Vinerea Mare. Ce semnificație religioasă are ziua în care se înconjoară biserica

În Vinerea Mare, la Vecernie se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Aer (Sfântul Epitaf), ce are pictat pe el punerea Domnului în mormânt. În seara din Sfânta şi Marea Vineri se cântă slujba prohodului Domnului, apoi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf cu lumânări aprinse în mâini, petrecând pe Domnul de pe Golgota la Mormântul dătător de viaţă.

Ortodoxe
Sfânta şi Marea Vineri (Zi aliturgică. Denia Prohodului Domnului); Sf. Ier. Teodor Sicheotul, episcopul Anastasiopolei

Greco-catolice
Sfânta şi Marea Vineri (Patimile şi moartea Domnului). Sf. cuv. m. Teodor. Zi aliturgică. Prohodul Domnului

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Romano-catolice
Ss. Soter şi Caius, pp.; Leonida, m.

Sfântul Teodor era originar din Galatia – regiune antică din Anatolia centrală – dintr-un sat cu numele Sicheon.

A trăit în vremea împăratului Iustinian cel Mare (527-565).

Era nelipsit de la slujbele bisericeşti, locul său predilect de rugăciune fiind la o biserică închinată Sfântului Mucenic Gheorghe, aflată în muntele din apropierea cetăţii.

Sfântul Teodor a îmbrăcat haina monahală când se afla în pelerinaj la Ierusalim şi vizita mănăstirile din împrejurimi, deşi cu felul vieţii era de mult călugăr.

Întors acasă, s-a aşezat din nou în apropierea bisericii Sfântului Gheorghe. A fost înzestrat cu darul vindecării minunate, al înainte-vederii şi al rugăciunii neîncetate. Strângându-se în jurul său tot mai mulţi ucenici, Sfântul Teodor a construit o mănăstire închinată patronului său spiritual, Sfântului Gheorghe.

După moartea episcopului Timotei al Anastasiopolei, a fost ales episcop al acestei cetăţi, demnitate din care s-a retras mai apoi. Şi-a sfârşit viaţa în mănăstirea pe care a zidit-o, la o vârstă înaintată. (surse: „Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, Arhimandrit Cleopa Ilie, Episcopiei Romanului, 1996, vol. „Vieţile Sfinţilor”) (Sursa: Agerpres)