Retrăim anii 30: Antisemitismul se propagă de la Londra la Sydney și mai departe – comentariu Ynet

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Comentariu al publicației YnetNews, via Rador: După toate atentatele din Europa, America de Nord și Australia, nu se mai pune acum întrebarea dacă, ci unde, va avea loc următorul atac contra evreilor. Duminică noaptea au fost incendiate la Londra, în fața sinagogii din Golders Green, patru ambulanțe ale unei asociații evreiești de servicii medicale de urgență, liderii comunității afirmând că pare a fi un atac antisemit.

Camerele de supraveghere au surprins la 1:30 noaptea trei suspecți mascați apropiindu-se de o ambulanță și dându-i foc. Nu s-au făcut arestări.

Acest ultim atentat vine după o serie de incidente tot mai periculoase din Europa, SUA și Canada, cât și după apogeul grav al violenței antisemite atins prin atacul de la Sydney de acum trei luni.

Incidentele apar pe un fundal dinamic al antisemitismului provenind deopotrivă de la stânga și dreapta. Guvernele adoptă poziții diverse. Unele pronunță toate cuvintele corecte, dar faptele lasă de dorit. În practică incidentele își continuă succesiunea. Alte guverne abia dacă reușesc să atingă măcar acest nivel retoric. După tentativele de atentate la sinagogile din Olanda premierul nici nu s-a deranjat cu declarații.

Cuvintele potrivite, dar doar cuvinte

Premierul britanic Keir Starmer și primarul Londrei Sadiq Khan au reacționat dimineață la atac. Din nou, la prima vedere, toate cuvintele adecvate au fost pronunțate. Însă în viața reală povara asigurării siguranței în fața acestor amenințări le revine în mare măsură tot liderilor comunității și organizațiilor proprii de securitate ale acesteia.

Relația pe care Israelul o întreține cu aceste comunități din diaspora e una unică și constituie una dintre puterile noastre. Oricine nu înțelegea acest lucru înainte de 7 octombrie [masacrul comis de Hamas în Israel în 2023 – n.trad.] o pricepe cu siguranță acum.

În ultimii cinci ani am fost eu însumi martoră la această preocupare reciprocă, în calitate de președintă a organizațiilor JReady și Jewish Agency’s Fund for Victims of Terror. Tot așa cum suntem informați despre fiecare rachetă lansată asupra Israelului, suntem ținuți la curent și cu fiecare incident antisemit din diaspora.

The Jewish Agency a înființat JReady în cursul pandemiei de Covid-19 pentru a consolida rezistența comunităților în momente de criză. În anii trecuți de atunci, iar în ultimii doi și cu colaborarea Ministerului Afacerilor Diasporei și Combaterii Antisemitismului, și după izbucnirea războiului pe 7 octombrie, am instruit sute de lideri și administratori din 51 de comunități din lume, inclusiv unele recent afectate, pentru a reacționa la amenințările cunoscute și la riscurile pe care nu le putem anticipa pe de-a-ntregul.

Realitate e că la 80 de ani după al doilea război mondial și în ciuda, sau poate tocmai din cauza, forței și a rezistenței vizibile a Israelului, comunitățile evreiești din lume se confruntă cu un antisemitism gălăgios, concret și periculos.

Pare tot mai mult că nici nu mai contează ce guvern e la putere ori ce orientare politică are. Mereu există un pretext pentru exprimarea urii contra evreilor.

Și nu, criticarea guvernului israelian nu înseamnă automat antisemitism. Însă sentimentele fățișe anti-Israel și negarea dreptului la existență al Israelului constituie, fără nici o îndoială, antisemitismul 2.0. Da, din nefericire am ajuns deja acolo.

Sprijin real pentru comunități

Misiunea noastră națională trebuie să rămână sprijinul real pentru comunitățile evreiești din lume. E profund mișcător că săptămâna trecută au sosit în Israel 50 de imigranți din Franța și Regatul Unit, deși le zboară efectiv rachete peste cap. Însă vor exista mereu comunități evreiești la a căror siguranță trebuie să contribuim.

De la începutul actualei runde de război cu Iranul am fost întrebată zilnic de sănătate de prieteni și parteneri profesionali din toată lumea. În dimineața aceasta m-am pomenit că le scriu eu prietenilor din Londra pentru a verifica dacă sunt bine, nu fizic din fericire, dar emoțional.

Grija cea mai mare și persistentă nu se referă la partea fizică, ci la erodarea rezilienței personale, familiale și comunitare și – Doamne ferește! – la slăbirea legăturilor cu Israelul.

Dincolo de solicitările Israelului către guverne de a proteja comunitățile evreiești și dincolo de sprijinul pe care-l primesc de la inițiative precum JReady, trebuie să înțelegem că și acesta e un front existențial.

Chiar dacă comunitățile din diaspora nu sunt amenințate de rachete, evoluția realității indică pentru ele un pericol aproape la fel de existențial. E nevoie de implicare la nivel național pentru asigurarea pregătirii și rezilienței.

Uneori ne vine greu să o credem, dar iată că retrăim anii ’30 – în Europa cel puțin.

Traducere Rador: Andrei Suba