ANALIZĂ Cum poate contribui captarea și stocarea carbonului la prevenirea încălzirii globale. Importanța reutilizării sondelor de petrol și gaze naturale în contextul captării și stocării carbonului

”Se estimează că activitățile umane au produs o încălzire globală cu aproximativ 1,0 grad Celsius mai mare decât aceea din perioada preindustrială, cu un interval probabil cuprins între 0,8 – 1,2 grade Celsius. Dacă rata de creștere a încălzirii globale se menține în ritmul actual, este probabil ca în perioada 2030 – 2052 încălzirea globală să atingă o creștere de 1,5 grade Celsius.” Aceste afirmații sunt citate dintr-un raport redactat și publicat în 2018 de către Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC).

IPCC este un organism al ONU dedicat furnizării de informații științifice obiective, necesare pentru înțelegerea bazei științifice a riscului pe care schimbările climatice provocate de om îl reprezintă, a impactului lor natural, politic și economic, precum și a posibilelor opțiuni de combatere.

Pentru cineva preocupat de viitorul pe care îl lasă moștenire copiilor săi, aceste două enunțuri nu pot fi decât profund îngrijorătoare. Resimțim cu toții efectele încălzirii globale. Suntem, dacă nu direct, măcar prin intermediul mass-media, martori în ultimii ani ai fenomenelor meteo extreme – furtuni și uragane mai frecvente și de mai mare intensitate, secete sau inundații devastatoare.

Ceva trebuie să se schimbe. Oamenii de știință sunt în primul rând cei în măsură să propună soluțiile tehnologice pentru limitarea încălzirii globale la o valoare care să nu depășească 1,5 grade Celsius, prag pe care IPCC îl consideră a fi unul critic. Acum mai mult decât oricând este imperios necesară reducerea drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră, urmată de crearea graduală a unui viitor energetic în care aceste emisii nocive să dispară definitiv.

Acest lucru este realizabil doar prin aplicarea pe scară a unui pachet de soluții care să cuprindă: creșterea eficienței energetice, creșterea nivelului de utilizare a energiei regenerabile, creșterea eficienței producției de energie, schimbarea tipului de combustibil folosit (atât la nivel domestic, cât și la nivel industrial), creșterea ponderii energiei nucleare în producția generală de energie și, nu în ultimul rând, aplicarea pe scară largă a tehnologiei de captare și stocare a carbonului.

În ce constă de fapt captarea și stocarea carbonului?

Această tehnologie presupune captarea dioxidului de carbon de la o sursă industrială de emisii, transportul, injecția și stocarea lui în mediul geologic de adâncime adecvat. Potrivit estimărilor făcute de Agenția Internațională pentru Energie nu mai departe de 2019, pentru o diminuare drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt necesare captarea a cel puțin 2,3 giga tone de dioxid de carbon (CO2) pe an până în 2060 și dezvoltarea operațională anuală a cel puțin 30 de noi depozite de stocare.

Proiecte de captare și stocare a dioxidului de carbon există deja în Statele Unite ale Americii, Brazilia, China, Australia, Emiratele Arabe Unite și Norvegia. Țara care aplică cu cel mai mare succes această tehnologie nouă este SUA, unde proiectele de stocare a CO2 beneficiază de politici de stimulare financiară, în fapt, de importante deduceri fiscale. Din Europa, Norvegia este singura țară în care sunt operaționale două astfel de proiecte de anvergură, ambele în Marea Nordului – Snøhvit și Sleipner – , în cadrul cărora au fost stocate deja mai mult de 20 de megatone de dioxid de carbon. Potrivit estimărilor făcute în 2019 de Institutul Global de CCS (Global Carbon Capture and Storage Institute), odată ce vor fi operaționale, alte 10 proiecte de anvergură din alte țări europene, aflate în diferite stadii de dezvoltare, vor capta 20,8 megatone de dioxid de carbon pe an.

Captarea și stocarea dioxidului de carbon în România

În acest moment, în România nu există un proiect operațional de captare și stocare a dioxidului de carbon. Singurul proiect de acest gen a fost GETICA CCS (2010 – 2012), derulat sub coordonarea Institutului de Studii și Proiectări Energetice din București, în care GeoEcoMar a participat alături de două companii private – ALSTOM Carbon Capture (Germania) și SCHLUMBERGER Carbon Services (Franța). Proiectul, localizat în regiunea geografică Oltenia, a fost însă oprit din cauza finanțării insuficiente și a retragerii sprijinului guvernamental. GETICA CCS a fost un proiect demonstrativ, care a presupus captarea dioxidului de carbon de la centrala electrică de la Turceni, transportul pe uscat prin conducte, injecția și stocarea lui într-un acvifer nepotabil salin de adâncime.

GeoEcoMar a coordonat secțiunea de stocare din studiul de fezabilitate. A selectat două rezervoare de stocare din regiunea Oltenia, a realizat modelul structural pentru fiecare dintre cele două rezervoare selectate, precum și analiza estimativă a dinamicii CO2 în rezervor. În plus, a făcut un studiu de integritate asupra unui număr de sonde de hidrocarburi abandonate (ieșite complet din producție și din faza de explorare). Înainte ca GETICA CCS să fie sistat, GeoEcoMar, împreună cu partenerii, avea deja pregătită planificarea fazei de explorare avansată pentru un sit, considerat a fi cel mai sigur pentru stocare. GETICA CCS a fost finanțat de Global CCS Institute (Australia) și de Ministerul Economiei (România).

• Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de dr. Alexandra Dudu și Ruxandra Zamfir – GeoEcoMar