„A cincea coloană a Moscovei” în Parlamentul European: moștenitorul Casei Habsburgilor denunță acte de „înaltă trădare” față de Europa

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Actualul șef al casei de Habsburg-Lorena, Karl Habsburg, a acuzat o parte din grupul parlamentar european Patrioții pentru Europa că ar fi „a cincea coloană a Moscovei” în Uniunea Europeană, provocând indignarea partidului austriac de extremă dreapta FPÖ, scrie boursorama.com.

Majoritatea acestor partide sunt „legate de (Vladimir) Putin” și „comit astfel două acte de înaltă trădare, față de propria țară și față de Europa”, a declarat duminică seara, într-un comunicat, descendentul în vârstă de 65 de ani al ultimului împărat al Austro-Ungariei, Carol I.

În semn de protest, fostul candidat austriac la președinție Norbert Hofer, membru al FPÖ, a „renunțat” în seara respectivă la funcția sa de cavaler onorific al Ordinului Sfântului Gheorghe, al cărui Mare Maestru este Karl Habsburg. „Declarațiile publice contrare spiritului de respect reciproc mi se par a face această decizie necesară”, a explicat el, adăugând că „regretă această evoluție”. Ordinul Sfântului Gheorghe este un ordin dinastic și paneuropean de cavalerie creștină, modernizat de casa de Habsburg-Lorena.

A treia forță politică din Parlamentul European

FPÖ este unul dintre membrii fondatori ai Patrioților pentru Europa, care reunește în special partidele lui Viktor Orban (Fidesz) din Ungaria, Andrej Babis (ANO) din Cehia, ambii prim-miniștri, și Marine Le Pen (RN) din Franța. Împreună, ei constituie a treia forță politică din Parlamentul European. În 2016, FPÖ a semnat un acord de cooperare cu partidul președintelui rus Rusia Unită, care nu mai este în vigoare în prezent.

Karl Habsburg a fost deputat european pentru partidul conservator austriac ÖVP, între 1996 și 1999. La nivel european, ÖVP este afiliat Partidului Popular European (PPE), principala formațiune politică de centru-dreapta reprezentată la Strasbourg.

Câteva pasaje din comunicatului lui Karl Habsburg:

Imperiul colonial al Moscovei

În relațiile cu așa-numita Federație Rusă, trebuie să respectăm câteva principii de bază care ne ajută să conducem o politică responsabilă față de Moscova: Rusia a fost creată prin cuceriri și este menținută prin teroare. Acest imperiu colonial al Moscovei – termenul este mai potrivit decât Rusia – cunoaște doar două stări: război sau pregătiri pentru război.

Are o orientare expansionistă. Odată ce un popor a fost cucerit și subjugat, acesta este folosit pentru a fi sacrificat în următorul război de expansiune. Minciuna este o expresie a puterii conducătorului Moscovei. Chiar dacă știe că toți ceilalți știu că minte, i se permite să mintă pentru că are puterea de a o face.

Cazul Putin trebuie judecat în fața unui tribunal internațional pentru crime de război.

Dar nu numai imperiul colonial al Moscovei atacă în mod direct statul de drept la nivel internațional, adică ordinea bazată pe norme. China nu ascunde faptul că nu acordă absolut nicio importanță drepturilor omului. Politica sa externă agresivă, combinată cu o politică economică care vizează dependența și pe fondul ideologiei comuniste, reprezintă o amenințare masivă pentru lumea liberă. Comunismul, din păcate, nu a dispărut; să nu uităm acest lucru! Beijingul afirmă destul de clar că dorește să anexeze Taiwanul. Dacă este necesar, prin forță militară.

Dacă noi, lumea occidentală, nu reușim să demonstrăm în relațiile noastre cu Rusia că vom apăra ordinea bazată pe norme, pentru a nu ajunge la o anarhie globală în care axa răului menționată mai sus crede că poate lua cu forța ceea ce dorește, atunci China va îndrăzni să lanseze un atac militar asupra Taiwanului. Cu alte cuvinte: dacă nu suntem pregătiți să apărăm ordinea bazată pe norme în Ucraina, atunci riscul unui război la nivel mondial va crește exponențial.

O Europă divizată nu va putea depăși aceste provocări. Acest lucru este demonstrat și de încercările președintelui american Trump de a încheia un acord cu tiranul de la Moscova, Putin, peste capetele ucrainienilor și europenilor – un acord care ar putea beneficia cercurilor oligarhice ale ambilor bărbați, dar care nu poate aduce pacea.

Europa, Uniunea Europeană, are nevoie de o politică externă și de securitate europeană autentică. Politica externă europeană nu înseamnă doar coordonarea politicilor externe ale celor 27 de state membre – și sper că vor fi mai multe – de către Înaltul Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, ci mai degrabă un minister al afacerilor externe al UE condus de un ministru de externe.

Pentru aceasta, avem nevoie de o constituție europeană de bază care să consacre tocmai această competență în materie de politică externă pentru Uniunea Europeană. Acest punct, de altfel, ar respecta pe deplin principiile subsidiarității. La fel cum fiecare ministru de externe este în prezent supus controlului parlamentar în țara sa, un ministru de externe al UE ar fi supus controlului parlamentar al Parlamentului European, care este ales direct de cetățenii UE.