Ali Khamenei: cine este clericul șiit reacționar care conduce Iranul cu o mână de fier de aproape patru decenii, acum confruntat cu proteste de mare amploare

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Iranul este zguduit de o serie de proteste violente, începute pe 28 decembrie 2025, declanșate inițial din cauza degradării fără precedent a situației economice, cu moneda națională, rialul, depreciindu-se la un curs de aproape 1,5 milioane față de dolarul american, față de 70 la dolar la începutul revoluției islamice în 1979.

Treptat însă protestele, care s-au extins practic în întreaga țară, s-au întors împotriva regimului de la Teheran condus de clericul șiit conservator Ali Khamenei, în funcție din 1989.

Credit line: AFP / AFP / Profimedia

Khamenei, a apărut în public vineri 9 ianuarie 2026, cu un mesaj intransigent la adresa protestatarilor „Toată lumea ar trebui să știe că Republica Islamică a ajuns la putere cu sângele a sute de mii de oameni onorabili și că nu va da înapoi în fața sabotorilor”, a spus el pe fondul reprimării sângeroase de către autorități care a făcut deja peste 50 de victime și peste 2.000 de arestări.

La început, protestele s-au concentrat în capitala Teheran și în zonele de vest ale țării, dar treptat ele s-au extins în toată țara, inclusiv în al doilea oraș al țării, Mashhad, din nord est, locul de baștină al Khamenei, care s-a născut acolo pe 19 aprilie 1939, al doilea fiu al clericului șiit Sayyed Javad Khamenei, un etnic azer, și al unei mame persane.

Sub influența tatălui său, Ali Khamenei a urmat studii religioase și din 1958 până în 1964 în orașul sfânt Qom, unde a fost discipolul unor teologi șiiți de frunte, printre care Ayatollahul Ruhollah Khomeini.

În 1962 el a intrat în politică, în mișcarea islamistă de protest împotriva regimului laic al șahului Mohamed Reza Pahlavi, fiind arestat și întemnițat de mai multe ori în următorii 16 ani.

Adept și urmaș al lui Khomeini

Imediat după victoria revoluției islamice și căderea regimului șahului pe 11 februarie 1979, Khamenei a devenit un colaborator de bază al liderului Iranului întors din exil, Ayatollahul Khomeini.

După câteva posturi în guvern, el a fost ales președinte al republicii în 1981, ca urmare a asasinării președintelui în funcție Mohamed Ali Rajai (în același an Khamenei însuși a supraviețuit unui grav atentat, petrecând mai multe luni în spital). Postul de președinte era în primii ani ai republicii islamice mai degrabă protocolar, între liderul suprem Khomeini și un prim ministru reformist, Mir-Hussein Mousavi.

Foto: Wikipedia

Khamenei a fost un susținător ferm al doctrinei șiite, velayat-e-faqih (guvernarea juristului islamic), care prevede că puterea supremă în stat revine unui cleric care are autoritatea ultimă. După realegerea sa în 1985, Khamenei a mai deținut postul de președinte încă patru ani, până în august 1989, când Adunarea Experților l-a desemnat lider suprem la moartea lui Khomeini, care-l desemnase ca succesor, deși Khamenei nu avea poziția religioasă suficient de înaltă pentru ocuparea postului.

De notat că el a fost ultimul lider străin cu care s-a întâlnit Nicolae Ceaușescu, plecat în vizită în Iran pe 18 decembrie 1989, în plină revoltă populară la Timișoara, cu numai patru zile înainte de căderea sa de la putere și cu exact o săptămână înainte să fie judecat, condamnat la moarte și executat. Acum, unii comentatori nu ezită să facă comparația Ceaușescu 1989 – Khamenei 2026.

Khamenei a continuat linia dură a predecesorului său, dovedindu-se chiar mai intransigent. După eliminarea din constituție a funcției de prim ministru, liderul suprem a intervenit tot mai des în deciziile politice, mai ales când președintele a fost un politician mai pragmatic ca Mohamed Khatami (1997 – 2005) sau Hassan Rouhani (2013 – 2021). Spre deosebire de Khomeini, Khamenei a luat calea înarmării nucleare a Iranului, prin procesul de îmbogățire a uraniului, în pofida sancțiunilor internaționale.

Axa rezistenței

Pentru Khamenei, distrugerea statului Israel a devenit practic o obsesie, de unde și sprijinul pentru “axa rezistenței” Hamas – Hezbollah – clanul Assad în Siria – Houthi în Yemen – gherilele șiite din Irak. Liderul suprem al Iranului se consideră liderul șiiților din lumea întreagă, minoritari față de sunniți, al căror lider este Arabia Saudită, care are o relație de adversitate cu Teheranul.

Foto: Khamenei.ir

Prăbușirea regimului lui Assad în decembrie 2024, ca și slăbirea Hamas și Hezbollah în războiul cu Israelul de după 7 octombrie 2023 au dat o grea lovitură strategiei lui Khamenei, slăbit și de atacurile Israelului și Statelor Unite din iunie 2025 asupra instalațiilor nucleare iraniene, ca și decapitarea practic de către Israel a capilor militari și de securitate ai republicii islamice.

Obsesia anti-israeliană (antisemită) a lui Khamenei suprapusă pe degringolada economică și o secetă dezastruoasă au creat mari nemulțumiri în rândul populației. Nu e de mirare că una dintre lozincile cel mai des auzite printre protestatari este “Nici Gaza, nici Liban, viața mea e în Iran”, pe lângă “Moarte dictatorului” sau “Plângi Seyyed Ali (Khamenei), Pahlavi sosește”, cu referire la Prințul moștenitor Reza Pahlavi, aflat în exil în Statele Unite.

Fără precedent în actualele demonstrații este și respingerea regimului islamic, mai ales de către femei, care de 47 de ani sunt obligate să poarte vălul islamic în public și sunt supuse unor restricții uneori sufocante. Demonstrațiile de protest din 2022 – 2023 după uciderea de către autorități a Mahsei Amini sunt încă proaspete în memorie.

Islamul este religia aproape exclusivă în Iran, cu 99,4% (date oficiale) din populație fiind musulmană, dintre care 90 – 95% șiiți și 5 – 10% sunniți, restul fiind zoroastriști, creștini și un număr foarte mic de evrei (majoritatea celor peste 100.000 de evrei iranieni, una dintre cele mai vechi comunități din diasporă, emigrând după 1979).

Spre deosebire de religie, componența etnică a Iranului este foarte diversă, cu persanii nedepășind 60%, urmați de azeri 16%, kurzi 10%, lur 6% și grupuri mai mici de baluchi, arabi, turcomani, armeni, asirieni, etc. Chiar și actualul președinte Massoud Pezeșkian (complet marginalizat de Khamenei) se trage dintr-un tată azer și o mamă kurdă. Cu alte cuvinte islamul este liantul populației Iranului, estimată la peste 92 de milioane în 2025.

Fugă în Rusia?

Pentru clericii șiiți din fruntea statului reguli islamice cum ar fi portul vălului de către femei în public sunt linii roșii, iar Khamenei nu va face niciodată un compromis în această privință, după cum nu face compromisuri nici în alte chestiuni.

Foto: Kremlin.ru

Care rezervă viitorul pentru Khamenei, acum în vârstă de 86 de ani și într-o stare de sănătate precară? Cotidianul londonez The Times scria recent despre un plan de fugă la Moscova, aidoma fostului său protejat sirian, Bashar Assad. Președintele Statelor Unite, Donald Trump, probabil cel mai mare dușman  al liderului iranian, a declarat că Khamenei se pregătește să fugă din țară.

Dar până la momentul actual liderul suprem musulman șiit al Iranului nu pare dispus să se clintească, așa cum spunea un lider român la începutul anilor 1990 când i se cerea să demisioneze. Iar întreaga omenire este cu ochii ațintiți asupra Iranului pentru că prăbușirea regimului islamist de la Teheran ar constitui un eveniment epocal, poate chiar mai important decât instaurarea aceluiași regim acum 47 de ani.

Vizionați și Cât mai poate rezista regimul islamist autoritar din Iran?