Vineri noapte începe alimentarea cu apă caldă în Ploiești, la 82 de zile de la oprire

Hmmm, dar ce văd eu pe cer?
E o luminiță mică!
Se pare că-n astă noapte,
Ploieștenii nu dorm, frate!

„Nimeni nu stă în odaie
Toată lumea stă în baie,
C-o căldare și-un șervet
Și-ascultă la robinet.
Cum ascultam toți atent
Cînd era bombardament.
– Achtung! Achtung!
– Vine apa…!
Cînd să vină, îți trage clapa
A făcut degeaba larmă
Ne-a lăsat în pre-alarmă.
Pîn’ la 6, la uzină,
Este liniște deplină.
La 6 și cinci – nimic,
La șase și-un sfert: pic-pic
– Achtung! Achtung!
– La uzină
E iar liniște deplină.
La șapte situația-i gravă,
Iar umblă ceva pe țeavă
La opt-zici în gînd ce zici
Și pleci acru la servici
Două ceasuri alarmat
Și de-o lună nespălat
De cînd apa e blocată
Am uitat și cum arată…

Pe la 11, la birou
Intr-un panică din nou
Că portarul jos te cheamă:
Ați primit o telegramă
„Vino-acasă în galop
Curge apa-n baie – Stop!”
Lași biroul cum o fi
Năpustești într-un taxi
Și-urli într-una, ca nebunul:
„Mînă, mă, că i-a dat drumul”
Îți scoți haina pe trotuar,
Pantalonii la portar
Lenjeria în odaie,
Și sari încălțat în baie.
Zici rîzînd acuș, acuș,
Și aștepți așa sub duș
Vremea trece, vremea vine,
Robinetul se abține.
Aștepți o oră, aștepți două,
Dușul tot nu vrea să plouă,
– Unde curge, mă nevastă,
Asta-i glumă, glumă proastă.
– A curs dragă și la noi,
Acu-i la etajul doi
A curs cinci minute bune,
Dar nemaiavînd presiune
Nu mai vine pîn-la trei,
Fugi la doi pe urma ei.
Sări din baie dezbrăcat,
Fugi pe scară disperat
Și suni la prima odaie
– Îmi dați voie să fac baie?
– Nu mai e apă la noi, a fost la etajul doi.
Poate c-o prindeți la unu…
Și iară goană, ca nebunul,
Sări prin ușă dezbrăcat
Fugi pe scară disperat
Și iar suni la o odaie
– Îmi dați voie să fac baie?
– Chiar acuma s-a oprit
Dacă ești puțin grăbit
Cum te văd aproape gol,
O prinzi sigur, la…” Citește tu mai departe!