Alegerile primare ale opoziției: soluția pentru a câștiga alegerile locale. O propunere pentru Nicușor Dan, Vlad Voiculescu și PNL: cum putem alunga PSD de la Primăria București (Op-ed de Cristian Ghinea)

Iată-ne în situația paradoxală în care avem doi posibili candidați populari ai opoziției antisistem USR – PLUS la primărie, un PNL care tocmai a schimbat garnitura de conducere la filialele de sector și municipală cu oameni proaspeți în partid, dar care nu are un candidat clar și, mai ales, nu avem niciun proces prin care acești oameni să colaboreze, îndreptându-se toți cu capul în zidul alegerilor într-un singur tur unde Firea și PSD pot să câștige.

Nicușor Dan a organizat cu apropiații săi din biroul municipal USR un proces de selecție unde e singurul cu șansă, fără să fie clar dacă are dreptul de a intra în cursa altfel internă a unui partid unde nu este membru (și unde a fost rugat să rămână și la prima demisie de acum doi ani și la ultima demisie de acum câteva luni).

Acum, la doi ani după conflictul dintre noi, când ne vedem fiecare de domeniul la care ne pricepem și partidul este condus de o nouă generație de lideri mai flexibili cu opiniile celorlalți, mai puțin vulcanici și mai înțelepți, îmi permit să-i dau un sfat: dragă Nicușor, este musai să înveți să negociezi și să semnalizezi ce vrei înainte de a ajunge primar, unde gestionezi alianțe, consilieri, bugete, altfel bunele tale intenții nu se vor transforma în mai bine pentru orașul pe care amândoi îl iubim.

Intrarea lui Nicușor Dan în cursa internă a USR București nu rezolvă însă problema de fond pomenită în paradoxul enunțat la început.

Nicușor Dan poate câștiga cursa internă din USR București. O parte din membri îl vor, o altă parte nu îl vor cu niciun chip și cei mai mulți nu se așteptau să fie puși de facto în fața faptului împlinit prin modul mai degrabă obscur în care s-a desfășurat procesul. Dar cert e că dacă rămâne calendarul stabilit de Biroul Municipal (cu termenul limită de candidatură deja expirat) Nicușor Dan câștigă, fără concurență.

În același timp, USR este în alianță politică cu PLUS până în 2020. Această alianță va avea candidat comun la București. Un candidat USR care e Nicușor Dan și un candidat PLUS deja desemnat ca fiind Vlad Voiculescu. Cum se face alegerea unicului candidat? Și cum facem să nu fie contracandidat de PNL, care după scorul de la europarlamentare din București nu are șanse să fie în fața noastră, dar ne poate lua procentele esențiale pentru a câștiga (cum a pățit Nicușor Dan data trecută).

Cert este că și Nicușor Dan, și Vlad Voiculescu ar fi primari mai buni decât Firea, așa cum cert este că participarea în cursă a amândurora + un candidat PNL i-ar da lui Firea încă un mandat.

Cum ieșim din situația asta?

Am fost membru în Comisia de negociere a alianței USR – PLUS. Am scris un document în care am propus celor două partide o metodă ca opoziția unită să bată PSD în orașele mari, implicând și publicul în decizie: Alegerile primare deschise.

Propunerea a fost apreciată, iar în protocolul alianței politice USR PLUS, alegerile primare sunt una dintre metodele posibile prin care se pot stabili candidații comuni la alegerile locale (detaliile urmează a fi stabilite într-un protocol de alianță electorală pentru aceste alegeri închise). Procesul decizional intern este pornit și alegerile primare sunt una dintre opțiunile pe masă.

Precipitarea evenimentelor de la București arată că e nevoie ca această soluție să fie agreată mai repede. Soluția decentă mulțumitoare pentru cei doi posibili candidați este cea prezentată mai jos. Ea poate fi valabilă și pentru candidații la primăriile de sector (ca și pentru marile orașe din țară și pentru candidatura la președinția consiliilor județene). O decizie de organizare în iarnă ar fi ideală, astfel încât echipa de candidați rezultată să aibă timp să pregătească campania mare.

Textul este scris astă vară și întorceam acolo pe toate fețele argumentele pro și contra. Dacă e neclar ceva pentru public revin cu explicații de context. A fost un proces intern de negociere și consultare serios și cred că ar putea fi încă un mod prin care USR să schimbe modul în care se face politică în România.

Am propus de-a lungul ultimilor ani ca USR să organizeze referendumuri interne pentru decizii majore (partidul a implementat cu succes, decizia membrilor ne-a ținut uniți în momente de diferende dramatice); ca USR să organizeze alegeri primare pentru lista la europarlamentare (am avut lista de candidați cu câteva luni înaintea celorlalte partide, proces și meritocratic și democratic), am propus ca USR să facă apeluri de CVuri pentru posturile care revin partidului în conducerea instituțiilor publice (și așa am numit experți recunoscuți, nemembri de partid, la CNSAS și BNR). De fiecare dată când USR a avut curaj să inoveze a ieșit bine.

Și, mai ales, nu trebuie să vedem procesul de alegeri primare ca unul de tip învingătorul ia totul. Unii dintre cei care nu câștigă marele premiu pot fi foarte buni viceprimari. A fi viceprimar cu un portofoliu clar într-un mastodont cum este Bucureștiul poate să fie ceva important.

Avem o țară de guvernat, alegerile locale sunt cheia, Bucureștiul este foarte important, dar este o piesă dintr-un ansamblu mai mare. USR are acum aproape 700 de filiale locale, PLUS a intrat în creștere accelerată. Pentru cine este interesat de mecanismele interne ale acestei creșteri, aici se află pe site-ul partidului raportul departamentului de Extindere pe care l-am condus, cu detalii despre bugete, filiale, proceduri – https://drive.google.com/file/d/1Cd6pKByzMXQBabhGTdJ7YrPhD955_xud/view. Ca să aveți o idee despre ritm, de când am scris acest raport în iulie și până acum au mai intrat în USR încă 5000 de membri și au mai fost deschise încă 200 de filiale locale.

Peste tot în țară, noua forță politică face ceea nu s-a mai dezvoltat niciodată în România: provoacă Sistemul de jos în sus la scară mare. Bucureștiul este însă important pentru că de aici se dă tonul. E important să începem povestea cu înțelepciune, eleganță și permanent cu ochii pe minge: să batem PSD și să schimbăm România.

Haideți să nu ne mai facem surprize unii altora, haideți să dialogăm, să stabilim niște reguli clare și să lăsăm democrația să funcționeze.

Mai jos, documentul scris de mine pentru echipa de negociere comună USR – PLUS.

—————————————————————————————————————

Att: Echipele de negocieri USR – PLUS
Autor: Cristian Ghinea
Data: 13 iunie 2019

Propunere pentru folosirea sistemului open primaries pentru desemnare candidați comuni USR – PLUS pentru primării și președinția Consiliilor Județene

Stabilirea candidaților poate fi făcută prin 3 sisteme:
1) Negociere între partide, fără input extern (nivel județean sau național)
2) Sondaje reprezentative la nivel județean
3) Primaries, pot fi închise (votează doar membrii partidelor) sau deschise (invităm publicul să voteze).

Dintre aceste sisteme, propun primaries deschise, pentru argumentele prezentate mai jos.

Prezumții privind calendarul:

– Dacă vrem realizarea unei alianțe pentru cele trei ture de alegeri (prezidențiale, locale, parlamentare), trebuie să ne adaptăm calendarul la necesitățile primelor alegeri, cele prezidențiale.
– Evident, aici negocierile nu pot duce decât la un candidat comun al celor două partide. Însă în august trebuie demarată strângerea de semnături.

Fereastra de oportunitate realistă este finalizarea negocierilor + desemnarea candidatului comun, conform statutelor celor două partide, în luna iulie.

De aici decurg două posibilități:
– A) Fie agreăm o soluție doar pentru prezidențiale fie
– B) agreăm un pachet de soluții pentru toate cele trei alegeri.

Dacă soluția aflată pe masă, după prima rundă de negocieri este B, atunci trebuie să ținem cont de calendarul de mai sus.

De ce celelalte sisteme sunt deficitare?

1) Negocieri fără input

Stabilirea de pe acum, prin negocieri a candidaților comuni, ar pune în sarcina echipelor de negociere o sarcină nerealistă pentru calendarul posibil acum. Dacă am agrea doar că negociem ulterior, fără a stabili criterii sau detalii, nu am face decât să frustrăm ambele organizații, care sunt aflate într-o stare de dezvoltare accelerată la nivel local și de pregătire a oamenilor pentru locale. Inevitabil, soluțiile agreate de negociatori vor fi contestate în organizații, cu potențial de risc de imagine extern. Pentru publicul general ar fi politics as usual.

2) Sondaje

Sondajul este un concurs de notorietate pentru o fotografie la un moment dat. Dacă cineva e cunoscut nu înseamnă și că e văzut de public în mod real într-un anumit rol – Fenomenul Ilie Năstase folosit în 1996 pentru candidatura ratată la primărie și în 2019 la europarlamentare.

Pentru forțele politice tinere care s-au remarcat prin îndrăzneală ar fi și o dovadă de lipsă de leadership. Carierele politice se construiesc prin campanii și prin schimbarea/modelarea agendei publice, nu prin sondaje care constată fotografii fixe, fără dinamică.

3) Primaries

Primaries închise
Pentru partide e atractivă soluția primarelor închise: știm membrii, știm pe ce ne bazăm. Însă aceste alegeri nu antrenează entuziasm public general. Sunt mai bune ca instrument de a ”vinde” partidul decât clasicele decizii de birou închis, dar publicul nu se simte direct inclus. Pentru o alianță de două partide apare și riscul major al tribalizării celor două baze: fiecare membru va simți datoria de a vota candidații din rândurile partidului propriu.

Primaries deschise

Avantaje:
– Modalitate bună de a ocupa agenda publică și de a fura startul pentru alegerile oficiale: tu poți decide viitorul primar încă de pe acum, vino la Alianța USR-PLUS și vom da împreună Primarul.
– Vom selecta candidații cei mai redutabili în campanie, pregătiți pentru campania mare, oficială
– Baza celor două partide va accepta decizia ca fiind una legitimă, într-o măsură mult mai mare decât negocieri interne (așa a ieșit la vot, mergem mai departe).

Riscuri:
a) Mereu când e vorba de primaries există suspiciunea că adversarii politici pot infiltra oameni care să voteze pentru a scădea șansele în alegerile oficiale.
b) Promovarea unor candidați-vedetă, care să fure showul, fără substanță.

Contraargumente:

a) Această temere mereu prezentă e sistematic contrazisă de practică. Atunci când se încearcă eșuează pentru că nu e atât de evident pe cine trebuie să susțină adversarii ca să prejudicieze șansele partidului care organizează primaries. Pe candidatul mai tradițional sau pe candidatul mai anti-sistem? De unde știu adversarii care e mood-ul public? Sunt documentate cazuri în SUA unde diverse grupuri încearcă să ”strice” primaries, dar decid să susțină candidați diferiți, pentru motivații diferite. Oricum, impactul acestor tactici este foarte limitat când se strânge o masă critică de electori.

Pentru a reduce acest risc propun două mecanisme de securizare a votului:

– Vor vota persoanele înscrise într-un registru electoral cu 4-6 luni înainte, registru disponibil membrilor celor două partide, care pot verifica trecutul/postărilor lor. O comisie comună de arbitraj poate exclude persoanele dubioase.
– În cele 4 – 6 luni doritorii vor plăti echivalentul unor cotizații medii. Sloganul va fi: Facem campanie cu banii de la tine. Dar astfel orice tentativă organizată de a infiltra corpul electoral va fi foarte scumpă față de impactul potențial (care e oricum diluat dat fiind argumentul de la pct a). Ca măsură suplimentară putem stabili că vom face primaries doar acolo unde registrul electoral atinge 3 – 5% din masa totală de votanți din oraș / județ, astfel încât să asigurăm masa critică.

b) Nu am contraargumente / mecanisme directe de a limita acest risc, așa e democrația, uneori poate avea rezultate dubioase. Dar mai rar sau mai superficial dubioase decât situația clasică a negocierilor cu ușile închise. Cei care câștigă primaries vor avea oricum prima șansă la alegerile mari – vor fi campaingneri testați – dar foarte probabil un profil ok, pentru că publicul nostru e mai inteligent, mai educat și mai responsabil decât publicul general. Prezumția e că mai mulți oameni se pot înșela mai puțin decât mai puțini – Ilie Năstase, Gabi Firea și alte catastrofe au ajuns candidați prin decizii de partid, nu prin dezbatere largă și alegeri.

Deci, cum ar putea fi?

Cine candidează?

– Membri ai celor două partide.

Pot fi trei variante:
1) Orice membru care dorește
2) Orice membru care are susținerea filialei locale / județene
3) Orice membru care reușește să strângă o masă critică de sprijin în interiorul filialei.

Recomandarea mea este pentru opțiunea 3.
Varianta 1 poate duce la primaries în care chemăm publicul general să aleagă între 55 de candidați. Nu ar avea sens pentru public.
Varianta 2 ar duce în practică la câte doi candidați – unul de la USR, celălalt de la PLUS – și ar duce la tensiuni suplimentare și tribalizare: fiecare partid votează calul său din cursă.
Propun stabilirea unui prag – semnăturile a X% din membrii de partid din filială/filiale – astfel încât să poată candida persoanele care pot convinge colegi să le sprijine, dar fără o decizie oficială ca atare a uneia dintre filiale.

Pentru ce poziții?

– Președinți de Consilii Județene – vot la liber pentru membrii + public din tot județul
– Primari din marele orașe sau din orice localitate unde cele două filiale cer acest lucru.

Cine votează?
Membrii din registrul electoral (RE). În RE se intră prin una dintre cele două căi:
a) Membru USR sau membru PLUS plătitor de cotizație în ultimele 4 – 6 luni, în filialele care acoperă județul / localitatea.
b) Persoane înscrise în registrul electoral, de pe raza județului / localității, în condițiile descrise mai sus.

RE va fi transparent pentru membrii celor două partide. El va fi gestionat de către o Comisie Comună de Arbitraj (formată cf. înțelegerii de la punctul legat de conducerea Alianței). Poate fi contestată calitatea de elector atât a celor veniți pe filiale a) cât și a celor veniți pe filiera b). Decizia va fi a Comisiei Comune de Arbitraj.

Cine câștigă?

Candidatul aflat pe primul loc care obține mai mult de 30% e declarat câștigător. Unde nu se întrunește această condiție, se organizează turul doi între primii doi clasați.

Motivație: nu vrem să punem publicul pe drumuri de două ori decât în cazuri excepționale, nici nu vrem să iasă candidat cineva care ar fi pe primul loc cu 15%, în caz de situație cu mulți candidați și voturi disipate.

Mulțumesc pentru atenție. Să avem curaj! Norocul vine după.

Op-ed semnat de Cristian Ghinea, europarlamentar USR PLUS. Opiniile prezentate de autori în rubrica Op-ed nu reprezintă poziţia redacţiei.