A fost descoperită zona creierului care servește drept „legătură literală” între corp și minte / Descoperirea ar putea explica de ce oamenii care fac sport în mod regulat au o perspectivă mai pozitivă asupra vieții

Funcționarea creierului uman a făcut obiectul cercetărilor oamenilor de știință din întreaga lume timp de secole, adesea fără rezultate concludente. Într-un studiu publicat miercuri de revista științifică „Nature”, o echipă condusă de omul de știință Evan Gordon, a ajuns la concluzia că există o serie de regiuni a căror funcție este coordonarea globală între creier și corp, relatează Agenția de presă Rador, care citează 20minutos.es.

Acest studiu al Facultăţii de Medicină a Universității Washington din St. Louis (Statele Unite) asigură că ideea că corpul și mintea sunt indisolubil legate „este mai mult decât o abstractizare”. Descoperirile lor reprezintă o „legătură literală” între corp și minte în însăși structura creierului.

În această zonă motorie există două sisteme de control comportamental care sunt intercalate, unul cunoscut anterior a cărui funcție este de a controla mișcarea (necesar pentru a vorbi sau a manipula obiecte) și un al doilea sistem, necunoscut până acum, care integrează controlul corporal cu restul corpului.

Această nouă rețea ar putea ajuta la explicarea unor fenomene deconcertante, cum ar fi motivul pentru care anxietatea îi face pe unii oameni să-și dorească să se plimbe dintr-o parte într-alta sau de ce stimularea nervului vag, care reglează funcțiile interne ale corpului, cum ar fi digestia și ritmul cardiac, poate atenua depresia. De asemenea, de ce oamenii care fac sport în mod regulat au o perspectivă mai pozitivă asupra vieții.

„Oamenii care meditează spun că, de exemplu, calmarea corpului prin exerciții de respirație calmează și mintea”, amintește Evan M. Gordon, primul autor al lucrării. „Aceste tipuri de practici pot fi foarte utile pentru persoanele cu anxietate, de exemplu, dar până acum nu au existat prea multe dovezi științifice despre modul în care funcționează. Acum am găsit o legătură”.

Gordon și echipa sa au descoperit că harta realizată de cercetătorul Wilder Penfield în 1930 nu era în întregime corectă. Controlul picioarelor era în locul pe care Penfield îl identificase, la fel și mâinile și fața.

Cu toate acestea, intercalate cu acele trei zone cheie, erau alte trei care nu păreau a fi deloc implicate în mod direct în mișcare, deși erau localizate în zona motorie a creierului. De asemenea, zonele nemișcate arătau diferit de zonele în mișcare. Păreau mai subțiri și erau strâns conectate între ele și cu alte părți ale creierului implicate în gândire, planificare, excitare mentală, durere și controlul organelor și funcțiilor interne, cum ar fi tensiunea arterială și ritmul cardiac