29 de italieni dintr-o grupare de extremă dreapta, achitați după ce au făcut ”salutul roman”, copiat și de către naziști / Judecător: „Nu există riscul reconstituirii partidului fascist”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Salutul roman și strigătul „prezent” fac parte din comportamentele interzise de articolul 5 din Legea Scelba italiană, care interzice simbolurile fasciste. Însă acestea nu sunt suficiente, în sine, pentru a constitui o infracțiune, notează La Repubblica.

Acesta este principiul pe care s-a bazat decizia judecătorului de instrucție din Roma Chiara Miraglia, care, în motivarea depusă după achitarea a 29 de persoane, aproape toate militante ale CasaPound, o grupare de extremă dreapta, a explicat de ce comemorarea ”Acca Larentia” din 7 ianuarie 2024 nu constituie, în opinia tribunalului, un pericol concret de reconstituire a partidului fascist.

CasaPound este un grup neofascist din Roma, denumit după poetul american Ezra Pound, mare admirator al regimului fascist condus de Mussolini.

„Nu există nicio îndoială că «chemarea prezent» și «salutul roman» se încadrează în sfera de aplicare a articolului 5 din Legea Scelba”, scrie judecătorul. Este vorba, de fapt, de gesturi „care sunt în mod evident și notoriu de natură să evoce «liturghia» adunărilor fasciste și regimul instaurat în consecință”.

Dar, continuă Miraglia, acest element nu este suficient. „Totuși, așa cum a precizat Curtea Supremă, acest lucru nu este suficient pentru a considera că infracțiunea este întotdeauna și în orice caz constituită”, deoarece este necesar să se verifice „existența unor elemente de fapt capabile să concretizeze pericolul de imitare inerent infracțiunii”.

De aici concluzia judecătorului de instrucție: „Având în vedere aceste principii, judecătorul consideră că, în cazul de față, pericolul reconstituirii partidului fascist este, în realitate, inexistent”.

De ce judecătorul exclude infracțiunea

În cele 14 pagini ale hotărârii, judecătorul de instrucție susține că, în cazul ”Acca Larenzia”, acest pericol nu există.

Comemorarea, potrivit instanței, „s-a transformat într-un ritual care se repetă în fiecare an, de mulți ani deja, în mod mecanic, fără a se îmbogăți cu conținuturi noi”.

În opinia judecătorului, manifestația „a avut un caracter exclusiv comemorativ” și, tocmai din acest motiv, nu poate fi interpretată ca o formă de propagandă politică. În motivarea hotărârii se menționează, de altfel, că „nu reiese că ar fi fost expuse simboluri de partid, nici că evenimentul ar fi fost precedat și/sau urmat de mitinguri sau alte inițiative de propagandă politică”.

Masacrul de la Acca Larenzia este denumirea folosită pentru crimele multiple cu caracter politic care au avut loc la Roma pe 7 ianuarie 1978, comise de un grup armat afiliat extremei stângi.

Au murit atunci doi tineri aparținând Frontului Tineretului, Franco Bigonzetti și Francesco Ciavatta. Ei au fost asasinați în fața sediului Mișcării Sociale Italiene din via Acca Larenzia, în cartierul Tuscolano.

De aceste evenimente este strâns legată moartea unui al treilea militant, Stefano Recchioni, ucis câteva ore mai târziu în confruntările cu forțele de ordine, în timpul unei manifestații de protest organizate la fața locului.

Atentatul, revendicat de Nuclei Armati per il Contropotere Territoriale, o organizație armată, a contribuit la o degenerare a violenței politice și a urii ideologice între facțiunile extremiste opuse în anii de plumb, precum și la menținerea unei stări de tensiune caracteristice Primei Republici.

Miraglia subliniază, de asemenea, absența mesajelor extremiste: comemorarea „nu a difuzat niciun mesaj violent sau discriminatoriu și nici nu s-au folosit tonuri de această natură”. Și mai adaugă: „Nu a degenerat în tulburări, după cum atestă poliția judiciară, și nici nu a dat naștere la tensiuni sociale”.

Un aspect esențial se referă tocmai la supravegherea efectuată de forțele de ordine. Potrivit judecătorului de instrucție, ceremonia „s-a desfășurat sub supravegherea poliției judiciare, care nu a constatat riscuri pentru ordinea publică”.

Comemorarea din 1978

În opinia judecătorului, caracterul comemorativ al inițiativei nu este suficient pentru a exclude automat săvârșirea infracțiunii, ci reprezintă un element care trebuie evaluat în contextul general.

„Este de notorietate pentru acest judecător că caracterul «comemorativ» al reuniunii, conform jurisprudenței Curții Supreme, nu este de natură să neutralizeze automat pericolul prevăzut de lege”, scrie Miraglia. Dar, adaugă imediat după aceea, „în cazul de față, totuși, pe baza elementelor obținute, nu pare a se putea afirma că scopul comemorativ a constituit un «pretext» pentru a transmite mesaje menite să ducă la reconstituirea partidului fascist desființat”.

Ceremonia, reamintește judecătorul de instrucție, era legată de evenimentele din 1978 și de comemorarea celor trei militanți ai Frontului Tineretului uciși în fața sediului MSI. Un episod petrecut „acum peste 48 de ani” și care, potrivit hotărârii judecătorești, „nu pare să aibă nicio legătură cu un proiect politic actual”.

Nici numărul participanților, peste o mie de persoane, nu este considerat decisiv. „Este vorba, desigur, de un număr considerabil, dar nu atât de mare dacă îl comparăm cu numărul participanților la alte evenimente care umplu piețele cu ocazii diverse pe parcursul anului”, observă judecătorul.

Referirea la CasaPound și la locul comemorării

În cadrul anchetei, coordonată de procurorul șef Francesco Lo Voi, s-a invocat încălcarea legilor Scelba și Mancino.

Potrivit judecătorului de instrucție, însă, participanții nu erau prezenți în calitate de membri ai unor grupuri organizate. „Persoanele au intervenit îmbrăcate în haine obișnuite”, se menționează în motivarea hotărârii, și nu afișau simboluri asociabile cu CasaPound sau cu alte organizații de extremă dreaptă.

Chiar și CasaPound, deși s-a ocupat de organizarea logistică a comemorării, nu și-ar fi asumat „sincer” responsabilitatea pentru eveniment, „având în vedere că nu erau expuse simboluri sau steaguri”.

Și locul comemorării este considerat relevant. Via Acca Larentia, scrie judecătorul, coincide cu locul masacrului din 1978, dar „nu are nicio legătură cu experiența istorică și ideologică a celor douăzeci de ani de fascism”.

Miraglia adaugă că acest cartier „nu este un loc capabil să atragă un număr nedeterminat de persoane”, spre deosebire de piețele simbolice precum „Piazza Venezia” sau „Piazza del Popolo”, care ar fi putut, dimpotrivă, să amplifice mesajul și „să fie influențate de comportament”.

Precedentul de la Curtea de Casare: „A ține seama de context”

Recent, Camerele Unite ale Curții de Casație au abordat tema legilor Scelba și Mancino. Acestea au explicat că efectuarea salutului roman în timpul unei comemorări nu constituie o infracțiune, dar trebuie să se țină seama de „pericolul concret de reorganizare a partidului fascist desființat”.