Alzheimer: ADN-ul dezvăluie cine este cel mai expus riscului și cum se va îmbolnăvi

O nouă descoperire științifică ar putea schimba modul în care înțelegem, diagnosticăm și – în viitor – tratăm boala Alzheimer sporadică, cea mai comună formă de demență din lume, care afectează peste 24 de milioane de oameni, potrivit Rador Radio România.

Un studiu în întregime italian, publicat în jurnalul internațional Plos One și condus de Francesco Bruno (Universitas Mercatorum), a analizat pentru prima dată în Europa întreaga variabilitate genetică a genei Adam17, identificând unele variante comune (Snps) care cresc riscul de a dezvolta boala Alzheimer sporadică și influențează simptomele cognitive și comportamentale. Această genă este implicată în mecanismele de comunicare dintre celule și în răspunsul inflamator și ar putea influența nu doar riscul de dezvoltare a bolii, ci și manifestările cognitive și comportamentale ale acesteia.

Gena Adam17 codifică proteina Adam17 cu același nume, care joacă un rol crucial în creier. Printre funcțiile sale se numără și cea de „tăiere” a unor proteine ​​prezente la suprafața celulelor nervoase. Una dintre acestea este proteina precursor de amiloid (App): dacă este tăiată corect, previne formarea infamelor plăci de beta-amiloid, una dintre principalele semne distinctive ale bolii Alzheimer.

Însă Adam17 este implicată și în mecanismele inflamației creierului: poate activa celule precum microglia, care în creier acționează ca „santinele” ale sistemului imunitar, dar care în boala Alzheimer devin hiperactive, contribuind la degenerarea neuronală.

Cercetătorii au analizat ADN-ul a 297 de pacienți care suferă de boala Alzheimer sporadică și pe cel a 316 subiecți sănătoși. Ei au identificat șapte variante genetice (SNP) ale genei Adam17 și au studiat asocierea lor cu diferite aspecte ale bolii.

„Am descoperit că o variantă specifică – rs12692385 – este asociată cu un risc mai mare de a dezvolta boala”, explică Bruno. „Dar nu numai: alte variante influențează aspecte specifice precum memoria, abilitățile vizualo-spațiale și apariția unor simptome precum agitația, depresia și halucinațiile”.

În special, varianta rs12692385 a fost asociată cu un risc crescut de Alzheimer, mai ales în rândul populației europene. Persoanele cu această variantă tind să aibă rezultate mai proaste la testele de memorie verbală (cum ar fi testul de învățare verbală auditivă Rey), care măsoară capacitatea de a reaminti cuvinte după o anumită perioadă de timp.

O altă variantă, rs13008101, pare să afecteze capacitatea de a efectua testul de desenare a ceasului, un test popular în care pacientului i se cere să deseneze un ceas cu limbile îndreptate către o anumită oră. Acest test evaluează abilitățile vizuale și funcțiile executive, care sunt adesea compromise în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer.

Studiul a mai găsit o legătură între unele variante genetice și apariția simptomelor neuropsihiatrice precum halucinațiile, agitația și agresivitatea, care sunt foarte frecvente la pacienții cu Alzheimer, dar deseori dificil de gestionat. Variantele rs10179642 și rs35280016 par să fie asociate cu o frecvență și severitate crescute ale acestor simptome.

Aceste simptome sunt împărtășite și cu alte forme de demență, cum ar fi demența frontotemporală, iar descoperirea i-ar putea ajuta pe medici să le distingă mai devreme, când manifestările clinice sunt încă neclare.

Potrivit autorilor, identificarea celor care poartă aceste variante ar putea ajuta la: depistarea timpurie a bolii, prin monitorizarea specifică a memoriei și a comportamentului; personalizarea intervențiile terapeutice și a abordărilor preventive; dezvoltarea de noi medicamente care vizează modularea activității genei Adam17 în circuitele cerebrale implicate. Și, prin urmare, devin instrumente valoroase pentru diagnosticarea precoce, monitorizarea și, de asemenea, pentru dezvoltarea de terapii personalizate. „Identificarea persoanelor mai predispuse genetic la Alzheimer ne permite să intervenim mai devreme, cu strategii preventive și tratamente personalizate”, explică Bruno.

Studiul subliniază, de asemenea, că unele dintre variantele genetice identificate influențează direct activitatea genei Adam17 în creier, în zone cheie precum cortexul și cerebelul. „Acesta este o dovadă suplimentară că genetica ne poate ajuta să înțelegem mai bine de ce unele creiere se îmbolnăvesc și altele nu”, conchide Bruno.

Studiul a fost realizat de Universitas Mercatorum din Roma în colaborare cu Irib-Cnr din Mangone (Cosenza) și cu contribuția științifică a cercetătorului Francesca Cavalcanti și a altor centre naționale de cercetare.

Sursa: ILSOLE24 ORE / Rador Radio România / Traducerea: Cătălina Păunel