Adevărat sau fals despre substituția hormonală – un medic endocrinolog demontează miturile privind această terapie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În endocrinologie și în cabinetul medicului endocrinolog, discuțiile ce au ca temă „terapia de substituție hormonală” se pot referi la o paletă extinsă de boli și afecțiuni, cu declinări în funcție de caz, așa cum o cere practicarea unei medicini personalizate. În spațiul public însă, cel mai frecvent se vorbește despre terapia de substituție hormonală în contextul fenomenului menopauzei, cu care se confruntă, în mod natural, fiecare femeie în jurul vârstei de 50 de ani. De aceea, probabil că majoritatea miturilor privind terapia de substituție hormonală au ca subiect menopauza. Cu ajutorul dr. Iulia Preda, medic specialist endocrinologie în cadrul Hyperclinicii MedLife Constanța, am clarificat câteva dintre acele idei controversate.

„Terapia de substituție hormonală este o metodă periculoasă.”

FALS. Pentru a înțelege de ce o femeie poate avea nevoie de terapie de substituție hormonală la menopauză sau chiar încă din perimenopauză, este nevoie să înțelegem ce se întâmplă din punct de vedere hormonal în această etapă.
Ovarele au număr predeterminat de foliculi, care, dincolo de rolul lor în reproducere, au funcția de a produce cei doi hormoni feminini esențiali, estradiolul și progesteronul. Așa că, odată cu epuizarea foliculilor ovarieni și cu intrarea la menopauză, acești hormoni sunt produși în cantități tot mai mici, după care încetează să mai fie produși de către organismul femeii.
„Scăderea nivelurilor acestor hormoni poate cauza, la multe femei, simptome generale foarte neplăcute (bufeuri, insomnii, palpitații, oboseală, ceață mentală, dificultăți de concentrare), precum și un disconfort urogenital (sindrom genitourinar: disconfort vaginal, uscăciune vaginală, durere la contactul sexual, infecții urinare frecvente, disconfort urinar).
În cadrul terapiei de substituție hormonală, sunt supliniți cei doi hormoni care nu mai sunt produși de organism. Terapia de substituție este sigură în cele mai multe cazuri, beneficiile sale depășind cu mult riscurile. Însă este foarte important ca terapia să fie aleasă și monitorizată corect de către un medic specializat în astfel de terapii”, a explicat dr. Iulia Preda.

„Terapia de substituție hormonală nu poate fi urmată de toate femeile aflate la menopauză.”

ADEVĂRAT. Deși, teoretic, orice femeie aflată în perimenopauză sau menopauză, a cărei existență este afectată de simptomele specifice schimbărilor prin care trece organismul este o posibilă candidată pentru terapia de substituție hormonală, pot exista, însă, și unele contraindicații. În acest sens, pentru a stabili dacă există vreun impediment, are loc o discuție cu pacienta pentru a realiza o anamneză amănunțită, în urma căreia vor fi notate: istoricul personal și familial al patologiilor înregistrate, tratamentul pentru eventuale patologii, pe care aceasta îl urmează, la care se adaugă un examen fizic amănunțit. „Aceste informații vor fi coroborate cu simptomele principale pe care le acuză pacienta și se vor recomanda anumite analize sau investigații, care vor ghida ulterior către personalizarea terapiei de substituție”, a spus medicul endocrinolog.
De ce este atât de importantă anamneza premergătoare substituției hormonale? „Anamneza oferă o imagine de ansamblu asupra stării de sănătate a pacientului. Există câteva condiții medicale ce reprezintă contraindicații absolute pentru administrarea terapiei de substituție. Acestea sunt: cancerul de sân suspectat ori diagnosticat sau antecedentele personale de cancer de sân, cancerul endometrial suspectat sau diagnosticat, boala tromboembolică activă sau recentă (tromboza venoasă profundă sau trombembolia pulmonară), un episod recent de boală cardiovasculară majoră (infarct miocardic sau accident vascular cerebral), boala hepatică severă activă, sângerare vaginală de etiologie necunoscută. De reținut că antecedentele familiale de cancer de sân nu reprezintă, în prezent, o contraindicație absolută”, a subliniat medicul endocrinolog.

„Există unele condiții medicale în care se recomandă cu precădere o astfel de terapie în cazul femeilor.”

ADEVĂRAT. Insuficiența ovariană prematură, adică intrarea la menopauză înaintea vârstei de 40 de ani, reprezintă o asemenea condiție medicală care face terapia de substituție hormonală necesară.
„Instalarea menopauzei înaintea vârstei de 40 de ani, fie că a fost cauzată de insuficiență ovariană prematură prin încetarea prematură a funcției ovariene, fie că s-a instalat ca urmare a unei intervenții chirurgicale (spre exemplu, ca urmare a extirpării ovarelor), are un impact major asupra sănătății generale a femeii. Din cauza scăderii bruște a nivelului hormonilor feminini (estrogen și progesteron), apare un risc cardiovascular mult crescut (inclusiv risc de infarct miocardic), un risc metabolic semnificativ (crește riscul de a dezvolta rezistență la insulină, diabet zaharat, obezitate), pierderea bruscă a masei osoasă și, deci, creșterea riscului de a dezvolta osteoporoză. De asemenea, crește riscul pentru demențe și pentru unele tipuri de cancer”, a spus dr. Preda.
Așadar, femeile care, dintr-un motiv sau altul, intră înainte de 40 de ani la menopauză au nevoie să-și echilibreze balanța hormonală prin terapie de substituție hormonală. „Dacă nu există contraindicații absolute, hormonii de substituție trebuie administrați cel puțin până când pacienta atinge vârsta fiziologică de intrare la menopauză (50-51 de ani)”, a subliniat medicul endocrinolog.

„Terapia de substituție nu poate fi administrată oricând, ci într-o fereastră de oportunitate, când benefiicile depășesc riscurile.”

Parțial ADEVĂRAT. Majoritatea ghidurilor de practică recomandă ca terapia de substituție hormonală să fie inițiată în primii zece ani de la intrarea la menopauză, aceasta fiind considerată „fereastra de oportunitate”, perioada în care beneficiile depășesc garantat riscurile.
„Este considerată ca optimă pentru începerea terapiei de substituție hormonală perioada de până în 60 de ani. Cu toate acestea, studii de dată mai recentă arată că terapia poate fi începută chiar și după vârstă de 60 de ani, întrucât balanța beneficii – riscuri pare să încline tot în favoarea beneficiilor, mai ales în cazul terapiei de substituție cu hormoni administrați transdermic”, a mai spus medicul endocrinolog.
În ceea ce privește durata administrării, recomandarea inițială a fost ca terapia de substituție hormonală să aibă o durată maximă de zece ani. „Ghidurile de practică actuale, atât Ghidurile europene, cât și Ghidul Societății Americane de Menopauză, recomandă utilizarea terapiei de substituție hormonală pe perioadă nedeterminată, atât timp cât beneficiile depășesc riscurile. Potrivit acestora, durata terapiei și decizia de a o întrerupe este influențată de factori precum: toleranța la tratament a fiecărei paciente, opțiunea pacientei, riscul general personal de a dezvolta cancer de sân sau endometrial, alte riscuri cardiovasculare/de tromboză etc.”, a mai spus dr. Iulia Preda.

„În cazul femeilor, terapia de substituție cu testosteron va produce apariția unor semne de masculinitate.”

FALS. Dacă altădată administrarea de hormoni sexuali masculini unei femei părea ceva de neconceput, rămâne și în prezent teama că o astfel de substituție hormonală ar putea produce efecte nedorite, așa cum sunt pilozitatea cu caracter masculin, îngroșarea vocii, dezvoltarea musculaturii într-un mod care amintește de alura bărbătească. Totuși, printr-o bună reglare, acest hormon preponderent masculin, prezent ceva mai discret, în mod natural și în corpul femeilor, poate avea efecte benefice, dacă este administrat la menopauză.
„Administrarea complementară a testosteronului/DHEA la unele femei, mai ales la cele care prezintă libidou scăzut, lipsă de energie constantă sau depresie persistentă, poate atenua semnificativ acest tip de simptome. În urma terapiei de substituție cu testosteron, femeilor se pot bucura de o dispoziție mai bună și de o stare generală de bine, fără a se confrunta cu o masculinizare a corpului”, a precizat medicul endocrinolog.

„Andropauza este echivalentul menopauzei, iar bărbații au nevoie la fel de mult de terapia de substituție hormonală.”

FALS. În terminologia medicală din prezent, termenul de andropauză a devenit perimat, iar andropauza nu mai este considerată ca fiind echivalentul masculin al menopauzei, pentru că bărbații nu se confruntă decât în cazuri izolate cu o prăbușire a nivelurilor hormonale, așa cum are loc în cazul femeilor. „După vârsta de 30 de ani, testiculele pierd, în fiecare an, aproximativ 1% din capacitatea de producție a testosteronului. Însă un bărbat poate avea niveluri încă fiziologice de testosteron chiar și la vârste înaintate”, a explicat dr. Iulia Preda.
Totuși, în unele cazuri, producția de hormoni sexuali masculini poate scădea semnificativ odată cu înaintarea în vârstă sau în asociere cu diverse afecțiuni, cu consecințe asupra calității vieții. „Bărbații cu un deficit de testosteron total sau liber, confirmat biochimic, prezintă simptome tipice deficitului de testosteron: oboseală, lipsă de energie, scăderea libidoului, disfuncție erectilă, scăderea masei musculare, acumularea de țesut adipos, ceață mentală, rărirea părului de pe corp și de pe fațǎ etc. Aceste pot apărea fie din cauza vârstei înaintate, fie secundar unor patologii, precum: insuficiența hipofizară secundară unei intervenții chirurgicale, o tumoră hipofizară, un traumatism cerebral ori în cazul unor patologii testiculare”, a mai precizat medicul endocrinolog.

Există unele contraindicații pentru folosirea terapiei de substituție cu testosteron la bărbați, dintre care principalele contraindicații absolute sunt cancerul de prostată (suspect, diagnosticat sau activ) și cancerul mamar masculin (suspect sau activ). În cazul bărbaților, nu există nicio limitare privind vârsta pentru inițierea terapiei de substituție cu testosteron.

Există soluții pentru toate „gusturile”
În concluzie, există posibilitatea reechilibrării hormonale chiar și într-o etapă bulversantă prin avalanșa de schimbări care apar în organism. Cu ajutorul unui medic endocrinolog specializat în terapia de substituție hormonală, simptomele neplăcute pot fi atenuate fără a periclita sănătatea în vreun fel. Ba chiar, în prezent, au fost dezvoltate și formule pentru terapia de substituție cu hormoni bioidentici – cu o structură identică cu cea a hormonilor produși de organism.
„Estradiolul, testosteronul și progesteronul se pot administra sub formă de creme, geluri, ovule, sprayuri. Și testosteronul injectabil este tot o formă de hormon bioidentic.
Există, de asemenea, hormoni bioidentici produși în farmacii, după formule personalizate, realizate de către medicul endocrinolog. Este așa-numita > (n. r. – terapie hormonală alcătuită personalizat). Medicul eliberează o rețetă magistrală cu cantități de hormoni adaptate nevoilor fiecărui pacient, iar preparatul este realizat în farmacii cu laborator propriu”, a mai spus dr. Iulia Preda, medic specialist endocrinologie în cadrul Hyperclinicii MedLife Constanța.