Alegerile municipale din Franța au confirmat dezintegrarea alianței stângii și consolidarea reputației de extremist a partidului Franța Nesupusă (LFI)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Statisticile publicate în presa franceză arată la prima vedere o situație relativ bună a stângii politice care deține controlul în 22 din cele 42 de localități peste 100.000 de locuitori, cu numai două mai puțin decât la scrutinul precedent din anul 2020. Dreapta conduce 12 primării mari, centriștii șase și dreapta populistă/extremă două (Nisa și Perpignan).

Alianța Stângii (UG), formată din Partidul Socialist (PS), Ecologiști, Partidul Comunist (PCF) și Piața Publică (PP, social democrat) a câștigat în cele mai mari trei orașe: la Paris (unde se află la putere din 2001 fără întrerupere), Marsilia și Lyon (realegere după cucerirea municipalității în 2020).

Dar dincolo de aceste trei trofee, stânga nu are prea mari motive de a sărbători. Municipalități ca Bordeaux, Clermont Ferrand, Basancon, Brest (aceste trei din urmă fiefuri ale stângii de zeci de ani), Annecy basculează la centru și la dreapta. Dar declinul este mult mai vizibil în orașele mici și mijlocii, cu populații între 10.000 și 100.000. Aici numărul primăriilor deținute de Diverși Stânga (DVG) a scăzut de la 196 în 2020 la 148 în 2026, al celor deținute de PS de la 141 la 129, iar PCF nu mai deține decât 7 față de 26 acum șase ani.

În schimb municipalitățile deținute de partidul Republicanii (LR, centru dreapta) și aliatul său Uniunea Democraților Independenți a crescut la 464 de la 455, centriștii – Renaștere (REN), Orizonturi (HOR) și Mișcarea Democrată (MODEM) au acum 177 față de 140, iar Reunirea Națională (RN) și aliatul său Uniunea Dreptelor pentru Republică (UDR) de la dreapta populistă și extremă au acum 37 de primării, față de numai nouă în 2020.

Dar problemele stângii nu se reduc numai la pierderile de primării, ci mai ales la faptul că alianța dintre partidele mainstream – PS, Ecologiști, PCF, PP – pe de o parte și LFI de cealaltă parte, care a funcționat relativ bine la alegerile parlamentare din 2022 și 2024, a făcut implozie în urma discursului tot mai radical al LFI condus de liderul său fondator și triplu candidat la președinție, Jean-Luc Melenchon.

Uciderea în bătaie în februarie a unui tânăr naționalist la Lyon de mai mulți membri ai organizației de extremă stânga Tânăra Gardă, apropiată LFI și de care Melenchon nu a vrut să se delimiteze cu toate că a negat vehement orice implicare în asasinat, urmată de manifestări clar antisemite ale acestuia în public, au determinat mai mulți lideri ai stângii, printre care Olivier Faure, prim secretarul celui mai mare partid al UG, să excludă orice alianță cu LFI în turul doi de scrutin al alegerilor municipale.

Numai că socoteala de la centru nu s-a potrivit cu cea din teritoriu și în mai multe locuri listele stângii și ale LFI au fuzionat. La Lyon și la Nantes această alianță a funcționat, dar în alte locuri, mai ales la Toulouse, al patrulea oraș ca mărime, unde alianța care dispunea de un potențial de peste 52% din voturi, a pierdut în fața listei primarului de centru-dreapta Jean-Louis Moudenc în fața unei mobilizări masive împotriva “listei rușinii”. Cel m-a dovedit a fi mai vehement oponent s-a dovedit a fi liderul PP, Raphael Glucksmann, pe care sondajele de opinie îl dau ca principal concurent de stânga al lui Melenchon la președinție în 2027, care a spus în repetate rânduri în presă înainte de turul 2 că respinge orice alianță cu LFI, partid extremist, antisemit și care “a brutalizat discursul public”. După ce a scăldat-o între cele două tururi, liderul PS Olivier Faure l-a calificat luni pe Melenchon drept “o piatră de moară de gâtul stângii”, iar lidera Ecologiștilor, Marine Tondelier a declarat “Jean-Luc Mélenchon, în opinia mea, a contribuit la sabotarea acestei campanii. Nu vorbesc despre simple gafe: le consider acte deliberate. Are prea multă experiență pentru a fi o coincidență. Există o strategie, o ambiție în spate.”

Iar ambiția, declarată încă, dar care a devenit un fel de secret al lui Polichinelle, este candidatura la președinție în 2027, atunci când actualul președinte Emmanuel Macron nu mai poate candida. Sondajele îl dau ca favorit în primul tur al prezidențialelor pe președintele RN, Jordan Bardella, cu intenții de vot în jurul a 35%. Aceleași sondaje arată că este posibilă, dacă nu încă probabilă, o ipoteză “coșmar” – un tur 2 al prezidențialelor între Bardella și Melenchon, unde primul este favorit net.

Stânga franceză se află în opoziție de nouă ani și chiar dacă prestația sa din alegerile municipale a fost acceptabilă, dacă situația actuală de discordie totală care creează confuzie și nemulțumire în electoratul de stânga continuă și în perspectiva alegerilor prezidențiale și a unui inevitabil scrutin legislativ ulterior, atunci perioada de opoziție a stângii franceze riscă să se prelungească pentru încă cinci după 2027.