Analiză Presshub: De ce nu vor România și Polonia energia verde produsă acasă

Producerea de energie verde, prin panouri fotovoltaice, în comunități construite de către cetățeni, nu va fi posibilă fără determinare umană colectivă, fără modernizarea rețelelor de transport și fără legi bune. În bătălia împotriva marilor producători de energie, cetățenii sunt ca David în luptă cu Goliat. Timp de patru luni, o jurnalistă din Polonia și un jurnalist din România i-au căutat pe cei care încearcă să schimbe paradigma în producerea de energie. Au verificat datele și au discutat cu zeci de experți despre conceptul comunităților și cooperativelor de energie din Polonia și România – arată o analiză PressHub, semnată de Marius Daea și Edyta Iwaniak.

În urmă cu mai bine de doi ani, blocul de locuințe a jurnalistei poloneze care a scris acest text, din cartierul Praga al Varșoviei, a câștigat concursul EON pentru o instalație fotovoltaică (aproximativ 18.000 EUR).

Instalația strălucește acum frumos pe acoperiș, cablurile se întind cu mândrie și blatul este alb și argintiu.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Ce informații de pe etichetele produselor ne sunt de ajutor

6:02

Cum putem scăpa de algoritmii nedoriți de pe rețelele de socializare

6:38

Alina Pătrăhău „dăruiește aripi” copiilor bolnavi

6:05

Mircea Miclea: Profesorii trebuie să aibă 1.500 euro salariu net / Avem o criză de sănătate mintală

7:38

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Dar cât de mult a reușit această comunitate să-și reducă facturile la electricitate?
Până în prezent, blocul de apartamente nu este conectat la rețea, adică nu produce energie electrică pentru spațiile comune (iluminat pe coridoare, lifturi). A fost nevoie de aproape doi ani pentru a aduna documentația, a obține permisele corespunzătoare și, în cele din urmă, pentru a fi conectată la rețea.

Încă nu există contor și conexiune adecvate. Mulți oameni au investit o grămadă de timp pentru acest proiect și întreaga comunitate a cheltuit și câteva mii de zloți. Trebuia să fie începutul unei cooperative energetice.

Totuși, în ciuda acestor piedici, interesul pentru așa-numita energie de disipare și oportunitățile pe care le oferă nu a dispărut.

După ce a examinat cu atenție chestiunea, jurnalista și-a propus să-și facă un țel din înființarea unei cooperative energetice la nivel de oraș, nu doar de bloc.

În ultimul an, în loc să meargă la teatru, a participat la conferințe de energie și a studiat managementul cooperativ. L-a convins pe colegul jurnalist român că, din moment ce în Polonia ar putea fi construite peste 1,3 milioane instalații fotovoltaice individuale, ceea ce este o bază ideală pentru cooperativele energetice, este posibil ca ceva similar să se întâmple și în România.

Dreptul cetățenilor UE de a deține energie
Experții în energie din România subliniază că guvernele românești au avut în trecut tendința de a copia în Polonia în acest domeniu.

Ambele țări sunt într-o măsură similară dependente de combustibilul fosil, cu un lobby minier puternic (70% din energie în Polonia, doar 18% în România – unde domină apa cu 25% din piață, energia nucleară 20% și gazele 17%).

Au rețele energetice învechite și trebuie să-şi adapteze legile la Reglementările Comisiei Europene REDII și în curând RED III (Directiva Energie Regenerabilă, a cărei formă finală ar trebui să prindă contur în acest an și presupune o utilizare și mai mare a energiei din surse regenerabile) și întregul pachet Energie curată (8 documente diferite).

Nici Polonia, nici România nu au reușit să pună în aplicare pe deplin toate reglementările și recomandările.

RED II este important pentru energia comunitară, deoarece presupune dezvoltarea energiei de la prosumatori și crearea de comunități energetice. Și este, într-o oarecare măsură, un răspuns la fenomenul sărăciei energetice.

Ce înseamnă, de fapt, sărăcia energetică: unul din 10 polonezi nu poate plăti în mod continuu facturile la energie; România stă chiar mai rău, cu aproape o treime din cetățeni (28%), care nu pot achita facturile la timp.

Sărăcia energetică este definită „ca o situație în care o gospodărie sau o persoană nu este în măsură să obțină servicii energetice de bază (iluminat, încălzire, răcire, mobilitate și electricitate) care să ofere un standard de trai decent, din cauza unei combinații de venituri mici, energie ridicată, cheltuieli și eficiență energetică scăzută a apartamentelor.

După ce ONU a recunoscut mediul sănătos ca drept al omului, admiterea oficială a dreptului omului de a produce energie pentru uz propriu este doar o chestiune de timp. Deja activiștii vorbesc despre asta ca despre un fapt.

Aproximativ 1 milion de europeni produc și consumă energie electrică la nivel local. Până în 2050, aceasta ar putea fi de până la 260 de milioane.

Cu toate acestea, producerea de energie nu seamănă cu creșterea roșiilor pe pervaz, deși poate dacă s-ar crea comunități energetice în masă, comparația nu ar mai părea atât de exagerată.

Tema energiei distribuite, adică energia civică, a intrat permanent în discursul social-politic în toată Europa și, deși nu este nouă (în 2019, Ursula Von der Leyen a comparat energia civică cu zborurile spațiale), trezește emoții mai ales în rândul experților sau activiștilor pentru climă, fără a număra membrii cooperativei înșiși.

Cum pătrunde subiectul energiei colective în politica poloneză?
Când a fost redactat acest text, Polonia se afla în perioada pre-electorală și mențiuni despre comunitățile energetice, deși minore, au fost incluse în fiecare program electoral al partidelor care doreau intrarea în parlament.

Citește analiza integrală aici.