ca cele doua tari sa devina impermeabile la refugiati si soarta lor. Sa ne amintim ca nici Germania nici Italia nu au participat la atacul de ieri din Siria.

    Nimeni nu vorbeste despre atrocitatile comise in Yemen de ani buni de zile, in urma bombardamentelor saudite asupra tarii (cu armament american). In aceasta tara este criza umanitara. Este mai rau ca in Siria. Si totusi nimeni din Romania sau Europa nu pare sa fie interesata de soarta populatiei yemenite. De ce?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.