G4Media.ro

Ce este astmul sever și la ce simptome trebuie să fim atenți…

Sursa foto: Pixabay

Ce este astmul sever și la ce simptome trebuie să fim atenți / ”Nu este o boală de copii, așa cum cred mulți” / Factorii de risc care pot declanșa boala

Daniela este o profesoară de 52 de ani, căsătorită, cu doi copii. Predă limba italiană la un liceu din peninsulă și iubește munții. Într-o zi, brusc, în timpul unei lecții, simte o durere puternică în piept: i se taie respirația, nu mai are voce.

Ajunge la spital, iar diagnosticul este o criză de astm bronșic. Este personalizarea unei probleme care afectează tot mai mulți adulți, relatează Corriere della Sera.

”Nu este o boală de copii, așa cum cred mulți, ci o afecțiune care poate apărea și la vârsta adultă. După ce începe terapia prin inhalare, lucrurile par să se îmbunătățească, dar este doar o iluzie temporară”, spun medicii. Asta, pentru că, în realitate, Daniela, la fel ca mulți adulți, suferă de astm sever, dar drumul care a dus-o la un diagnostic și la o terapie eficientă care îi permite acum să țină boala sub control a fost lung și chinuitor, cu multe suișuri și coborâșuri, între dorința de a se ascunde alternând cu cea de a lupta.

Povestea Danielei este spusă într-un podcast care poate fi ascultat gratuit pe toate platformele principale și face parte dintr-o campania de informare promovată de GSK Italia cu patronajul Associazione Nazionale Pazienti Respiriamo Insieme.

Obiectivul este de a răspândi o mai mare conștientizare cu privire la astmul sever și rinosinuzita cronică cu polipoză nazală, o patologie adesea asociată, dar dificil de diagnosticat.

În Italia, 300.000 de pacienți suferă de astm sever, iar 4 din 10 dintre aceștia suferă și de rinosinuzită cronică cu polipoză nazală. De multe ori, însă, prezența uneia dintre ele nu este legată de cealaltă sau chiar una apare înaintea celeilalte, nepermițând pacientului să coreleze cele două patologii. Prin urmare, poate dura mult timp până la stabilirea unui diagnostic și tratarea corespunzătoare a simptomelor, cu un impact major asupra calității vieții.

„Atacurile au început să apară mai frecvent, destul de brusc”, își amintește Daniela, „iar ceea ce mă făcea să sufăr era imprevizibilitatea lor. Tușeam, aveam dificultăți de respirație, dar cea mai mare dificultate era să trăiesc cu ideea că mi se putea întâmpla oricând. Așa că am ales să mă ascund”.

Simptome: dificultăți de expulzare a aerului

Astmul este o boală caracterizată prin simptome respiratorii care variază în timp și intensitate (respirație șuierătoare, dificultăți de respirație, constricție toracică și tuse), împreună cu o restricție a fluxului de aer în timpul expirației. Daniela încă își amintește acea senzație teribilă:

„Era ca și cum plămânii mei erau plini de aer și se străduiau să îl expulzeze pe tot. În astm, în special în astmul sever, este caracteristică o reducere a aerului în timpul expirației. Acest lucru înseamnă că aerul este expulzat mai lent în timpul expirației”, spune ea.

Asta se întâmplă pentru că în astm există o obstrucție a căilor respiratorii din cauza inflamației bronhiilor. Pereții bronhiilor sunt îngroșați, cu exces de mucus și contracție a mușchilor bronșici. Acest lucru explică, de asemenea, respirația șuierătoare tipică.

Când astmul devine sever (și necontrolat)

Astmul devine sever atunci când nu este controlat în ciuda respectării tratamentului inhalat la doza maximă. Se spune că astmul este necontrolat dacă: pacientul are cel puțin două crize de astm pe an care necesită utilizarea de corticosteroizi pe cale orală sau dacă pacientul are cel puțin o criză de astm severă pe an care duce la spitalizare. Dar asta nu este tot: astmul poate să nu fie controlat dacă simptome precum respirația șuierătoare, tusea și constricția toracică apar de mai mult de două ori pe săptămână, limitează activitățile zilnice, provoacă treziri nocturne sau necesită utilizarea de bronhodilatatoare de mai mult de două ori pe săptămână.

Astmul nu vine singur

Astmul, în special astmul sever, este frecvent însoțit de boli concomitente care pot crește simptomele respiratorii și pot reduce controlul bolii. Una dintre acestea este rinosinuzita cronică cu polipoză nazală, în prezența căreia astmul poate fi, de asemenea, mai sever și mai dificil de controlat, cu simptome precum reducerea simțului olfactiv și congestia nazală. Pacienții cu ambele afecțiuni suferă de astm care este mai greu de controlat, cu un risc mai mare de a se confrunta cu crize de astm.

Mecanismele inflamatorii care stau la baza astmului sever și a rinosinuzitei cronice cu polipoză nazală pot fi similare. Astmul este o inflamație cronică a căilor respiratorii inferioare (bronhiile), iar rinosinuzita cronică cu polipoză nazală este o inflamație cronică a căilor respiratorii superioare (cavitățile nazale).

Astmul la copiii sub 2 ani

Astmul este dificil de diagnosticat la copiii sub doi ani, însă boala există, notează site-ul asthma.ie. Respirația șuierătoare este frecventă la copiii foarte mici, pentru că mai mult de o treime dintre copiii sub doi ani vor respira șuierător la un moment dat. Cei mai mulți dintre acești copii încetează să mai șuiere pe măsură ce căile lor respiratorii cresc, dar pentru alții ar putea fi un semn că vor dezvolta astm.

În cazul în care copilul dumneavoastră are sub doi ani și simptomele nu dispar, medicul dumneavoastră poate decide să îi administreze un test cu medicamente pentru astm pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic.

Diagnostic

Diagnosticul de astm sever este posibil atunci când astmul rămâne necontrolat în ciuda terapiei inhalatorii la doza maximă sau când necesită o astfel de terapie pentru a fi controlat.

Spirometria este primul pas în diagnosticarea astmului, cu controlul altor factori modificabili. Dacă, în ciuda terapiei inhalatorii, astmul este în continuare necontrolat, atunci poate fi necesară verificarea altor afecțiuni, cum ar fi rinosinuzita cronică cu polipoză nazală, prin examinarea cavităților nazale. Invers, în cazul rinosinuzitei cronice cu polipoză nazală, este posibil să se verifice dacă există patologii ale căilor respiratorii inferioare, cum ar fi astmul sever.

În cazul copiilor, nu există un singur test care să poată fi folosit singur pentru a diagnostica astmul. Medicul copilului dumneavoastră va diagnostica astmul pe baza antecedente familiale de astm, modelul simptomelor, examinarea fizică și teste medicale.

Medicul copilului dumneavoastră vă poate întreba, de asemenea, dacă are și alte afecțiuni, cum ar fi eczema sau febra fânului, sau vă poate cere să țineți un jurnal al simptomelor.

Factori de risc

Medlife a făcut o analiză pe acest subiect și susține că la persoanele susceptibile de astm, cei mai frecvenți factori care pot declanșa o criză/ exacerbare de astm sunt:

Expunerea la un alergen inhalator (astm alergic)

Cele mai frecvente surse de alergeni care pot declanșa astmul sunt:

polenurile: de obicei, simptomele apar doar în anumite perioade din an (primăvara – pentru polenurile timpurii; august-septembrie – pentru ambrozie);

fungii: de obicei mucegaiul din locuințele umede, cu expunere limitată la soare;

acarienii: sunt organisme mici, microscopice, care se găsesc în așternutul de pat, perne, pilote etc. Îndepărtarea lor totală nu este posibilă, însă expunerea la soare și spălarea țesăturilor la temperatură mare reduc semnificativ numărul lor;

alergeni provenind de la animalele de casă: pisică, câine dar și gândaci de bucătărie.

Infecțiile respiratorii (astm infecțios)

Orice infecție a căilor respiratorii, inclusiv banala răceală ori gripa, poate declanșa o exacerbare a astmului. De cele mai multe ori, pacientul constată că tusea ori respirația șuierătoare persistă după ce celelalte simptome ale infecției s-au remis, în ciuda tratamentelor administrate (inclusiv cure repetate de antibiotic).

Expunerea la un factor iritativ pentru căile respiratorii

Fumul de țigară (inclusiv de țigară electronică) este frecvent un factor de declanșare și de agravare a astmului, indiferent că pacientul astmatic fumează activ, pasiv sau la mâna a treia (copiii care inhalează particulele de fum de pe hainele ori părul adulților fumători). După introducerea interdicției de a fuma în spațiile publice închise, în multe țări, inclusiv în România, a scăzut numărul prezentărilor la camera de gardă sau la medicul pneumolog pediatru a copiilor în criză de astm.

Vaporii toxici proveniți din vopseluri, solvenți, mobilă nouă din PAL (formaldehida) ori perne din spumă cu memorie (izocianați, cetone) pot declanșa crize astmatice la persoanele susceptibile.

Parfumurile sau produsele de curățenie cu miros puternic pot declanșa, uneori, o criză de astm, chiar la persoane care nu sunt alergice.

Expunerea la temperatură scăzută poate iniția o exacerbare astmatică, mai ales atunci când se asociază și cu o infecție virală a căilor aeriene superioare (rinită/ rino-sinuzită acută).

Anumite medicamente

În special la persoanele în vârstă, cu mai multe boli cronice, criza de astm poate fi declanșată de adăugarea anumitor medicamente, cum ar fi betablocante neselective recomandate pentru tratarea bolilor cardiace ori glaucomului (picături oculare).

Aspirina și alte anti-inflamatoare nesteroidiene sunt responsabile de declanșarea astmului la aspirină, o formă particulară de astm care beneficiază de un tratament specific.

Efortul fizic

Persoanele cu astm pot avea probleme respiratorii atunci când fac efort fizic în două situații:

criza de astm este declanșată de un efort fizic intens – caz în care vorbim despre astmul indus de efort, deoarece în restul timpului pacientul este asimpotmatic. Este tot o formă particulară de astm care beneficiază de un tratament specific;

efortul fizic agravează simptomele deja existente ale unui pacient astmatic care nu este tratat corespunzător fie pentru că încă nu i s-a stabilit diagnosticul, fie pentru că tratamentul primit este insuficient. Aceasta este situația cel mai des întâlnită, pacientul acomodându-se cu scăderea capacității de efort, considerând că alți factori sunt responsabili (fumatul, obezitatea, sedentarismul, alte afecțiuni) de oboseală. În acest caz, nu vorbim despre efortul fizic ca un factor declanșator al crizei de astm ci ca factor care arată că astmul este insuficient controlat.

Stres, emoții puternice

Există persoane care, la aflarea unei vești cu impact emoțional foarte puternic, pot face o criză astmatică, acesta putând fi chiar momentul de debut al astmului.

Substanțe inhalatorii de la locul de muncă (astm ocupațional)

Domeniile cu cel mai mare risc de declanșare a astmului ocupațional/ profesional la persoane susceptibile sunt: coafură/ cosmetică, brutărie/ morărit, agricol și veterinar, industrie chimică, prelucrare textile/ blănuri, tâmplărie/ dulgherie, farmaceutic etc.

Dacă simptomele astmatice au debutat la locul de muncă, este vorba de „astm provocat de locul de muncă” și are, de obicei, evoluție favorabilă după schimbarea mediului de lucru. Dacă, însă, persoana era cunoscută cu astm bronşic, iar crizele sunt declanşate de factori de muncă, vorbim despre „astm exacerbat de locul de muncă”.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează