Antisemitismul românesc latră, dar nu mușcă… deocamdată (Opinie)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Comemorarea a 85 de ani de la Pogromul de la Iași și Trenurile Morții în prezența președintelui Statului Israel a declanșat un val de antisemitism mai intens ca de obicei în România.

Luni, 29 iunie, un grup de parlamentari ai partidului SOS România a organizat o demonstrație la Palatul Parlamentului înaintea discursului președintelui Herzog, cu pancarte pe care scria: “NU EXISTĂ POGROM LA IAȘI / EXISTĂ MASACRUL DE LA IAȘI ASUMAT DE GUVERNUL GERMANIEI”. Trebuie reamintit faptul că liderei acestui partid, Diana Șoșoacă, i-a fost ridicată imunitatea de către Parlamentul European pentru a putea fi cercetată penal pentru propagandă legionară, în temeiul Ordonanței de Urgență 31/2002. Diana Șoșoacă a postat pe rețelele sociale o înregistrare video după respingerea canidaturii ei la președinție în octombrie 2024, în care striga de maniera de acum cunoscută: „Din acest moment, s-a terminat cu România, nu mai există stat, nu mai există nimic. Nu pot să spun decât trăiască Legiunea și Căpitanul care au fost omorâți de aceeași putere jidănească care a acționat și acum. Rușine tuturor”

La demonstrația de la parlament, legislatorii SOS România au desfășurat și un drapel palestinian pe care scria “Free Palestine!”

În fața clădirii parlamentului un mic grup de demonstranți aparținând organizației Palestine Solidarity Cluj Napoca (PS.CJ) afișau pancarte pe care scria: “Fără criminali de război pe teritoriul României” “PS.CJ CERE AUTORITĂȚILOR ROMÂNE ANCHETAREA LUI ISAAC HERZOG PENTRU GENOCID”. PS.CJ se declară “Parteneri ai mișcării pentru Boicot, Dezinvestire și Sancțiuni (BDS).” o mișcare internațională cu aderență la extrema stângă antisionistă.

Marți a apărut pe Facebook o postare a bibliotecarei-șefe a Facultărții de Economiei a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, Elena Chiaburu, care punea în dubiu Pogromul de la Iași, după cum relatează G4Media: Bibliotecară-șefă de la Universitatea ”Cuza” din Iași neagă pogromul anti-evreiesc din Iași în ciuda faptului că statul român și-a asumat crimele și apără personalități antisemite precum Octavian Goga, Radu Gyr și Nicolae Paulescu.

Postarea contrazice grosolan Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România (Elie Wiesel), publicat în 2004 și asumat oficial de statul român, care descrie evenimentele din 1941 de la Iași (pag. 118 – 124) și care citează numărul total al victimelor, între 13.266 (cifră menționată de Serviciul Special de Informații al regimului condus de Ion Antonescu) și 14.850 (cifră avansată de Comunitatea evreiască).

Elena Chiaburu vehiculează niște date care au fost confecționate pe vremea regimului național-comunist, în broșura Zile însângerate la Iași (1978), scrisă de istorici-politruci, Aurel Karețki și Maria Covaci și publicată la Editura Politică, pe care vicepreședintele comisiei Wiesel, actual ambasador al României în Israel, fost director al arhivelor la Muzeul Holocaustului de la Washington, Radu Ioanid, o califică drept “un fals cap-coadă”.

Dar afirmația cea mai scandaloasă pe care o face această funcționară plătită din banii contribuabilului este justificarea Trenurilor Morții, în care au fost încărcați supraviețuitorii masacrului de la Iași: „(evreii) au fost încărcați în trenuri pentru a fi scoși din zona de război – granița era la 16 km. Orașul Iași fusese bombardat în acea săptămână pentru prima dată în istoria lui! Rațiunea a fost în primul rând militară, pentru a se asigura liniștea în spatele imediat al frontului. Peste tot în lume se procedează așa – e o lege militară obligatorie! Și nu doar la Iași, – în toate județele de pe linia Prutului (Galați, Vaslui, Suceava, Botoșani) au fost evacuați în acele zile evreii.”

Iată ce Raportul Comisiei Wiesel: “În trenul morții care a plecat de la Iași spre Călărași, din 5.000 de evrei, numai 1 011 au ajuns la destinație vii după șapte zile (Poliția română a numărat 1 258 de cadavre, totuși sute de morți au fost aruncați din tren pe drum, la Mircești, Roman, Săbăoani și Inotești). Trenul morții spre Podu Iloaiei (la 15 kilometri distanță de Iași) avea 2.700 de evrei la plecare, dintre care 700 au fost debarcați vii. În raportul oficial, autoritățile române au afirmat că 1.900 de evrei au fost îmbarcați în tren și “numai” 1 194 au murit.

Și dacă vreți să aflați în ce condiții au fost transportați evreii în Trenurile Morții, citiți acest interviu G4Media: “Am un sentiment de dragoste, dar și de ură față de Iași” – Leonard Zăicescu, ultimul supraviețuitor al Pogromului și Trenurilor Morții din iunie – iulie 1941.

Iar afirmația că Pogromul de la Iași a fost asumată de guvernul Germaniei este falsă, la pogrom (nu și la Trenurile Morții) au participat pe cont propriu militari germani, iar guvernul german plătește despăgubiri nu numai pentru acel eveniment, ci și pentru deportările efectuate de regimul Antonescu în Transnistria.

Dacă vă uitați pe rețelele sociale veți găsi în aceste zile niște postări de un antisemitism care frizează patologicul. Cele mai multe reflectă ignoranță, dar sunt destule scrise de oameni care știu ce spun și sunt postate pentru a produce maximum de impact unor supraviețuitori sau urmași ai supraviețuitorilor Holocaustului.

Uneori acest antisemitism este însoțit de disonanțe cognitive halucinante: pe pagina mea de Facebook o persoană care pretindea că nu este antisemită și “are prieteni evrei” (o justificare favorită a antisemiților) scria despre că sunt “un popor arogant”!!! Nu câțiva, nu un grup, ci ÎNTREG POPORUL! Mai clar antisemitism decât atât nu se poate.

O altă variantă de antisemitism întâlnită în aceste zile este faimosul “whataboutism”: “Dar despre crimele comuniștilor de ce nu vorbiți?” „Dar despre crimele comise de Israel în Gaza de ce nu vorbiți?” Pe lângă faptul că un articol de presă are un singur subiect și despre subiectele menționate s-au scris nenumărate alte articole, scopul acestor întrebări este diversiunea, fumigena lansată de niște antisemiți iritați de adevărul istoric care a fost ascuns sau masacrat timp de 60 de ani și de 20 de ani încoace provoacă mârâieli de nemulțumire.

Și acum ajung la afirmația din titlu: am spus de nenumărate ori că antisemitismul în România împotriva persoanelor nu există. Nu am găsit documentat niciun act de violență antisemită împotriva unor evrei după 23 august 1944. Nu discut aici explicațiile acestei absențe, fac doar o constatare. Iar contrastul cu lumea occidentală, din Statele Unite până în Australia este frapant. Acolo violența împotriva evreilor, inclusiv amenințările credibile, sunt un fapt cotidian.

Îndrăznesc să spun că în România antisemitismul este unul de dreapta, rasial și religios, iar cel de stânga, camuflat sub forma anti-sionismului, este puternic minoritar, dată fiind subdezvoltarea extremei stângi în această țară.

În concluzie antisemitismul din România este unul verbal, lătrător și strident, dar deocamdată se menține în aceste limite. Deși autoritățile (cu unele excepții) nu aplică OUG 31/2002 împotriva acelora care neagă Holocaustul, fac propagandă legionară sau apologia criminalilor e război condamnați, vorbele nu sunt transformate în fapte (din fericire).

Dar asta nu înseamnă că această incitare permanentă la ură nu poate avea rezultate, iar ascensiunea partidelor de extremă dreapta din perioada 2024 – 2025 și tentativa de puci pentru care este judecat fostul candidat prezidențial Călin Georgescu și mai mulți acoliți ai săi reprezintă un serios avertisment pentru societatea românească.