Vor declanșa Ciucă, Ciolacu și Iohannis ”revoluția urnelor”?

Un sondaj calitativ realizat de IRES la comanda fundației germane Konrad Adenauer ar trebui să sune alarma în sediile PNL și PSD.

Rezultatele cercetării reprezintă un indiciu serios că între liderii celor două mari partide și alegători se cască o prăpastie periculoasă. Sociologul Barbu Mateescu avertizează că este posibil să asistăm la alegerile din iunie, dar și la prezidențiale, la o așa-numită ”revoluție a urnelor”, adică la un vot-sancțiune masiv. Așa s-a întâmplat la prezidențialele din 2014 și la europarlamentarele din 2019 când Dragnea a pierdut puterea.

Altfel spus, votul la europarlamentare, un vot politic pur sânge, s-ar putea dovedi mult mai prost pentru PNL și PSD decât scorul afișat în sondaje azi sau chiar decât rezultatul de la alegerile locale, unde se votează omul, nu partidul. Un vot sancțiune s-ar anunța și la prezidențiale.

Analiza IRES, realizată pe baza răspunsurilor obținute de la șapte focus grupuri din Transilvania, Moldova și București, arată că atât Marcel Ciolacu, cât și Nicolae Ciucă acumulează un bagaj impresionant de caracterizari negative.

Alegătorii pur și simplu nu-i iau în serios ca oameni de stat, ca potențiali candidați la prezidențiale. Persoanele intervievate în focus-grupuri le taxează dur celor doi politicieni prestațiile publice sub-mediocre, dificultatea de exprimare și, mai ales, impresia că sunt marionete, personaje slabe și controlabile.

Din cauza mandatelelor catastrofale ale președintelui Klaus Iohannis la Cotroceni, alegătorii vor acum orice altceva care nu seamănă cu actualul șef de stat. Modelul de președinte bun este anti-Iohannis.

Autorii analizei au mai perceput o tensiune socială în creștere, o polarizare tot mai accentuată între ”Noi” și ”Ei”, între ”Noi” plătitorii de taxe și ”Ei”, bugetarii, clientela de partid care își cumpără posturi la stat și politicienii corupți, între ”Noi” cei cu pensii normale și ”Ei”, beneficiarii pensiilor speciale.

Din toate motivele de mai sus, dar și din cauza alianței între stânga și dreapta, se deschide calea pentru candidații din afara partidelor main-stream. Așa s-ar explica de ce Mircea Geoană stă atât de bine în sondaje care măsoară candidații la prezidențiale. În cazul său, liderii PSD ar mai fi comis și o greșeală de comunicare: insistând că n-are nici o legătură cu partidul, tocmai l-au validat ca ”independent” chiar dacă Geoană este departe de acest statut în politica românească.

Geoană și-a reciclat imaginea grație funcției de secretar general adjunct al NATO,  care funcționează ca un fel de ”garanție externă”, o ștampilă de calitate aplicată pe un produs la fel de exirat ca multe altele din interior.

Tot din cauza contraselecției de la vârful marilor partide, Laura Codruța Kovesi este văzută ca o posibilă soluție, deși șefa Parchetului European nu și-a anunțat nicio secundă intenția de a candida la prezidențiale. Și tot din cauza revoltei pe actuala ofertă politică este posibil ca un personaj ca Piedone să fie primul în preferințele bucureștenilor.

Sociologul Barbu Mateescu avertizează însă că nu este clar cine va beneficia de votul anti-sistem, dacă valul se va ridica într-adevăr la alegerile din acest an: Alianța Dreptei, AUR, Șoșoacă? Un al candidat care ar putea să apară după europarlamentare? Un fals independent? Răspunsuri ceva mai clare vor veni după alegerile comasate din 9 iunie.

Teoria ”revoluției la urne” ar putea fi însă infirmată de o realitate dură: lipsa de alternativă reală și controlul cvasi-total exercitat de marile partide asupra televiziunilor de știri. Opoziția reprezentată de USR, PMP și Forța Dreptei (Alianța Dreapta Unită) este mult prea slabă, iar Cătălin Drulă se confruntă cu un deficit mare de notorietate. Boicotul televiziunilor de știri le complică și mai mult existența.

Pe de altă parte, AUR este un partid de sistem, perfect controlabil. George Simion este activat și dezactivat în funcție de cât de mult vor PSD și PNL să umfle sperietoarea extremismului. Diana Șoșoacă este pentru George Simion ce a fost AUR pentru PSD, adică o frână pusă la momentul potrivit.

În acest peisaj politic complet falsificat, care nu are nicio legătură cu jocul democratic și cu politica ”pe bune”, ci mai degrabă cu jocuri de culise și marionete păpușate de puterea din umbră, rezultatele ar putea fi totuși mai previzibile decât profețiile sumbre ale sociologilor, oricât de corecte și de valide ar fi observațiile lor.

Într-un mediu perfect controlat, suprizele se întâmplă mai rar. ”Revoluția urnelor” s-ar putea stinge înainte să înceapă dacă oamenii vor avea de ales în final între Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă pe de-o parte și George Simion sau avatarurile lui, gen Dan Puric, pe de altă parte. Fără sprijinul unui partid mare, Geoană nu va ajunge nici să-și depună candidatura.

Cel mai sumbru scenariu este ca alegătorii să nu aibă, de fapt, opțiune. Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă au făcut tot posibilul să omoare din fașă orice alt lider PSD sau PNL cu ambiții politice tocmai pentru a nu reprezenta la un moment dat o amenințare pentru ei. Sensul listelor comune la europarlamenare – lucru nemaivăzut în Europa  între două partide cu ideologii și valori diametral opuse – este tocmai de a camufla un eventual eșec.

Indiferent de scorul obținut, PNL și PSD vor lua împreună mai mult decât oricare alt partid sau alianță și se vor proclama, prin urmare, câștigătorii votului politic din iunie.

În absența unei alternative reale, proștii de azi s-ar putea să li se pară alegătorilor dintr-o dată foarte buni. În numele ”stabilității politice”, cu binecuvântarea partenerilor externi, există șanse reale ca actuala formulă politică să continue cel puțin încă un ciclu politic dacă nu două.

Democrația românească s-a degradat masiv, dar încă mai este loc de cădere câtă vreme atât Bruxelles-ul, cât și Washingtonul închid ochii la derapajele interne. Partenerii occidenali validează tacit o garnitură de pseudo-lideri politici din calcule reci care au legătură cu războiul din Ucraina și amenințarea Rusiei. Nimeni n-are chef de experimente, de crize nesfârșite ca în Bulgaria sau de autocrați ca în Ungaria.

Falimentul construcției politice, chiar dacă pare azi inevitabil, are toate șansele să se amâne, iar PNL și PSD să scape deocamdată de ”revoluția urnelor”. Vom vedea peste două luni cine este mai tare: votul cetățenilor sau sistemul închis ermetic.

• Citește aici integral analiza Ce președinte vor românii? Percepția votanților și non- votanților asupra potențialilor candidați la prezidențiale