Ascensiunea miliardarilor din Europa de Est, apăruți de sub ruinele comunismului când prăbuşirea economiei centralizate a deschis calea pieţelor libere şi a creşterii decalajului între venituri

Deţin iahturi şi echipe de fotbal, se implică în politică şi controlează averi imense şi, uneori, viitorul naţiunilor lor. Oligarhii, miliardarii şi magnaţii au început să reprezinte Europa de Est la fel de mult ca şi stepele nesfârşite, blocurile din prefabricate de beton şi renumitul instalator polonez, scrie Bloomberg News.

În urmă cu o generaţie aceşti miliardari nu existau, ei apărând de sub ruinele comunismului când prăbuşirea economiei centralizate a deschis calea pieţelor libere şi a creşterii decalajului între venituri.

În 1989 a devenit clar că nu mai este cale de întors. În urmă cu exact 30 de ani românii s-au revoltat iar dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu a fost executat iar fostul disident Vaclav Havel a devenit preşedintele Cehoslovaciei. În ultimele zile ale anului preşedintele Poloniei a semnat un nou program economic care a deschis calea capitalismului şi a devenit un model pentru transformarea restului regiunii.

După ce cătuşele comunismului au căzut, ţările din fostul bloc estic s-au grăbit spre minunata lume nouă a pieţelor libere. Odată cu asta a părut o generaţie de magnaţi şi miliardari din Alma-Ata şi până în Praga, din Moscova şi până în Zagreb. Mulţi dintre ei au devenit legende pentru stilul lor de viaţă extravagant sau influenţa lor politică. Însă chiar şi după 30 de ani, lista celor mai bogaţi oameni ai regiunii are în continuare o nuanţă sovietică.

„Mulţi dintre cei care aveau putere în perioada comunistă şi-au menţinut-o în noua structură. Diferenţa este că într-un sistem orientat spre piaţă unii din foştii membri ai aparatului de stat nu s-au putut adapta la noul regim şi au dispărut în timp ce au apărut unii noi antreprenori tineri” spune Mark Mobius, investitorul care anul trecut a înfiinţat Mobius Capital Partners LLP după ce a petrecut trei decenii la Franklin Templeton Investments.

Potrivit Bloomberg, jumătate din cei mai bogaţi oameni din Europa de Est provin dintr-un grup care era apropiat de zona puterii la finele comunismului, care a beneficiat de pe urma privatizărilor sau ambele. Miliardarii care să fi reuşit de unul singur sunt foarte rari, mai săraci şi provin în principal din ţările cu resurse mai puţine şi de asemenea au o putere politică mai redusă.

Ascensiunea, şi uneori decăderea, miliardarilor spune povestea transformării Europei de Est în ultimii 30 de ani. Povestea lor oferă o privire în această perioadă unică a istoriei.

Un exemplu este Petr Kellner, cel mai bogat om din Cehia cu o avere estimată la 12,8 miliarde dolari. Născut în Cehoslovacia, în 1964, Kellner a studiat economia şi vinde fotocopiatoare Ricoh după revoluţia de catifea din 1989. Viaţa lui Kellner s-a schimbat când noul stat capitalist a început privatizările pe baza unui sistem de vouchere ce puteau fi schimbate pentru acţiuni la companii. Pentru a profita de acest sistem, Kellner şi partenerii săi au înfiinţat în 1991 ceea ce a devenit ulterior grupul de companii PPF Group, la care controlează în prezent aproximativ 99% din acţiuni.

Utilizând voucherele şi un împrumut, PPF a început să acumuleze active şi treptat a acumulat o participaţie de 20% la Ceska Pojistovna, cea mai mare companie de asigurări din Cehia, pe care ulterior o făcut-o profitabilă şi în 2013 a vândut-o către grupul italian Generali într-o tranzacţie de 3,3 miliarde dolari.

În prezent operaţiunile grupului PPF acoperă finanţele, telecomunicaţiile, biotehnologia, sectorul imobiliar şi ingineria. Kellner apare foarte rar în public şi într-un interviu pe care la acordat în urmă cu 17 ani a descris lumea post-comunistă drept „o oportunitate care nu va mai apărea niciodată. Am putut să găsesc oameni capabili, să evaluez riscurile şi să fac sacrifici pe termen scurt pentru proiecte pe termen lung”.

Pentru primele guverne democratice de după 1989 vânzarea activelor statului către investitorii privaţi a devenit temelia programelor lor economice. Toate aceste guverne aveau nevoie de valută, idealizau know-ho-ul occidental şi doreau să scape de costurile subvenţionării industriilor în pierdere. Acestă situaţie a dat naştere unui val fără precedent de acumulare de active private care a luat multe forme, de la oferte directe şi până la listări la bursă.

Ulterior, în perioada 1990-2000, economiile anterior închise şi-au deschis porţile pentru bunurile şi investitorii străini şi au permis celor care fugiseră anterior în Vest să revină acasă. Venirea companiilor occidentale a fost sărbătorită ca o validare a politicilor guvernamentale, drept cel mai rapid drum pentru modernizarea industriilor în pierdere şi crearea unui culturi de business. Între timp aceste puncte de vedere s-au schimbat, iar unii au început să îi vadă pe investitorii străini drept colonişti interesaţi doar de mâna de lucru ieftină şi extinderea bazei de consumatori.

Începând din 2000, pe măsură ce în Rusia structura de putere era modificată de apariţia lui Vladimir Putin, foştii aliaţi din Europa de Est şi-au îndreptat privirile spre Vest şi au făcut eforturi pentru a adera la Uniunea Europeană şi NATO. În diferite valuri, între 2014 şi 2013, 11 state fost comuniste au aderat la UE iar cinci dintre ele au adoptat şi moneda euro. Economiile mai deschise şi mai flexibile precum şi un acces mai uşor la o piaţă de 500 de milioane de consumatori au ajutat la apariţia miliardarilor care s-au ridicat singuri.

A urmat însă criza mondială din 2008, care a făcut mai mult decât să distrugă averi, a distrus şi multe iluzii cu privire la capitalism. Deziluziile şi problemele economice au dat naştere unui nou tip de politician: populistul est-european. În frunte cu premierul ungar Viktor Orban, aceşti politicieni s-au poziţionat drept cei care vor îndrepta greşelile deceniilor precedente, în parte şi prin redistribuirea avuţiei.

Exemplu este Lorinc Meszaros, cu o avere de 1,5 miliarde dolari. Fost prieten de şcoală cu Viktor Orban, Meszaros a înfiinţat în anii 90 o mică companie care instala conducte de gaze în oraşul lor natal Felcsut. Necunoscut la nivel naţional, Meszaros a cunoscut o ascensiune explozivă după ce fostul său prieten de şcoală a devenit prim ministru în 2010, astfel că a urcat pe primele poziţii în topul celor mai bogaţi oameni din Ungaria. Meszaros a spus odată că ascensiunea sa rapidă se datorează faptului că este mai deştept decât Mark Zuckerberg dar ulterior a recunoscut că averea sa se datorează lui Dumnezeu, norocului şi lui Orban. Meszaros este preşedintele uni academii de fotbal pe care premierul Orban a construit-o în apropiere de casa sa de vacanţă, iar afacerile sale, consolidate sub umbrela holdingului Opus Global, variază de la construcţii la media şi câştigă frecvent licitaţiile pentru contracte cu guvernul.

Sursa: Agerpres