ANALIZĂ Boris Johnson, confruntat cu un vot de neîncredere pentru funcția de lider al Partidului Conservator. Indiferent de rezultat, trecutul arată că situația lui politică este precară

Sir Graham Brady, președintele comitetului 1922, al parlamentarilor Conservatori fără funcții guvernamentale, care organizează alegerile pentru funcția de lider al partidului, a anunțat ceea ce era așteptat de mai multe zile: că a fost depășit numărul scrisorilor de neîncredere necesar declanșării votului de neîncredere.

Pragul necesar este 15% din totalul membrilor grupului parlamentar, adică 54 din 359 (Camera Comunelor are 650 de membri).

Votul va avea loc luni, în incinta Camerei Comunelor, între orele 18 și 20 (20 – 22 ora României), voturile vor fi numărate imediat, iar rezultatul anunțat la scurt timp după aceea.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

Ce spune filozoful Gabriel Liiceanu despre liderii politici de azi: Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă și Klaus Iohannis

9:22

Forța motrică din spatele unei lumi tot mai digitale și interconectate

4:57

Pentru a trece, moțiunea de neîncredere are nevoie de 180 de voturi și în acest caz premierul Johnson este demis din funcția de lider al Partidului Conservator. În acest caz se organizează un scrutin printre candidați din rândul deputaților, la care liderul demis nu are drept să candideze. După tururi de scrutin succesive în care ultimul clasat este eliminat, rămân doi candidați ale căror nume sunt supuse membrilor Partidului Conservator într-un scrutin prin corespondență. Învingătorul este declarat noul lider al Partidului Conservator și îl va înlocui pe Boris Johnson în funcția de prim ministru.

Dacă moțiunea de neîncredere nu trece, atunci premierul Johnson rămâne lider al partidului și are imunitate împotriva unei noi moțiuni timp de un an.

Dar analiștii politici consideră că și în cazul în care supraviețuiește votului de luni seara, premierul Johnson este grav rănit politic, poate chiar mortal. Joi 23 iunie vor avea loc două alegeri parlamentare parțiale în circumscripții vacante, deținute în prealabil de Partidul Conservator.

În prima dintre el – Wakefield, în nordul Angliei, un sondaj de opinie arăta un avans de 20% în favoarea candidatului Partidului Laburist. Wakefield, deținută între 1932 și 2019 de Partidul Laburist face parte din așa numitul “Zid roșu”, care s-a prăbușit în alegerile din decembrie 2019, când Conservatorii au câștigat, uneori pentru prima oară în istorie, circumscripții unde se considera că nu au nicio șansă.

În cealaltă circumscripție, Tiverton și Honiton din sud-vestul Angliei, unde Conservatorii aveau o majoritate de peste 24.000 de voturi în 2019, Liberal Democrații sunt dați favoriți.

De remarcat că ambii deputați au fost nevoiți să demisioneze, la Wakefield – Imran Khan care a fost acuzat de molestarea sexuală a unui minor, iar la Tiverton și Honiton – Neil Parish care a fost descoperit vizionând pornografie în plenul Camerei Comunelor.

Premierul Johnson este contestat de tot mai mulți dintre deputații proprii după scandalurile petrecerilor ilegale din timpul carantinelor Covid de la reședința sa oficială de la numărul 10, Downing Street, pentru care a fost de altfel amendat de Poliția Metropolitană a Londrei – primul premier britanic care încalcă legea în timpul mandatului.

Picătura care a umplut paharul a fost raportul de anchetă al comisiei prezidate de înaltul funcționar public Sue Gray care a tras concluzia că în timpul acelei perioade la reședința prim ministrului s-au înregistrat serioase eșecuri ale conducerii.

Opoziția i-a cerut demisia premierului Johnson, acuzându-l că a sfidat reguli pe care chiar guvernul său le impusese restului populației. Acum însă revolta politică s-a extins la propriii parlamentari care ar trebui în teorie să-i fie loiali.

Ce s-a întâmplat în trecut. Și chiar dacă supraviețuiește votului de neîncredere, trecutul arată că de fiecare dată un astfel de vot a fost fatal din punct de vedere politic. În 1990, când nu exista încă instituția moțiunii de neîncredere, Michael Heseltine a candidat împotriva premierului de la acea vreme, Margaret Thatcher. Chiar dacă Thatcher a câștigat cu 204 – 152 în primul tur, ea nu a obținut majoritatea necesară și nu a mai candidat în turul al doilea. John Major a devenit prim ministru și lider al partidului în fruntea căruia a câștigat alegerile generale din 1992.

În 1995 un fost ministru, John Redwood, a candidat împotriva lui John Major, care a câștigat cu 218 la 89, dar după numai doi ani a pierdut alegerile generale în fața Partidului Laburist care a rămas la guvernare în următorii 13 ani.

Pe 13 decembrie 2018 a avut loc primul vot de neîncredere în liderul de atunci al Partidului Conservator, Theresa May, care a supraviețuit cu 200 la 117, dar a demisionat din funcție după eșecul catastrofal al Partidului Conservator în alegerile pentru Parlamentul European din mai 2019, fiind înlocuită de Boris Johnson.

Acum cercul s-a închis și premierul Johnson a fost atins și el de ceea ce pare a fi un blestem al prim miniștrilor Conservatori. Deputații Partidului Conservator știu foarte bine că la alegerile viitoare un lider ca Boris Johnson le poate aduce înfrângerea în circumscripția lor. De aceea ei pun supraviețuirea la putere a Partidului Conservator – cel mai de succes partid politic dintr-o democrație liberală – deasupra loialității față de un  lider care a devenit o piatră de moară politică, fie că se numește Margaret Thatcher, John Major, Theresa May sau Boris Johnson.