G4Media.ro

Ambasada SUA în Ierusalim. O mutare controversată, dar care poate aduce pacea

Ambasada SUA în Ierusalim. O mutare controversată, dar care poate aduce pacea

Oficiali americani şi israelieni au inaugurat luni ambasada Statelor Unite din Ierusalim, la cinci luni după ce preşedintele Donald Trump a anunţat că ţara sa recunoaşte oraşul drept capitala legitimă a statului evreu. La momentul respectiv, decizia liderului de la Casa Albă a provocat proteste din partea aliaţilor, critici vehemente în majoritatea ţărilor de pe glob şi furie în rândul palestinenilor, care s-au confruntat cu forţele de ordine israeliene. Demonstraţiile violente ale acestora – desfăşurate la graniţa dintre Israel şi Gaza – au marcat de altfel şi ceremonia festivă care a avut luni în cartierul Arnona din oraşul sfânt.

Zeci de manifestanţi palestinieni au murit şi alte sute au fost răniţi de către soldaţii israelieni, după ce au încercat să forţeze graniţa. Dincolo însă de confruntările violente dintre cele două tabere şi de criticile virulente ale (majorităţii) opiniei internaţionale, gestul americanilor de a-şi reloca misiunea diplomatică are şanse destul de mari de a contribui la ceea ce, în prezent, pare aproape imposibil: obţinerea păcii între Israel şi palestinineni.

Preşedintele Trump a anunțat în decembrie trecut că va recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului și va muta ambasada americană de la Tel Aviv în oraşul sfânt. Luni, într-un mesaj video prezentat în cadrul ceremoniei la care au luat parte oficiali isrealieni şi americani (inclusiv o delegaţie venită de la Washington, în frunte cu Ivanka Trump şi Jared Kushner), liderul de la Casa Albă a spus: “Deschidem ambasada cu mulți, mulţi ani înainte de termenul stabilit. După cum am spus în decembrie, cea mai mare speranță a noastră este pacea. Statele Unite sunt pe deplin hotărâte să faciliteze un acord de pace de durată.”

Pacea de durată, pacea trainică a fost de altfel motivul central al discursului lui Trump, dar şi al altor oficiali, atât israelini, cât şi americani, care au luat cuvântul în timpul ceremoniei din Ierusalim. Declaraţiile lor ar putea să pară complet iraţionale şi fără nicio acoperire în realitate. La doar câteva zeci de kilometri distanţă de locul ceremoniei oficiale, zeci de demonstranţi palestineni erau împuşcaţi mortal de forţele de securitate israeliene, în timp ce alte 2.400 erau răniţi. Cum se poate vorbi de pace în mijlocul revoltelor violente de la graniţa dintre Israel şi Gaza? Deşi acum e dificil de imaginat nu doar un acord între israelieni şi palestinieni, ci chiar şi detensionarea situaţiei din regiune şi revenirea la calm, unii experţi cred că, în mod surprinzător, mutarea ambasadei americane ar putea readuce la viaţă procesul de pace, aflat de o bună bucată de timp în moarte clinică.

Politica ONU, a Uniunii Europene şi a altor state se opune recunoașterii unilaterale a Ierusalimului drept capitală a Israelului și susține recunoașterea oraşului ca şi viitoarea capitală a două state, Israel și Palestina, de-a lungul graniţelor existente în 1967. Decizia va fi luată însă doar în urma negocierilor de pace israeliano-palestinene, iar în absenţa unui acord, comunitatea internaţională consideră – cu mici excepţii – că orice recunoaştere a Ierusalimului drept capitală a Israelului încalcă legea internaţională (acesta a fost de altfel şi motivul invocat de preşedintele român Klaus Iohannis când a respins decizia recentă Guvernului Dăncilă referitoare la mutarea ambasadei române la Ierusalim).
Dar să vedem care sunt implicaţiile mutării ambasadei Statelor Unite de la Tel Aviv la Ierusalim, în ce context a fost luată această decizie şi la ce ne putem aştepta în continuare.

  • Aşa cum s-a întâmplat în ultimii 25 de ani, Statele Unite fac un pas important în regiune şi, prin relocarea ambasadei, forţează redeschiderea discuţiilor pe marginea unui proces de pace care trenează de ani de zile. E adevărat, mişcarea a înfuriat palestinenii şi statele arabe. Dar acest lucru mai mult ca sigur nu va dura la nesfârşit. Combinat cu blocarea fondurilor americane pentru Autoritatea Palestiniană şi cu perspectiva, foarte probabilă, ca unii dintre cei mai importanţi susţinători arabi să îi abandoneze încetul cu încetul, palestinenii ar putea fi nevoiţi să se întoarcă la masa negocierilor mai devreme decât ne imaginăm în momentul de faţă. Să nu uităm că, cu mai puţin de o lună în urmă, prinţul moştenitor saudit Mohammed bin Salman a declarat într-o întâlnire cu liderii evrei că palestinienii trebuie “să tacă” sau să accepte o înțelegere de pace cu Israelul. Poate acest scenariu nu este cel mai moral cu putinţă, dar este unul posibil şi, de ce nu, realizabil. Iar retorica pozitivă a liderului saudit vis-a-vis de Israel transmite un mesaj important, de care palestinienii şi liderii lor ar trebui să ţină cont.
  • Trump pare să fi acţionat şi din cauza exasperării provocate de lipsa rezultatelor în zonă. De ani de zile, procesul de pace între israelieni şi palestineni fie trenează, fie e complet blocat. Actorii cu interese în regiune (SUA, Rusia, China, Uniunea Europeană, statele arabe) au eşuat până în prezent să găsească o soluţie convenabilă şi acceptabilă la o criză în care statutul Ierusalimului reprezintă cel mai sensibil aspect. Chiar şi sub administraţia lui Barack Obama – care şi-a manifestat sprijinul deschis pentru cauza lor -, palestinienii nu au reuşit să obţină mare lucru. Acum e şi mai greu de crezut că lucrurile le vor fi la fel de favorabile sub Donald Trump, un preşedinte vădit pro-israelian. Ce e diferit însă în prezent? Cu atitudinea lui neortodoxă şi neobişnuită pentru arena diplomatică internaţională, Trump a decis “să ia taurul de coarne” şi să încerce să pună din nou în mişcare un mecanism ce nu mai funcţiona de mult cum trebuie. Mutarea ambasadei a fost un prim pas. După cum susţin surse americane, un plan de pace cu etape concrete este în lucru şi urmează să fie prezentat de Casa Albă. Când anume? Rămâne de văzut.
  • Realităţile din regiunea Orientului Mijlociu sunt diferite faţă de cele existente în 1993, când Acordurile de la Oslo ofereau speranţa că pacea dintre isrealieni şi palestineni nu este doar o Fata Morgana. Orientul Mijlociu nu mai seamănă nici măcar cu Orientul Mijlociu din urmă cu un deceniu. Aşa cum a declarat pentru G4 Media.ro şi Julie Lenarz, Senior Fellow în cadrul The Israel Project în Washington DC și director-executiv al Human Security Centre cu sediul la Londra, regiunea a fost “remodelată dincolo de recunoaștere de revoltele din timpul Primăverii Arabe şi de amenințarea iraniană în creștere.” Este ceea ce afirma şi un comentator BBC după anunţul din decembrie 2017 al preşedintelui Trump: “Dacă liderii arabi din Golf vor face mult zgomot legat de Ierusalim, dar nu vor lua nicio măsură, aceasta va fi dovada suplimentară a unui nou Orient Mijlociu.” Încercarea de a obţine un acord între palestinieni şi israelieni trebuie să ţină cont de contextul actual modificat, de schimbările de strategii şi interese, precum şi de dinamica extraordinară a regiunii.
  • Casa Albă ar vrea ca cele două tabere să ajungă cât mai curând la un acord, dar disputele dintre israelieni şi palestinieni sunt acum puse în planul secund de ambiţiile regionale (şi nucleare) ale Teheranului. Căci Iranul este astăzi principala preocupare a americanilor în zonă şi nu conflictul dintre israelieni şi palestinieni. Cele două dosare sunt însă legate, iar modul cum evoluează fiecare dintre ele va cântări enorm în cazul celuilalt. Să nu uităm că, săptămâna trecută, atunci când Donald Trump a anunţat retragerea din acordul nuclear Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA), noul său avocat, Rudy Giuliani, a declarat că preşedintele american este “dedicat” schimbării de regim în Iran, menţionanâd numele lui John Bolton şi Mike Pompeo pentru a-şi argumenta afirmaţia că SUA urmăresc o politică mai dură legată de Iran. “Schimbarea de regim din Iran este singura cale de a obţine pacea în Orientul Mijlociu” şi e “mai importantă decât un acord israeliano-palestinian,” a afirmat atunci Giuliani. Este o idee menţionată şi de Julie Lenarz: “Când Iranul a atacat săptămâna trecută poziţiile israeliene de pe Înălţimile Golan și Israelul a reacţionat, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Bahrainul au identificat Iranul ca agresor. Bahrainul chiar a apărat dreptul Israelului de a se apăra.” Iar prinţul saudit bin Salman “a spus că ceea ce îi ține treji noaptea pe liderii arabi este Iranul.” Această ameninţare apropie Israelul și lumea arabă ca niciodată până acum. “Ceea ce vedem astăzi în Ierusalim – deschiderea ambasadei americane – este o recunoaștere a acestei noi realități,” crede Lenarz. Tabla de şah a regiunii a suferit transformări semnificative în ultimii ani, iar orbirea strategică manifestată de unii actori din zonă este periculoasă pentru înseşi interesele lor. Nimeni nu credea în urmă cu câţiva ani că statele arabe sunite vor ajunge să stea de vorba cu Israelul (aceasta este de altfel o componentă esenţială a strategiei promovate de “echipa păcii” a lui Trump, în care Jared Kushner şi emisarul special Jason Greenblatt joacă rolurile principale). De ce nu s-ar întâmpla la fel şi în cazul palestinienilor-israelienilor? Apropierea dintre israelienii şi statele arabe – influente şi foarte bogate – oferă astfel procesului de pace o oportunitate uriaşă.
  • Până una alta, palestinienii nu (mai) au foarte multe opţiuni la dispoziţie. Confruntaţi cu noua realitate a regiunii, cu preşedintele pro-israelian Trump la Casa Albă şi cu lipsa unui plan concret venit din partea aliaţilor arabi, a Uniunii Europene, a Rusiei sau a Chinei, palestinienii îşi văd spaţiul de manevră redus semnificativ. Lipsa lor de speranţă este explicabilă. Furia lor, justificată. Revenirea la masa negocierilor ar fi un compromis dureros, dar, în actualele condiţii, ar fi un pas extrem de necesar. Boicotarea procesului de pace şi declaraţiile critice constante la adresa Americii nu acţionează deloc în interesul lor. Iar încercarea de penetrare a frontierei israeliene de zeci de mii de palestinieni nu face decât să le complice poziţia.Chiar şi experţi de politică externă recunosc nu doar că palestinenii par să fie astăzi lipsiţi complet de speranţă, dar şi că, aşa cum spune Ian Bremmer, fondatorul think-tank-ului Eurasia Group, “Israelul are tot dreptul să-şi apere frontiera. Dacă e necesar, prin forţă.” E o declaraţie care spune multe despre poziţia ingrată în care se află palestinienii în acest moment. Iar tensiunea situaţiei este accentuată şi de faptul că deschiderea oficială a ambasadei americane şi violenţele care o marchează au loc în perioada de Nakba, ziua catastrofei, un moment dramatic al istoriei lor din ultimul secol.

E greu însă de crezut că liderii lor actuali şi organizaţiile care fac legea în zonă (Hamas, Fatah) vor fi dispuse să facă gesturi împăciutoare. Abordarea lor de până acum e una complet inflexibilă. Preşedintele Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, a spus de altfel că SUA nu mai poate fi considerate un mediator neutru în negocierile de pace dintre israelieni şi palestinienă și nu pot avea niciun rol viitor în acest proces. Este o declaraţie cel puţin hazardată, în condiţiile în care America a condus constant negocierile de cel puţin două decenii şi jumătate, iar un alt actor ce poate preia această responsabilitate uriaşă nu există în prezent. O nouă generaţie de lideri palestinieni – mai pragmatici, flexibili şi dispuşi să accepte noile realităţi – ar fi astfel de dorit şi ar da o nouă şansă păcii cu israelienii.

  • Nici suporterii palestinienilor din statele arabe vecine nu par să mai fie atât de porniţi împotriva relocării ambasadei americane. E adevărat, după anunţul preşedintelui american din decembrie trecut, au existat proteste în câteva ţări din zonă, însă ele au fost de scurtă durată şi, în general, paşnice. Confruntate cu propriile probleme interne, cu dificultăţi economice şi cu starea de tensiune cauzată de conflictele din Siria şi Yemen, ţările din regiune sunt conştiente şi ele că Orientul Mijlociu (şi cel Apropiat) au suferit transformări importante. E o schimbare de atitudine fundamentală şi una care face ca palestinenii să nu mai beneficieze de sprijinul necondiţionat şi evident al acestor state, unde opinia publică nu mai are voinţa (sau puterea) necesară pentru a susţine în stradă cauza palestiniană.
  • Preşedintele Trump dovedeşte încă o dată că este cel mai important aliat al Israelului şi că statul evreu are, la Casa Albă, unul dintre preşedinţii americani cei mai devotaţi cauzei israeliene. După câţiva ani în care, sub Barack Obama, relaţia dintre cele două părţi a cunoscut o înrăutăţire dramatică, venirea lui Trump la Casa Albă a dat un impuls semnificativ legăturilor dintre Statele Unite şi Israel. Fără doar şi poate, cooperarea excelentă dintre cele două părţi va influenţa semnificativ şi alte dosare importante (aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, în cazul acordului nuclear cu Iranul. Prin dezvăluirea secretelor nucleare ale Teheranului – sustrase chiar din capitala iraniană în urma unei operaţiuni spectaculoase a agenţilor Mossad -, premierul Benjamin Netanyahu a pregătit terenul pentru anunţul retragerii americane din înţelegere).
  • În ciuda criticilor aliaţilor săi europeni şi internaţionali, Donald Trump a dus până la capăt promisiunea de a muta ambasada americană în oraşul sfânt. “Atunci când președintele Trump face o promisiune, el o păstrează … Am arătat lumii că SUA pot fi de încredere. Stăm alături de prietenii și aliații noștri,” a spus ginerele preşedintelui Trump, Jared Kushner, la inaugurarea ambasadei. E un nou punct politic bifat pe agenda liderului republican (care satisface atât alegătorii americani-evrei, cât şi baza electorală importantă a creştinilor evanghelici, care văd relocarea ambasadei la Ierusalim ca pe un act de justiție istorică și o recunoaștere întârziată a realităților moderne) şi o nouă dovadă că Statele Unite îşi continuă strategia externă bazată pe doctrina “America First.” Ce înseamnă asta? Interesul naţional al Washingtonului şi relaţia cu un partener crucial în complicata regiune a Orientului Mijlociu (Israelul) primează, în acest caz, în faţa celorlalte considerente şi alianţe. Indiferent dacă comunitatea internaţională acceptă sau nu această realitate, Statele Unite şi Israelul (la care se adaugă Arabia Saudită şi statele din Golf) au cuvântul decisiv în această zonă plină de tensiuni. Iar relaţiile dintre aceste ţări evoluează astăzi pe un drum ascendent.
  • După dosarul nuclear al Iranului, America se află din nou în opoziţie cu aliaţii săi (în special, europeni) în ceea ce priveşte statutul Ierusalimului. Fidel atitudinii sale directe, fără mănuşi şi plezanterii inutile, preşedintele Trump nu a ţinut nici de această dată de avertismentele aliaţilor din UE şi a decis să facă ceea ce a promis în campania electorală că va realiza în chestiunea Ierusalimului. Şi, la fel ca în cazul acordului cu Teheranul, e greu de presupus că liderii europeni vor întreprinde ceva care să irite suplimentar Statele Unite. Cel mai probabil, ei vor încerca convingă palestinenii să revină la masa negocierilor, căci, în ciuda declaraţiilor lor ce condamnă relocarea ambasadei SUA, pacea în regiune este şi va fi imposibilă fără implicarea americană.
  • Chestiunea Ierusalimului de Est (capturat de la Iordania şi anexat de Israel în 1967, în urma Războiului de şase zile) rămâne în picioare şi nu e exclus ca această parte a oraşului sfânt să fie, până la urmă, capitala unui viitor stat palestinian. În decembrie, Trump a lăsat deschisă această posibilitate, spunând că administrația sa nu va lua o poziție cu privire la statutul final al oraşului sfânt, “incluzând aici granițele specifice ale suveranității israeliene în Ierusalim sau rezolvarea granițelor contestate.”

Daniel B. Shapiro, fost ambasador al SUA în Israel şi Director în Consiliul Naţional de Securitate sub preşedintele Obama, a scris de altfel pentru CNN că “mutarea Ambasadei SUA la Ierusalim poate contribui la încetarea conflictului,” afirmând că ea va face ca obţinerea unei acord în disputa dintre isrealieni şi palestineni să se reîntoarcă la originile confruntării şi la rezoluţia ONU din 1947. Mutarea ambasadei americane validează pretenţia Israelului asupra Ierusalimului, iar acelaşi lucru ar putea să fie făcut şi în ceea ce priveşte Ierusalimul de est şi palestinienii (bineinţeles, soarta locurilor sfinte şi a frontierelor israeliene urmând să fie decisă prin negocieri). O capitală palestiniană suverană într-un oraş unificat – ca parte a unui acord mai larg – este un scenariu rezonabil şi care poate fi atins. Declaraţia lui Trump pare aşadar să sugereze că pretenţiile palestinienilor asupra Ierusalimului de Est (unde “echipa păcii” ar fi identificat deja patru cartiere ca parte a viitoarei capitale palestinene) sunt în continuare pe masa de negociere. Important e ca şi palestinienii să dorească să se întoarcă acolo, căci mingea e acum în terenul lor.

Surse: BBC, CNN, Axios, Vox, Newsweek, The Star, whitehouse.gov

Doneaza prin PayPal paypal icon
Donatie recurenta

Doneaza lunar pentru sustinerea proiectului G4Media

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank

Abonează-te la newsletter

19 comentarii

  1. Imi pare rau, as vrea ca cele din articol sa fie asa, insa pare o reformulare a expresiei “hai sa fie bine, ca sa nu fie rau”. Trump nu are niciun plan, pentru ca daca ar fi avut, ca orice om inteligent si aflat intr-o astfel de pozitie, ar fi prezentat planul respectiv si pasii de urmat pentru indeplinirea scopului (pacea in regiune). In schimb, Trump este un show-man care se da in spectacol folosind ca scena realitatea internationala. Nu ar fi fost mai logic ca Trump sa ceara reluarea discutiilor israeliano-palestiniene cu subiect si predicat ? Stilul de a arunca gaz pe foc si vezi apoi ce iese, denota o completa lipsa de responsabilitate

    • nu ai citit articolul? palestinienii nu vor de 20 ani sa negocieze nimic. foarte bine, li se ia ierusalimul de est, iar daca nici acum nu vor, poate sua nu ii va mai recunoaste pe palestinieni deloc ca etnie. treaba lor, la o negociere trebuie si ei sa cedeze.
      iar a spune ca trump nu e un geniu (uita-te la notele maxime pe care le-a luat la o facultate din ivy league si la imperiul pe care l-a creat) inseamna ca nu l-ai studiat prea atent. subestimeaza-l in continuare. clinton l-a subestimat si a pierdut.

    • Ce sa mai cedeze Alex, din ’48 incoace ei tot au cedat fie ca au vrut fie ca nu au vrut. Israel a fost creat cu dispretul total pentru majoritarii palestinieni de atunci si s-a extins cu forta armelor in granitele de astazi, nerecunoscute oficial nici de SUA in scripte. Martiriul e tot ce le-a mai ramas.

    • Inca ma mai mir cum peste tot in lume palestinienii sint aparati, saracii de ei. De parca ei sint cea mai pasnica natiune, si Israel ii omoara cu zilele. Chiar nu inteleg de ce exista acest sentiment de ura impotriva evreilor. De fapt pot sa inteleg, dar nu pot sa fiu de acord. Trezirea oameni buni, ca sustineti niste criminali si oameni pusi pe distrugere. Iar islamul a venit deja in Europa, face ravagii, iar noi ii aparam, ca “si ei sint lume”.

      Uite aici doua linkuri ca sa ne mai luminam (Prager University despre Israel si Palestina):
      https://www.youtube.com/watch?v=76NytvQAIs0
      https://www.youtube.com/watch?v=tN1MkAGuVyY

      In rest, numai de bine.

  2. Doar anul trecut Israelul au omorât câțiva copii de 8 ani cu pietre pentru ca au insultat armata si automat sunt teroristi. Si atrocitățile de acum 60 de ani sunt ok totul e ok. Au facut o bataie de joc in orasul sfânt. Nu sunt antisemită dar sunt anti israel pentru ce au facut. Rusine Romania ca a participat la asa ceva.

  3. Cum poate aduce pacea o “mutare” care in prima zi a ucis 60 de oameni?
    Stirea nu este mutarea ambasadei – stirea este ca 60 de oameni care nu erau de acord cu trump au fost omorati. La granita.
    Impunerea fortata( iar mai fortata decat uciderea a 60 de oameni – nu exista) a politicii americane seamana f mult cu politica externa a Rusiei. Care este diferenta dintre Putin(Crimeea, Siria) si Trump?
    Articolul(spre dezamagirea mea) este pro administratia americana actuala(gen: fox news-trump sau antena3-dragnea). Ar trebui sa puneti (P) in dreptul lui – parca asta e practica pt publicitatea platita.

    • Cred ca merita sa te mai documentezi despre situatia din Palestina. Stirile, de fapt faptele, sint mult mai complexe de-atat. Israel se apara, nu ataca. Daca la granita Romaniei ar fi o gloata care ne-ar ameninta si ar folosi arme, nu ne-am apara?

    • @ Pompidou
      Eu ma declar complet ignorant, dupa standardele dumneavoastra , legat de situatia din Palestina. Vad doar cum zi de zi sunt hacuiti zeci de palestinieni de catre bietii israelieni care doar se apara. Ei nu omoara ei se apara. Ei nu cotropesc, ei civilizeaza noi teritorii. Legat de articol pot spune ca este pur propagandistic in favoarea celor care au “the upper hand” in aceasta problema de zeci de ani incoace, statul Israel, cu sprijinul complet al SUA. Nu vad cum luand partea in cel mai fatis mod cu putinta unei parti implicate intr-un conflict vei motiva cealalta parte la concesii. Nu vei reusi decat sa umilesti si sa obtii cedari sub imperiul fricii, nu din convingere. Se spune ca nu poti sa ceri sacrificii unor suflete crescute la scoala umilintei. Exact asta fac americanii si israelienii cu palestinienii, intai umilesc dupa care cer concesii. Si vad ca mai nou si sauditii. Si vad ca mai nou si romanasul cel verde pe nume Dragnea Liviu

  4. Am citit cu interes pana la – “creştinilor evanghelici, care văd relocarea ambasadei la Ierusalim ca pe un act de justiție istorică și o recunoaștere întârziată a realităților moderne”
    HAHAHA!!!

  5. Un nou articol de propaganda. Strike 2 pentru G4media.

    Sincer, nu va inteleg. Trump nu e prietenul vostru sau al nostru. Trump e Dragnea al lor.

    De ce atunci il faceti temenele?

    • Yep. Strike 2 pentru G4 si de la mine.

      G4, daca veti continua cu asemenea aberatii o sa imi anulez donatiile lunare.

      Daca vroiam sa citesc astfel de tampenii ma abonam la Breibart.

    • Comparatia Dragnea – Trump e pe langa, total! Cauta sa vezi ce rezultate are Trump in USA, precum si cat de dezastruoasa au fost acordurile si ce-a lasat in urma Obama. Vezi pe cine finanta Obama? Cred ca propaganda vine dinspre islam / comunism / stanga inspre noi, mult mai puternic decat vine orice stire buna despre Trump.

      Fie ca ne place, fie ca nu, Trump are rezultate. Iar Dragnea, fie-i sentinta grea, nici nu are ce cauta in discutia asta – e din alta zona, alta liga, alt spatiu, alt timp, alt+F4

    • Ce drăguț… amenințati ca va retrageți donațiile dacă nu citiți ce vreți voi. Socialiști și ipocriți pana la capat.

  6. Din păcate, acest articol este un exemplu de lipsă de etică jurnalistică. Este totuși un bun exemplu de propagandă americană și israelită. Lipsa includerii unor surse palestiniene sau măcar a unora independente cum ar fi cele europene demonstrează cele de mai sus.
    Totuși este de condamnat ignorarea rezoluțiilor ONU privind teritoriile ocupate de Israel iar în privința aceasta nu există păreri. Israel încalcă fragrant de 70 de ani legislația internațională și Carta drepturilor fundamentale ale omului instituind un regim similar celui de Apartheid.
    Îmi pare sincer rău să văd un articol așa de părtinitor într-o publicație care se dorește măcar etică.

  7. Iata si un articol echilibrat si documentat!

  8. Analiza neasteptat de lucida din partea unei publicatii romanesti, de fapt intrece multe articole din presa internationala. Articolul trece de superficialitati si corectitudine politica si se bazeaza pe o analiza realista si bine informata. Impresionant!

  9. Pentru 60 – deocamdata – a adus pacea vesnica.

  10. Adi, cand ai un vecin care asculta toata ziua manele, dar tu nu auzi muzica din cauza faptului ca o asculta cu volumul spre minim este ok si pentru tine si pentru vecin.
    Dar cand vecinul asculta manele cu volumul la maxim este deranjant.
    Sunt pentru mutarea ambasadelor la Ierusalim.
    Dar fastul de luni, zgomotul si trambitatul mutarii ambasadei americane este cam deranjant pentru vecini.
    O simpla parere.

  11. Acest articol nu este un comentariu de politică externă ci ,cu adevărat, este o apologie a statului Israel și implicit al geniului în politică internațională, Trump.. Sunt ani de când se analizează, pe dosare, cui aparține din punct de vedere istoric actualul spațiu unde s-a constituit, târziu, statul Israel. Ambele popoare pot ridica pretenția că spațiul le aparține și, e adevărat, că ambele au dreptate. Autorul nu explică cum va ajuta acest episod nefericit să aducă pacea în această parte a lumii atât de agitată

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.