Atacurile din Siria: Raiduri aeriene fără consecinţe, dar cu mesaj

Mai întâi vestea cea bună: cel de-al treilea război mondial n-a izbucnit. Iar acum vestea proastă: atacurile aeriene ale forţelor armate occidentale n-au schimbat situaţia. O analiză semnată Christian F.Trippe (Deutsche Welle).

Cât de aproape a fost omenirea, la mijlocul lunii aprilie 2018, de un război între cele două mari super-puteri nucleare SUA şi Rusia vom afla abia peste o vreme. Deocamdată limpede pare numai limitarea SUA, a Franţei şi a Marii Britanii la atacuri asupra unor ţinte din Siria; obiective asociate cu producerea şi depozitarea armelor chimice. Din câte se ştie până acum şi cu toată prudenţa pe care o impune evaluarea evenimentelor din Siria, victime în rândul civililor nu sunt.

Noul caracter raţional al armatei?

În ultimele zile au fost făcute tot mai multe paralele cu criza rachetelor cubaneze – confruntarea dintre Uniunea Sovietică şi SUA din 1962. Lumea a fost şi este cu siguranţă, din nou, într-un moment critic – în orice caz, dacă mesajele ridicole de pe Twitter ale lui Donald Trump sunt transformate în puncte de referinţă şi dacă ameninţările oficialilor ruşi se înmulţesc. Însă atunci era vorba, de ambele părţi, despre a păstra întâietatea politicii faţă de generali şi de Dr. Strangelove. Acum 56 de ani omenirea a reuşit. Criza a rămas doar una politică.

Acum, însă, în zilele de dinaintea raidurilor aeriene din Siria, de ambele părţi ale Atlanticului au fost lansate avertismente care, uneori, sunau ca un suspin: să sperăm că, de data aceasta, va învinge caracterul raţional al armatei. Raţionalitatea şi experienţa generalilor contra ignoranţei şi lipsei de scrupule a politicienilor. Fiindcă trebuie să ai un simţ politic aparte pentru a ieşi din această situaţie.

Selectarea atentă a obiectivelor

În Siria staţionează mii de soldaţi ruşi. Luptă de partea trupelor lui Assad. Acum două luni, după atacurile forţelor aeriene americane în nordul Siriei, au murit militari ruşi. Dar n-a izbucnit nicio criză.

Coaliţia condusă de SUA împotriva organizaţiei teroriste „Stat Islamic” operează în nordul Siriei. De data aceasta, ţintele atacurilor au fost alese astfel încât să nu fie nimerit vreun soldat rus.

Comunicarea între conducerea militară a trupelor americane şi Statul Major rus pare stabilă. Experţii relatează de multă vreme încoace că încrederea şi schimburile profesionale între ofiţerii de rang înalt ai celor două părţi n-au avut de suferit – în ciuda noii confruntări Est-Vest.

Siria este, poate, cel mai imprevizibil teatru de război din istoria omenirii. Acolo stau faţă în faţă trupe militare ale căror ţări fie sunt aliate, fie ostile politic. Războiul civil sirian este decis de intervenţia Rusiei de partea lui Assad şi de alianţa Siriei cu Iranul. De aceea „lovitura de pedeapsă” a celor trei puteri occidentale nu schimbă nimic. Totuşi, nu este lipsită de sens.

Atacurile transmit mesaje

Prin recentele raiduri aeriene, Washingtonul, Londra şi Parisul transmit un mesaj clar: folosirea armelor de distrugere în masă nu rămâne fără consecinţe, negarea cinică şi mascarea crimelor de război nu sunt acceptate. În plus, puterile occidentale nu intenţionează să renunţe la interesele geopolitice, chiar dacă au pierdut ani buni cu politici neclare şi instabile. Orientul Mijlociu se află în faţa unei noi ordini care n-ar trebui decisă numai la Moscova sau Teheran. Acesta este dublul-mesaj al atacurilor asupra ţintelor asociate cu producerea şi depozitarea armelor chimice ale lui Assad.

Un alt mesaj: Statele Unite nu au acţionat singure, ci în alianţă cu Franţa şi Marea Britanie – atât sub aspect militar, cât şi într-un deplin consens politic. În cei doi ani de „domnie” a lui Donald Trump, aceasta ar fi cea mai bună veste pe ziua de azi.

Sursa: Deutsche Welle