Un grup de adolescenţi din Japonia încearcă să păstreze vie amintirea atacului nuclear de la Hiroshima prin picturile lor, care au ca punct de plecare conversaţiile cu victimele

La opt decenii de la bombardamentul atomic de la Hiroshima, numărul supravieţuitorilor tragediei continuă să scadă, în timp ce un grup de adolescenţi încearcă să păstreze vie amintirea atacului nuclear prin picturile lor care au ca punct de plecare conversaţiile cu victimele.

Cu o vârstă medie a supravieţuitorilor de 82 de ani, oraşul Hiroshima, primul care a suferit un bombardament atomic, caută acum noi modalităţi de a nu-şi uita istoria, mai ales în contextul recentelor conflicte care au crescut tensiunile nucleare la nivel mondial, transmite EFE, citată de Aferpres.

Pentru ca tragedia să nu fie uitată, în 2004 a luat naştere un proiect între Muzeul Memorial al Păcii din Hiroshima şi Liceul Motomachi, în care elevii se întâlnesc timp de aproape un an cu supravieţuitorii pentru a le asculta poveştile şi a picta un tablou inspirat dintr-una din aceste amintiri.

„Mi-a luat circa 10 luni să termin pictura după cinci şedinţe cu supravieţuitorul cu care am discutat şi sunt convinsă că mesajul păcii şi al bombei atomice poate fi transmis nu doar prin cuvinte, ci şi prin picturi”, a explicat pentru EFE Haruna Fukumoto, o elevă în vârstă de 17 ani.

Pe baza conversaţiilor ei cu o „hibakusha” – aşa cum sunt numiţi în Japonia supravieţuitorii bombei atomice – Fukumoto a pictat „Please, look for my mommy!” (Te rog, caut-o pe mămica mea!). La o săptămână după atacul nuclear, Chieko Kiriake, care avea 15 ani când a avut loc explozia de la Hiroshima, s-a dus la spital pentru a-şi căuta unchiul şi acolo a găsit o fetiţă care i-a cerut să-i caute mama. Neavând timp, Kiriake i-a cerut fetiţei să o lase în pace. Totuşi, s-a întors a doua zi să discute cu ea, însă fără succes.

„Vreau ca mai mulţi oameni să vadă acest tablou. Oameni din generaţia mea şi din alte generaţii mai tinere decât mine. Vreau ca oamenii să ştie ce s-a întâmplat pentru a putea apăra importanţa păcii în lume”, a explicat Fukumoto.

Nagi Kagawa, tot în vârstă de 17 ani, a pictat un tablou pe baza conversaţiilor pe care le-a avut cu hibakusha Teruko Yahata, care avea atunci opt ani, şi şi-a transpus experienţa în pictura „An eerie flash of light” (O scăpărare stranie de lumină), unde tânăra Yahata poate fi văzută în grădina ei de acasă, cu un cer acoperit de o lumină strălucitoare înainte de a-şi pierde cunoştinţa.

„A fost prima dată când am întâlnit un hibakusha. Fiecare dintre ei ne sugerează un titlu pentru tablou şi apoi decidem cu cine vrem să lucrăm”, spune Kagawa.

Poveştile lor seamănă cu cele ale altor supravieţuitori ai bombei atomice, oameni care acum au cel puţin 78 de ani şi care au tot continuat să moară în ultimele decenii din cauza efectelor secundare ale radiaţiilor sau din cauze naturale.

În prezent, mai sunt în viaţă circa 100.000 de hibakusha, dintr-un total de 650.000 pe care guvernul nipon i-a recunoscut ca atare după bombardamentul atomic. Consideraţi adevăraţi „supravieţuitori”, aceşti hibakusha sunt priviţi cu respect în Japonia, dar sunt urmăriţi şi de o serie de prejudecăţi, ceea ce i-a împins pe mulţi dintre ei la excluziune socială sau i-a obligat să se asocieze doar cu alţi hibakusha.

Deşi aceste tinere nu au avut nicio experienţă cu bomba atomică, ele ajung să înţeleagă mai bine ce s-a întâmplat prin aceste interviuri şi picturile lor, precum şi păstrând vie memoria supravieţuitorilor pentru ca aceasta să ajungă la generaţiile următoare, chiar dacă hibakusha dispar încet încet.

Importanţa acestor hibakusha este esenţială în Japonia de astăzi, unde noile generaţii cresc fără să ştie ce s-a întâmplat la Hiroshima şi Nagasaki şi cum ambele oraşe au devenit protagonistele triste ale singurelor bombardamente nucleare din istorie.

Statele Unite au lansat primul atac nuclear asupra oraşului Hiroshima pe 6 august 1945 şi, trei zile mai târziu, au aruncat o a doua bombă atomică asupra oraşului Nagasaki, ceea ce a dus la capitularea Japoniei la 15 august şi a pus capăt celui de-al Doilea Război Mondial.