ANALIZĂ De ce crizele sociale nu găsesc un răspuns în oferta politică din Franța: cele trei caracteristici ale țării

Situația politică din Franța îi lasă întotdeauna puțin perplecși pe observatorii străini. Fără îndoială, Franța face parte dintr-un concert european, unde deține parțial poziție de lider, atât ca țară fondatoare a Uniunii Europene, cât și ca putere nucleară. Fără îndoială este, ca multe alte țări europene, traversată de pretenții de suveranitate națională și are forțe de dreapta radicale care se afirmă din ce în ce mai mult în dezbaterea politică. Dar Franța rămâne o enigmă în ceea ce privește relația ei cu politica, arată o analiză La Croix, citată de Rador Radio România.

Această enigmă rezultă din combinarea a trei dimensiuni. Prima se datorează arhitecturii constituționale, care conferă președintelui Republicii o putere centrală în sistemul decizional mult mai mare decât cea de care se bucură președinții Consiliului de Miniștri în toate celelalte sisteme parlamentare europene. Nu sunt necesare coaliții sau acorduri electorale. Chiar și cu o majoritate relativă, Emmanuel Macron a reușit să treacă reforma pensiilor. Sistemul său de conducere cu concentrarea puterii a făcut din prim-ministru și miniștri simpli colaboratori care nu reprezintă forțe politice aliate, ci concurente.

A doua dimensiune, după cum aflăm, de exemplu, din sondajele Barometrului încrederii politice Cevipof, se datorează inversării valorilor care a avut loc în ultimii douăzeci de ani. În timp ce francezii au fost foarte favorabili proiectului european și mai puțin liberali la capitolul economic la începutul anilor 2000, ceea ce era contradictoriu, studii recente arată că în anii 2020 au devenit mult mai liberali și favorabili companiilor private, dar mult mai sceptici cu privire la contribuțiile pozitive ale UE, ceea ce este, de asemenea, contradictoriu. Franța, deși este un partener central în cadrul Uniunii, nu poate reconcilia proiectul european cu proiectul său național.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să incluzi carbohidrații într-o dietă sănătoasă

4:20

Ce informații de pe etichetele produselor ne sunt de ajutor

6:02

Cum putem scăpa de algoritmii nedoriți de pe rețelele de socializare

6:38

Alina Pătrăhău „dăruiește aripi” copiilor bolnavi

6:05

Mircea Miclea: Profesorii trebuie să aibă 1.500 euro salariu net / Avem o criză de sănătate mintală

7:38

A treia dimensiune se referă la atitudinea deosebit de sfidătoare pe care o au francezii față de instituțiile lor politice. Deși serviciile publice se bucură de încredere, cu excepția justiției, nu același lucru se poate spune despre actorii politici sau aleși, cu singura excepție a primarilor. Germanii, danezii, olandezii și mulți alți europeni sunt mult mai integrați politic decât francezii. Aceștia din urmă sunt din ce în ce mai des tentați de violență, mereu în cadrul unei revolte împotriva puterii, dar și împotriva ierarhiei sociale.

Ca atare, mișcarea vestelor galbene a constituit prototipul revoltelor violente, care s-au multiplicat în afara cadrului tradițional oferit anterior de partidele politice și sindicate.

Niciun 1 Mai nu se încheie fără ciocniri cu poliția, iar „black blocks” franceze sunt cele mai violente din Europa. Această violență s-a concentrat uneori în spatele unor profesii aflate în dificultate, cum ar fi cea a fermierilor, alteori pe cauze considerate neglijate, precum protecția mediului, câteodată și ca semn al unei scăderi a coeziunii naționale – vezi revoltele tinerilor din iulie 2023, care au zguduit comunitățile pașnice.

O țară a deconectării sociale

Dacă politica din Franța nu seamănă cu cea observată în alte părți ale Europei, este pentru că societatea franceză este plină de conflicte care nu găsesc un răspuns în oferta politică decât implicit. Slaba integrare politică, care generează violență și absenteism electoral, este rezultatul anomiei care caracterizează societatea franceză într-o proporție mult mai mare decât în alte societăți europene. Anomia, sau absența normelor sociale, fie că sunt naționale, comunitare, geografice sau de altă natură, afectează unul din doi francezi. Franța nu este o țară a comunităților aflate în conflict între ele, ci o țară a singurătății și a desocializării, a familiilor destrămate și a dependenței de droguri sau alcool.

La această deconectare socială se adaugă o slabă recunoaștere a muncii. În acest punct, specificul francez se întoarce împotriva sa. Într-o țară construită istoric pe ideea unei meritocrații republicane, eșecul meritocrației reale, cât și al integrării are un preț foarte mare din punct de vedere politic. Dacă problema imigrației rămâne fundamental aceea a integrării noilor veniți, este pentru că această integrare a devenit dificilă pentru toți francezii.

Nu este o coincidență faptul că Marine Le Pen a obținut cele mai bune scoruri la alegerile prezidențiale din 2022 în străinătate, în special în Mayotte și Guadelupa. Așa trebuie să analizăm votul RN: nu ca expresie a xenofobiei sau a rasismului endemic, ci mai mult ca expresie a unei dorințe politice de unitate și coeziune care vine acum la fel de mult dinspre clasa mijlocie și elite, cât și dinspre clasa muncitoare.

Această dimensiune dramatică a vieții politice nu se regăsește în alte țări europene, care sunt mult mai liberale, meritocratice și descentralizate. De aceea trebuie deschise proiecte imense care să facă din nou din specificul francez o diferență de invidiat. (Traducerea: Ruxandra Lambru)