G4Media.ro

☰

Antologia gafelor premierului Dăncilă: „Orice om îi este teamă…”

sursa foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Antologia gafelor premierului Dăncilă: „Orice om îi este teamă…”

Analize • 15 Mai 2018 • • 16 comentarii

Gafe în exprimare, gafe diplomatice, gafe în relațiile interne interstituționale. În cele aproape patru luni de la instalarea la Palatul Victoria, premierul Viorica Dăncilă n-a ratat niciuna din această serie, un record pentru un prim-ministru al României după Revoluție. Cu aproape fiecare intervenție publică, premierul Dăncilă face deliciul telespectatorilor sau internauților, devenind adesea subiect de bancuri. Cea mai recentă exprimare a sa, de luni, a făcut deliciul comentariilor publice: ”Orice om îi este teamă de o plângere penală, dar eu sper să nu se ajungă la astfel de lucruri pentru că eu cred în justiție și cred că toată lumea trebuie să credem în justiție”.

Nu mai departe de săptămâna trecută, Viorica Dăncilă a creat un moment stânjenitor pentru România odată cu vizita sa la Vatican. După ce premierul a anunțat că Papa Francisc va veni în România la începutul anului viitor, Francisc Doboş, purtătorul de cuvânt al Arhidiecezei Catolice Bucureşti, a transmis, referindu-se la vizita Suveranului Pontif în România, că „Nunțiul Apostolic în România, E.S. Miguel Maury Buendía, l-a rugat să fac următoarea precizare:

„Când se va stabili vizita Papei Francisc în țara noastră, anunțul acesteia va fi făcut simultan de cele două părți: Statul Vatican și Președinția României. Comunicatul de azi al Sf. Scaun nu face vreo referire la viitoarea vizită”.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

TN SITE Satoshi artist în Europa 10:12

La capitolul exprimare, de aproape patru luni, premierul României schingiuiește limba română, fie când citește de pe foi, fie când vorbește liber. Când nu maltratează limba română, primul-ministru Viorica Dăncilă le vorbește oficialilor străini într-o combinație de limbi.

Viorica Dăncilă către reporterii români:  ”Orice om îi este teamă de o plângere penală, dar eu sper să nu se ajungă la astfel de lucruri pentru că eu cred în justiție și cred că toată lumea trebuie să credem în justiție”.




Viorica Dăncilă către Papa Francisc: „Sfinția Voastră, I am very glad for this opportunity”.




Viorica Dăncilă către premierul israelian Benjamin Netanyahu: „He, he”

Viorica Dăncilă promite stadioanele „Giulești și Rapid”.

Viorica Dăncilă despre Euro 2020: „Euro douăzeci-douăzeci”

https://www.youtube.com/watch?v=OfTFKpxp1OQ

Viorica Dăncilă pronunță de șase ori „imunoglobină”: ”O altă problemă la care doresc să mă refer este declanșarea mecanismului european de protecție civilă, și mă refer la imunoglobină. Zilele trecute am dat acceptul doamnei ministru al Sănătății, doamna Sorina Pintea, pentru declanșarea mecanismului european de protecție civilă, din cauza lipsei de imunoglobină din spitale. Impactul asupra vieții pacienților diagnosticați cu imunodeficiențe primare, boli autoimune, boli neurologice, ar fi foarte mare. Astfel, situația din ultimul an în care s-a înregistrat o lipsă acută de pe piață a imunoglobinei va fi finalizată în sfârșit. Cred că este o soluție pe care putem să o rezolvăm pe termen scurt, în ceea ce privește acest aspect . Demersurile pentru achiziționarea imunoglobinei vor fi realizate de acum de către compania națională Unifarm SA, care va acoperi de asemenea și costurile aferente. Vă reamintesc că discontinuitățile în aprovizionarea cu imunoglobină au fost generate de retragerea de pe piață a producătorilor care asigurau 80 la sută din necesar, iar în ciuda eforturilor depuse de ministerul Sănătății în 2017, inclusiv eliminarea taxei claw-back, criza de imunoglobină a continuat”

Viorica Dăncilă în Parlamentul României, într-o combinație de limbă proprie și acuzații:  „În cursul anului 2017, adversarii PSD au pus la bătaie un discurs alarmist pentru a contesta acest program (de guvernare – n.r.) care, vă spun sincer, nu a făcut bine României”

Viorica Dăncilă: „România şi Italia sunt parteneri privelegiaţi„

Disclaimer:
- G4Media nu a cerut și nu a primit niciodată fonduri guvernamentale direct sau sub forma unor campanii de informare. Acesta este un ajutor de stat mascat care distorsionează piața de media și este inacceptabil. De asemenea, G4Media nu acceptă bani de la partidele politice în afara campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare este normală în perioada alegerilor.

- G4Media nu a primit și nu acceptă reclame de la industrii precum jocuri de noroc, pariuri, alcool și tutun. Este strict opțiunea G4Media. Nu promovăm vicii care pot distruge sănătatea, viața sau cariera unor oameni.

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

16 comentarii

  1. ați uitat de ”parlamentală”, și de buget pronunțat ca muget, cu accent pe ”u”, și pronunțat astfel de 3 ori la rând, ca să nu fie niciun dubiu că așa pronunță ea cuvântul ăsta :)))

  2. +optÎsprezece
    +trebie… fara U, nu-l citeste niciodata
    +președEnție
    +”ca și prim ministru”…

  3. Am avut in liceu un profesor de fizica pentru o scurta perioada. Vorbea aiurea, cu tot felul de greseli de exprimare si nici nu ne invata mare branza. L-am poreclit Gogu Pompieru’. Am scos o foaie care circula intre noi, saptamanal, in care faceam bascalie de „gogismele” lui. Am ajuns la numarul 3. Apoi ne-am pus patintii pe treaba, iar ei au facut o cerere comuna de inlaturare a lui Gogu de la orele noastre de fizica. Ce mama dracului? Venea examenul de treapta – sa fim seriosi. A venit la sedinta extraordinara de demitere a lui, cu parintii, si a plans, a mai scos un ultim „gogism”: dar eu va vreau, eu va iubesc pe voi, copii! Nu pot sa cred ca idioata asta nu poate fi inlaturata, ca nu exista instrumente de justitie prin care sa fie declarata incompetenta – dupa cate dovezi a generat.

  4. Si asta nu e tot. Vezi si:
    “Am toata increderea ca echipa care am venit vor gasi solutii si cred ca cu aceste solutii veti rezolva o parte din problemele care le aveti”
    “Programul de guvernare al PSD a avut parte de la inceput de o respingere automata din partea adversarilor partidului pe care ii reprezint”
    “Sunt un om puternic, chiar daca multi au spus ca sunt femeie”
    “Sunt prim-ministrul României și nu pot accepta acest lucru”
    „Nu pot sa spun ca anumite lucruri trec impasibil pe langa mine”.
    „Domnul Melescanul”

    Oare asta inseamna nivel mediu de educatie in tara asta?

    • “Sunt prim-ministrul României și nu pot accepta acest lucru” este si va ramane cel mai tare citat al ei. Daca voi ajunge un om cu statut important voi propune aceasta fraza intr-o carte de citate ca sa fie si exemple de DON’Ts, nu doar de DOs in lume.
      Plus, ce alta metoda mai buna ar fi sa arati copiiilor ce se intampla cand nu inveti si devii un yes-man (sau woman). Cand rade nu doar o tara, dar si tari aliate de tine, cand te critica continente, cand zi de zi ti se arata ca esti incompetent si mai si stii asta, cred ca este un moment bun sa te retragi. Indiferent cate mustati te obliga sa ramai.

  5. Cum lumea spunea in gluma ca il regreta pe Ponta si doar glumea cu … stiti voi, cred ca lumea deja il regreta pe Vanghelash care, dupa standardele PSD, era cu 2 clase peste fufa asta. Desigur, conform stnadardelor PSD. Deea, Pop si Popa sunt alte specimene care ne arata ca nu-s prieteni cu cartile. Dar… asta s-a votat.

  6. Nu avem de ce sa ne mai miram ! Vaxilica de VID ele este o jalnica „oratanie” clocita in comunismul romanesc. Semi-analfabeta, inculta, obraznica si profitoare ordinara (8 – 9 ani in Parlamentul European cu cele ca. 10,000 Euro lunar pentru NIMIC !!) dar – din pacate – si „proasta de bubuie” ca economia Romanieii! N u am fost de acord cu comparatia „pavian cu manta” (sau cam asa ceva !) pentru care a fost amendat CTP – Era o insulta la adresa maimutelor ! Nu pot fi de acord nici cu Dl. Plescu – care o considera „buna gospodina” ! pai sa mancati DV ce ar fi instare tzatza asta sa gateasca ! Eu … n-as incerca ! De sila ! Si INTREBARE : Cat mai sta toanta asta total „buna de nimic” in fruntea unui „guvern Dragnea 3.0” care nu face decat RAU Romaniei ? vezi si ultimul exemplu cu mutarea Ambasadei si participarea la „marele eveniment” ! a „deplomatilor” romani ! Chiar vreti sa duca tara la Moskova !? Sau dracu’ sau „don Livache” mai stiu UNDE ? Ca la BINE in nici un caz nu ne va duce ! Se zice : Mai bine cu inteleptul la paguba – Decat cu prostul la castig ! Pai pe noi Vaxilica + Dragnea NE DUC NUMAI LA PAGUBA !

  7. As zice sa fim totusi ceva mai retinuti cand o prezentam pe Duamna Vasilica ca fiind Proasta Proastelor din Videle, pentru ca – asa cum zicea si Maestrul IC aseara la A3 unde era invitat de haita de manipulatori mercenari de acolo – „nu e chiar atat de proasta cum o prezinta unii”, ceea ce e adevarat, pentru ca Duamna Vasilica e cea mai desteapta dintre toate femeile pesediste si asa se explica si faptul ca Dracnea a pus-o pe ea sa fie sefa si nu pe Duamna Dana sau pe alta pesedista.

  8. pe care le-am sărit la citire… Dar, nu, să nu credeți că așa, brusc și dintr-o dată, nuuu… Ca și în cazul lecuirii lui Mădălin Voicu pe care-l toacă mărunțel pe vreo trei pagini, mai întâi are loc un scurt expozeu istoric al Ocultei Mondiale, de la Illuminatti la Preferiti și abia după ce remarcăm „doxa” raduparschivesciană, întrezărim și luarea peste picior a lui Pavel Coruț…
    Dorind să arate un fair-play de paradă și că e „tare-n limbă” – ne referim la limba română, evident…, – Radu Paraschivescu o aduce colateral în discuție și pe Alina Mungiu, citând dintr-un text în care aceasta se distanțează de toți cei care și-au făcut un scop în viață din a sări la beregata prim-ministrului de fiecare dată când d-na Dăncilă „o ia prin păpușoi” cu o exprimare neinspirată; Alina Mungiu: „Acuma, astăzi, sunt toți extraordinar de bravi, toți știu limba română mai mult ca ea. Dacă m-aș pune eu pe ei cu limba lor română, ar fi toți în aceeași poziție față de mine cum sunt ei față de ea” . Dezvăluind involuntar caracterul și limbajul celor care alcătuiesc gherila #rezist din Piața Victoriei, Radu Paraschivescu încearcă un mișto de maidan provocând-o pe Alina Mungiu la o „întrecere pe teme de limba română” dar strecurând subtil șopârla de golan intelectual: „Pusul pe celălalt nu promite aici erotism și, în general, nimic bun”… Câtă eleganță stilistică, nu? Era mai simplu să apelați la maidanismul „muie Alina Mungiu”, d-le Radu Paraschivescu!
    Altfel zis, atunci cînd sunt doar inventariate și necomentate sau comentate cu spirit critic nedușmănos, (pentru că, la fiecare sfârșit de capitol există și una-două astfel de pagini), – „zicerile” unor politicieni corigenți la limba română surprinse de Radu Paraschivescu fac singurul deliciu al acestui efort literar și încântă cititorul tot așa cum și revista „Cațavencii” are în pagina a doua o rubrică scurtă ce derulează câteva dintre perlele scoase pe gură de „aleși”, spre buna delectare a cititorului!
    Până pe la pagina 150, cam despre asta-i vorba în cartea ORICE OM ÎI ESTE TEAMĂ scrisă de Radu Paraschivescu. Restul, până la 215, e aceeași maculatură… Nu de alta, dar mai avem și lucruri importante de făcut.
    Florentin Lian-Larian
    Critic de ocazie cu bacalaureat

  10. pentru R Paraschivescu o altă abordare de subiect tipic haștag-rezist cu care le freacă ridichea guvernului și coaliției de guvernare; nu, nici să nu vă gândiți că pe planeta pe care trăiește R Paraschivescu, Statul Paralel ar însemna o justiție criminală pe linia DNA-PARCHET-INSTANȚE cu slujitorii (ba, chiar, „însăși slujirea”…), care acum dau socoteală, care au distrus oameni și familii, așa cum au fost Portocală, Onea, Man, Kovesi, Lazăr Augustin, Lia Stanciu, Camelia Bogdan (și lista poate continua cu vrea două pagini de nume), – nu, aceștia n-au existat!; în opinia lui Radu Paraschivescu, statul paralel înseamnă a sta unul paralel față de altul, iar aceștia sunt Răzvan Savaliuc, Mihai Gâdea și Dan Voiculescu, dacă n-ați aflat! Jefuirea României de către multinaționale prin transferul veniturilor impozabile în paradisuri fiscale e doar o poveste; Papa Soros există doar pe o altă planetă, – oricum, nu în țara în care trăiește R Paraschivescu; interesele fățiș exprimate ale unor țări din UE care bagă României bățul prin gard pentru gazele din Marea Neagră, pentru Roșia Montană sau portul Constanța sunt doar zvonuri, și în general, tot ce susține PSD despre România furată nu sunt decît niște „scenarii SF” – cu excepția, desigur, a „tagmei jefuitorilor” din care fac parte numai baronii PSD! Ceilalți, din tabăra adversă care au furat la fel sau chiar mai mult în aceiași 30 de ani, nu încap în analizele Radului!… Pentru Radu mamii-Paraschivescu, toate acestea sunt tot atât de reale pe cât de real este că regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii este urmașa profetului Mahomed… Câtă ipocrizie!
    Ținând cu tot dinadinsul să minimalizeze fundamental toate aceste realități, ca orice tradițională coadă de toporișcă retehnologizată, R Paraschivescu dezvoltă pe această idee un excurs de-ți vine să te crucești, apelînd la fantasmagorii de-a dreptul tîmpite, – zice d-lui, la mișto: „ Cine conduce România? Blestemații din Statul Paralel, (…) câteva nuclee ale nelegiuirii: Cavalerii de la Malta, Banca Mondială, Clubul de la Roma, masonii, evreii, grupul Bilderberg” … iar la aceste baliverne mai adugă, în același context miștocar, – „Statul Perpendicular, Statul Oblic” și tot așa… O minte sănătoasă mai poate comenta ceva? Intreb…
    Ce mai găsim noi prin această carte? Crezându-se numai pe el ca și (sic!) scriitor, R Paraschivescu nu scapă ocazia să deraieze de la subiectul acestei cărți-ghiveci și să ia în tărbacă, aparent fără motiv, colegi de breaslă pe care nu-i suportă: Pavel Coruț, împreună cu „colegii săi de salon” și probabil mai sunt și alții în paginile

  11. Scriitor fiind, – lucru pe care nu-l tăgăduim, – Radu Paraschivescu ar fi trebuit să știe că o carte nu se scrie pentru moldoveni, olteni, ardeleni sau munteni, așa cum nu se scrie nici pentru pesediști, peneliști, useriști sau pemepiști; o carte se scrie pentru cititori, iar cititorul nu are culoare politică. Pentru a-și sublinia simpatiile politice, un scriitor care dorește să înfiereze în cuvinte neelegante de sorginte băsistă un partid sau o persoană politică, are la îndemână cronica într-un ziar, editorialul la o revistă, pamfletul într-un monolog la TV sau pur și simplu postarea pe o rețea de socializare, și nu comite un sacrilegiu scriind o carte plină de găinării… „intelectuale”!
    Consecvent intenției semideclarate și în subtitlul cărții, (Un partid, doi ani și trei premieri), R Paraschivescu ia sub lupă tot ce se cheamă politician PSD „cu scăpări de limbă”, și trece în revistă, alături de dna Dăncilă și Liviu Dragnea, toată „stânga”: Dan Carmen, Liviu Pop, Gabriela Firea, Petre Daia, Mădălin Voicu, Grațiela Gavrilescu și ații, invitîndu-ne să rîdem doar de aceștia, în timp ce analfabeții „de dreapta”, la fel de circari cu limba română, …erau pe când nu s-au văzut, azi îi vedem dar nu sunt!… De „obiectivitatea” condeiului dlui Radu Paraschivescu nu scapă nici singurul ministru care e tobă de carte, căruia nu i s-a putut inventa vreun dosar de corupție, care are un discurs pe placul etimologic al moncherului și care ne-a scăpat pas cu pas de stalinista Kovesi, – ministrul Toader Tudorel, pe care-l ia la mărunțit doar pentru că are glasul „sopranatic”. Incapabil să surprindă umorul printre cuvintele cu subânțeles ale unui cărturar, scriitorul de șanț sătesc Radu Paraschivescu îl vede pe ministru doar caraghios și ridicol și pupă neobosit la fundul lui Herr Wolf, ministrul justiției în landul Baden-Wurtemberg, – zona de unde ni se trage neobositul și mereu Noul MCV… Dacă tot am amintit de străini, trebuie să spunem că efortul de igienizare a părților intime nu poate fi împlinit, desigur, și fără o limbă cu clăbuci dată de Radu Paraschivescu și celui mai jegos ambasador al SUA în România, Hans Klem, care și-a depășit atribuțiile făcând la noi ceea ce în nicio altă țară nu și-ar putea permite: dând indicații prețioase guvernului și chemând la ordine miniștrii români!
    Luarea în derâdere a tuturor preocupărilor politice care au făcut obiectul fezandării României de la 1989 incoace, dar in mod deosebit a incercărilor din ultimii ani de a pune puțină sîrmuliță-n bot Statului Paralel și pîrghiilor sale, este,

  12. Cititorul român își amintește perfect de „dăncileza” dnei Dăncilă, la fel cum nu uită, însă, nici de „băsimeza” dlui Băsescu: …„pentru că românii VOTASEU”, …„anumite televiziuni PRELUASEU”, …„cei doi se se HOTĂRÂSEU să ascundă”, …„primele două nave se SCUFUNDASEU”, …„cetăţeni francezi, care FUSESEU şi FĂCUSEU contractul în Siria”… „aş vrea să vă dau câteva REMĂRCI din observaţiile Comisiei Europene”, etc. Măcelărirea repetată a mai mult ca perfectului la nivel prezidențial nu-l șochează pe Radu Paraschivescu nici măcar într-atât încât să le amintească!
    Dar și alte persoane „de dreapta” care se poticnesc în limba română pentru care Radu Paraschivescu are orbul galinaceelor, continuă ca într-un concurs de ologofrenie, vanghelismele de limbă având aceleași proporții decorative numai că, dacă lucrezi la „Humanitas”, – cuibul insipid al băsismului golănesc, – nu sar peste gard decât cele „de stânga”, ca să poată constitui o carte, iată: …”poți să ai si eșecuri, poti sa ai si succesuri” sau „pot să fie oameni care nu vor să vorbesc cu tine” ori, …„a avut curajul să ia reforme foarte dure, a căror… a cărui rezultat se va vedea cu siguranţă peste un timp” … „voi face şi eu un doctorat”
    Păi, d-le Radu Paraschivescu, aceste hăcuiri ale limbii române de către persoane cel puțin la fel de analfabete care au, sau au avut o funcție cel puțin la fel de importantă in stat, nu v-au zgâriat urechile, – nu le observaseu? Sau, in acest caz, v-a pălit AMNEZIESEU și nu v-ți mai DOCUMENTASEU, – ca să utilizăm același tărâm al imposturii verbale?
    Nu ne-am propus și nu are rost să facem aici un inventar al tuturor combatanților cu funcții importante în stat care nu pun în acord subiectul cu predicatul, – aceasta e o plăcere „cărturărească” doar pentru Radu Paraschivescu, care le-a înregistrat minuțios de-a lungul timpului… Acuma, na! Dacă dl Radu Paraschivescu n-a auzit până în acest moment de „gâgismele” de mai sus pe motiv de ceară în urechi, și le descoperă parțial abia acum, aici, pentru o justă contrabalansare a dozei de imparțialitate, cu siguranță că următoarea sa carte se va intitula Poți să ai și eșece, poți să ai și succesuri, sau, Flota pe care eu o furaseu și tot eu o scufundaseu, după același model „dăncilez” care l-a inspirat la realizarea maculaturii Orice om îi este teamă…

  13. acela de a umili, jigni, disprețui o femeie care întâmplător este prim-ministrul României…
    Așadar, în cuvintele lui R. Paraschivescu, Viorica-Vasilica Dăncilă este, cităm:
    • cel mai prost vorbitor public român de la Chivu Stoica încoace
    • o taxatoare din tramvaiele anilor 1970
    • o modelatoare de cocă pentru covrigi
    • o muncitoare de la filatura de mătase
    • premierul e incapabil să prelucreze cu folos informațiile primite din jur
    • premierul este ca o autostradă din România care, după câteva zeci de kilometri devine drum național
    • nimeni alta decât tuta absolută (cică, prin extensie…)
    Asemeni celor care stau duminica îngrădiți de jandarmi în gruparea #rezist sau celor ce se complac a fi tefeliștii cu abonament la miting în Piața Victoriei, ori, asemeni companiilor care nu vor să accepte reformele guvernării pesede, și Radu Paraschivescu simte „milă, rușine, silă, lehamite, furie, stupefacție, blazare, neputință”, față de Viorica Dăncilă! Le simte pe toate la un loc, de te și miri cum mai poate trăi omul ăsta în aceeași țară cu Viorica!
    Bineînțeles, toate aceste „aprecieri” sunt „împănate” cu exemple și comparații din filme, seriale, cu eroi/eroine din literatură, cu mici istorioare care, recunosc, unele merită citite și care ilustrează bagajul bibliografic al autorului… Din când în când, sau, poate, o singură dată în tot cuprinsul cărții, amintindu-și că în sport se poartă fayr-play-iul, Radu Paraschivescu o consolează pe „Veorica” spunîndu-i să stea liniștită, că astfel de gafe verbale se poartă și la case mai mari, amintind aici perle scăpate de Dan Quayle, George Bush, Bill Clinton, Helmut Khol, etc. Niciun nume însă, Doamne ferește, din tabăra băsescului în frunte cu el însuși, care au calicit limba română cel puțin la fel de memorabil…
    Neghiobzarea doamnei prim-ministru al României în viziunea paraschivescă este forțată și prin preluarea unor bancuri vechi, cărora autorul le dă un iz de întâmplări adevărate, numai pentru a-l face pe cititor să se exprime ca Ilie Moromete când vede prima dată o girafă în grădina zoologică: așa ceva nu există!…

  14. „Din capul locului”, cum spune autorul, adică, de la prima pagină, autorul se devoalează nu ca un comentator imparțial al evenimentului politic intern, așa cum o face în mod obiectiv în cronicile sale sportive, ci, în mod copleșitor, ca unul feroce anti-pesede, anti-coaliție de guvenare și în special anti-prim-ministru, extrapolând evenimente și imagini confuze, pe care le descrie în detalii inexistente – dar și le imaginează, – exagerând interpretări lipsite de importanță și amplificând în mod fals, așa cum vom demonstra, reacții antiromânești pentru că așa dă bine unor creaturi intelectuale reunite instinciv într-o tagmă în care „strălucesc” unii ratați emblematici cu sau fără epoleți, ca Tapalagă, Dogioiu, Liiceanu, Pleșu, Patapievici, Turcescu, haplelnița Andreea Pora sau stuchelnicul gângâit Grigore Cartianu – toți, laolaltă, făcând parte din „buchetul” pro-băsist al unor vremuri dizgrațioase apuse parțial, de care, ușor-ușor, unii s-au mai dezis între timp!…
    Deși, din titlul cărții s-ar putea înțelege că pare a fi vorba despre ceva care să aibă umor, în realitate, nu este decât un mic tratat politic împotriva PSD și ALDE, pe care-i consideră „trupă de asalt care izbește cu berbecul în poarta legilor”, – împotriva lui Liviu Dragnea și Vioricăi Dăncilă, cu un verb plin de ură și venin băsist, acel venin vomat de încrucișat și înghițit de scursuri umane ca bătăușul Sandi Matei, împrăștiat de #rezist în Piața Victoriei și întreținut de câțiva rătăciți rămași cu gurile lipite de prohabul băsăului…
    In preambulul intitulat Ca (și) prefață, Radu Paraschivescu își incheie disertația spunând: „Sper să râdeți. Și să vă indignați”. N-am râs! Pentru că frazele sau cuvintele schilodite de catre cei vizați, fac deliciul celor din Piața Universității+Victoriei și stimulează imaginația acestora către maidanisme care surclasează o societate. Și nici nu m-am indignat; în orice caz, nu mai mult decât mă indignaseu mai înainte Băsescu sau Eba cu agramatismele lor!… Poate m-aș fi amuzat, cel mult, daca neroziile exprimate de politicienii luați în colimator de Radu Paraschivescu, n-ar fi fost însoțite de niște comentarii barbare lipsite de orice finețe de om intelectual și cultivat, semănând prea mult cu nivelul tipic al manelistului imbecil care a promovat, distribuit și generalizat lozinca „muie psd”…
    Dar, să nu pierdem vremea cu amănunte și să relevăm prin citarea invectivelor utilizate de R. Raraschivescu, răsfățul pe care și-l permite un scriitor,

  15. „ORICE OM ÎI ESTE TEAMĂ” – autor, Radu Paraschivescu
    Cronică răsuflată la o carte fără „cinste cui te-a scris”

    Sunt cărți care se scriu doar pentru ca să amplifice tona de maculatură, pentru ca rafturile din librării să fie protejate de praf sau, se scriu doar așa, pentru ca unii care se învârt în domeniul literaturii sau au câte-un job într-o redacție, să-și umple lipsa de inspirație ca să nu-și iasă din mână; o astfel de carte, (care ar fi făcut față cu brio dacă ar fi fost doar un editorial într-un cotidian bun la împachetat o bucată de slană și două cepe la micul dejun pe un șantier), – o astfel de carte, spuneam, este și cartea ORICE OM ÎI ESTE TEAMĂ a autorului Radu Paraschivescu.
    Lingvistul (ling-vistul…) Radu Paraschivescu, un comentator sportiv inteligent la un post TV – spun sursele, îmbibat de epoleți! – cu un umor strecurat în doze atent cântărite, s-a hotărât să scrie o carte, după principiul iohănist exprimat pas cu pas în discursul lictis-plictis de la Iași de către președintele-scriitor (altul decât cel jucător!): „am scris o carte”…; ca și antecedentele, – cele scrise cu instinct de cârcotaș de Radu Paraschivescu, – și aceasta, – „Orice om îi este teamă”, respectă aceeași tendință doctă risipită însă în comentarii mai mult sau mult mai puțin obiective, din care răzbate orientarea către impuritățile băsiste sau cele de sorginte #rezist, ridicol de bălos enunțate în spiritul osanalelor și atitudinilor pupincuriste ale șefului de editură unde onorabilul își desfășoară activitatea de zi cu zi: ne amintim cu repulsie de odele dizgrațios de lingușitoare pe care le clama Gabriel Liiceanu celui mai depravat și mai șmecher președinte pe care l-a avut vreodată România, respectiv, matrozul cu numele pachetului de țigări BT, chiar dacă, ulterior, ca orice lepădătură așazis „intelectuală”, a dat-o la întors, motivându-se cu caraghioslâcul „Băsescu a devenit anti-Băsescu” – cităm: „Fac parte din acei carora li s-a lipit eticheta de intelectual al lui Basescu si as vrea sa spun cu aceasta ocazie ca ati fost la inaltimea unei bune parti a intelectualitatii din tara asta. Asta inseamna tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor in activitatea dumnavoastra. Timp de 10 ani cat ati fost, sunteti presedintele Romaniei, nu ati facut decat sa ne asezati pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele in chip matur al Romaniei, trebuia sa ne asezam. Si pentru asta va multumim” (din discursul lui Gabriel Liiceanu la ceremonia de decororare de către încornorat!) …Ce asemănare terifiantă cu finalurile alea de acum 30 de ani… „mulțumim din inimă marelui cârmaci, celui mai iubit fiu al poporului”… nu-i așa?