Un ONG din Buzău îi solicită Muzeului de Istorie din Berlin lista obiectelor culturii Monteoru ce ar fi ajuns în Germania, în timpul Primului Război Mondial

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

„Călător prin România”, organizaţie nonguvernamentală din domeniul culturii, a trimis o adresă directorului Muzeului de istorie din Berlin, prin care îi solicită o listă cu toate obiectele de inventar aparţinând culturii Monteoru, precum şi fotografii cu acestea, în contextul în care podoabe şi vase de lut ar fi ajuns în Germania, în timpul Primului Război Mondial.

Potrivit fondatorului „Călător prin România”, Iulian Tănaşcu, scrisoarea  a fost transmisă în luna ianuarie directorului Muzeului de istorie din Berlin, unde se presupune că au ajuns mare parte din piesele aparţinând culturii Monteoru. Podoabe şi vase din lut ar fi ajuns în Germania, în contextul Primului Război Mondial şi a ocupării zonei în care se află în acest moment Staţiunea Sărata Monteoru.

„Se solicită o lista completă cu tot inventarul culturii Monteoru pe care îl deţin, plus poze cu acesta, pentru un posibil studiu pe care îl realizăm. Obiecte posibil sustrase: unelte, vase de lut cu diferite modele, precum şi bijuterii/elemente de podoabă. Gândiţi-vă că ei au cercetat, la prima mână, siturile de aici, deci au extras foarte multe. Lucrez la monografia zonei, în memoria bunicii mele, care a murit anul acesta şi care s-a născut şi copilărit la Monteoru. Parcurgând tot ce s-a scris despre Monteoru, am identificat povestea lui Honzik. El are studii întregi pe baza inventarelor sustrase de la Monteoru, dar nepublicate. Cred că ar trebui să ştim şi noi, atât locuitorii de la Monteoru, cât şi românii la nivel general tot ce a fost aici, studiile, precum şi inventarul sustras’, a precizat pentru AGERPRES, Iulian Tănaşcu.

Astfel, în funcţie de răspunsul primit, reprezentantul asociaţiei explică faptul că ar putea elabora un studiu despre descoperirile de la Monteoru, judeţul Buzău şi obiectele care s-ar afla în posesia instituţiei de cultură din Germania.

„Stimate Domnule Profesor Dr. Raphael Gross, Director al Muzeului de Istorie din Berlin (…) Vă adresez această scrisoare în contextul unui studiu şi al unei lucrări ştiinţifice pe care o elaborez împreună cu echipa mea despre staţiunea balneară Sărata Monteoru, despre fondatorul acesteia, precum şi despre cultura Monteoru. În perioada antebelică, Grigore Constantinescu Monteoru a achiziţionat terenuri întinse în judeţul Buzău şi a dezvoltat, împreună cu colaboratorul său Eduard Honzik, o staţiune balneo-climaterică. În timpul plimbărilor sale pe dealurile din apropierea staţiunii, domnul Honzik a descoperit numeroase relicve ale culturii Monteoru. Favorizat de circumstanţele Primului Război Mondial, acesta şi-a continuat cercetările în regiune, a colectat piese arheologice şi le-a transportat în Germania. Din analizele noastre şi din documentele păstrate, reiese că o mare parte a acestor descoperiri au ajuns în patrimoniul Muzeului de Preistorie şi Istorie Timpurie (sau al Muzeului de Istorie) din Berlin. Din păcate, situaţia geopolitică de la acea vreme, precum şi lipsa timpului, nu i-au permis acestuia nici publicarea unui studiu aprofundat despre descoperirile sale, nici editarea unui album cu piesele colectate acolo”, se arată în scrisoarea semnată de preşedintele asociaţiei.

Buzoianul solicită informaţii cu privire la posibilele obiecte care s-ar putea afla în patrimoniul muzeului de istorie şi fotografii cu scopul promovării culturii Monteoru. Aşezarea de la Sărata Monteoru, judeţul Buzău, a fost descoperită în anul 1895 de arhitectul militar Eduard Honzic, arheolog amator, care coordona construcţia Complexului balnear al familiei Grigore Monteoru. Primele cercetări sistematice au fost efectuate în timpul ocupaţiei germane, între 1917 şi 1918, de arheologul german Hubert Schmidt, ofiţer în rezervă în armata germană, care l-a invitat la Monteoru pe reputatul savant german Wilhelm Dorpfeld care cerceta vestigiile de la Micene, în Grecia. Mare parte din obi

Cultura Monteoru este fenomenul cultural-arheologic reprezentativ pentru manifestările din Epoca Bronzului din zona Subcarpaţilor de Curbură, de la Valea Prahovei până în sudul Moldovei. În urmă cu câteva milenii, între anii 3000 şi 1600 î. Hr, Cultura Monteoru era una dintre civilizaţiile cele mai avansate la acea vreme, populaţiile monteorene locuind în aşezări amplasate pe înălţimi, cu locuinţe de suprafaţă, realizate din pământ şi lemn în sistem paiantă, cu anexe gospodăreşti cum ar fi ateliere, cuptoare sau gropi de provizii.