Udatul Nevestelor de la Hodac, obicei unic în ţară, considerat de-a lungul veacurilor un rit de fertilitate, în atenţia Uniunii Mondiale de Folclor

Udatul Nevestelor de la Hodac, un obicei străvechi unic în ţară, considerat de-a lungul veacurilor un rit de fertilitate, un rit de trecere, dar şi unul de atragere a bogăţiei asupra recoltelor, practicat în a doua zi de Rusalii, urmează să fie prezentat celor 50 de ţări membre ale Uniunii Mondiale de Folclor, transmite Agerpres.

„Este pentru prima dată când un român conduce această uniune formată din peste 50 de ţări şi bucuria pe care o am, astăzi, este că de aici, din Hodac, vom transmite chiar din această seară, pe mijloacele media, salutul şi gândul organizatorului pentru acest eveniment de excepţie, care înseamnă exprimarea identităţii noastre, a frumuseţii portului popular românesc. Am convingerea că imaginile care vor ajunge în această seară şi în Grecia, şi în Italia, şi în America vor fi bine primite, fiindcă sunteţi oameni minunaţi, ştiţi să preţuiţi valorile artei noastre şi ne întrebăm ce ar fi poporul român dacă n-am avea cea mai mare bogăţie pe care noi, ca români, o avem: folclorul românesc”, a declarat, luni, în deschiderea manifestărilor dedicate Udatului Nevestelor, preşedintele Uniunii Mondiale de Folclor, Dorel Cosma.

A doua zi de Rusalii, după slujba de la biserică, oamenii din sat, îmbrăcaţi în port popular specific zonei – şurţ cu peană şi cătrinţă la femei, cioareci, cămaşă cu barburi, chimir şi clop cu mărgele la bărbaţi – se adună la podul Hodacului, unde se încinge jocul.

Acest joc nu presupune un dans ceremonial aparte, ci un repertoriu obişnuit în regiune: „De-a lungul”, unul dintre cele mai vechi dansuri ardeleneşti, „Bătuta”, un joc cu origini în Moldova subcarpatică, şi „Ţigăneasca”, un joc cu anumite influenţe din ceardaş, un dans tradiţional maghiar.

În timpul jocului „De-a lungul”, tinerele neveste, care s-au căsătorit în ultimul an, erau luate în braţe, duse pe malul râului Gurghiu şi udate, fiindcă se considera că stropitul cu apă aduce rodul, prin apă, cântec şi dans. În ultimii ani, toate nevestele, indiferent de vârstă, sunt luate de parteneri şi udate în râul Gurghiu în timpul obiceiului, condiţia fiind ca toţi participanţii să fie îmbrăcaţi în port popular.

Directorul Muzeului Etnografic „Anton Badea” din Reghin, Roxana Maria Man, a menţionat că Udatul Nevestelor este un obicei străvechi, care a suferit o serie de transformări de-a lungul veacurilor.

„Astăzi, oamenii îşi amintesc doar că li se udă picioarele tinerelor neveste pentru a fi vesele, să fie ferite de rele şi de necazuri şi să aibă rod de copii frumoşi, sănătoşi. Pierzându-şi rosturile tradiţionale şi practicile magice de care probabil era însoţit, obiceiul a devenit, în ultimele decenii, un prilej de manifestare colectivă a bucuriei de a trăi, de întâmpinare a naturii care dă în rod. Fără îndoială că, în formele vechi, el era menit să aducă recolte bogate. Mai târziu, acest rost s-a pierdut, iar obiceiul a devenit o distracţie a feciorilor, aruncarea în apă fiind înlocuită cu o petrecere care se făcea cu vinul sau cu ţuica plătite ca răscumpărare. Pe lângă caracterul străvechi de rit de fertilitate, obiceiul Udatul Nevestelor are şi un important rol social în viaţa satului. Prin el se disting tinerele perechi, fiind, de asemenea, consfinţită intrarea oficială a lor în rândul celor căsătoriţi. Ar putea fi chiar un rit de trecere, intrarea tinerelor perechi în rândul însuraţilor”, a precizat Roxana Maria Man.

De asemenea, arată ea, stropitul cu apă este o acţiune obişnuită în cadrul obiceiurilor legate de agricultură, întrucât se considera că apa aduce rod.

„Şi cântecele cântate de lăutari erau din repertoriul satului, mai ales că un cântec face aluzie directă la obiceiul Udatului Nevestelor. Cea mai importantă recuzită a obiceiului este Steagul, un băţ în vârful căruia se lega o năframă împodobită cu frunze şi flori. Steagul se făcea de către jucători. Părţile descriptive legate de actele cu semnificaţie rituală au dispărut. Astăzi accentul cade pe dans şi pe udatul cu apă ca semn sărbătoresc al integrării tinerelor neveste în comunitatea sătească şi pe veselia cu care este sărbătorită această nouă calitate a femeii, cea de nevastă”, a precizat directorul Muzeului Etnografic „Anton Badea”.

Obiceiul Udatul Nevestelor este organizat de Ansamblul Folcloric Hodăceana, în colaborare cu Primăria Hodac, Consiliul Judeţean Mureş, cărora li s-au alăturat o serie de sponsori.

„Într-o zi frumoasă de iunie, aici, la podul Hodacului, are loc Udatul Nevestelor, o sărbătoare a comunei Hodac, unică România. Sper să vă simţiţi foarte bine, având un program folcloric divers, dansuri şi cântece populare. Aici, la Hodac, cultura se află la ea acasă. După cum aţi văzut, sunt diverse generaţii de interpreţi de muzică populară şi dansuri populare, de la cei mai mici până la cei mai vârstnici. Cei mai mici învaţă despre cultură, cei mai vârstnici îşi amintesc de tinereţile lor, ce frumos era la Udatul Nevestelor în trecut”, a declarat primarul comunei Hodac, Valentin Marin Iacob.

Legat de obiceiul Udatul Nevestelor există şi o serie de legende în zonă, una dintre acestea fiind reprodusă în lucrarea „Din zestrea ţinutului mureşean”, semnată de Maria Borzan şi Roxana Maria Man, fiind culeasă de la Constantin Tudoran, din satul Dubişte.

„Legenda spune că pe Valea Gurghiului, în partea de răsărit a râului, era un lac mare. Se pare că un cataclism, posibil un cutremur de pământ, a surpat stânca ce închidea Lacul Albastru, din care au mai rămas aici numai bazele fostului baraj, Stânca Arşiţei, de 1.179 metri, şi Stânca Urşui, de 1.800 metri, aşezate faţă în faţă, cu o deschizătură de 10 kilometri, cu diametrul stâncii de 100 metri, respectiv 180 metri. Odată cu ruperea barajului, apa a distrus totul în cale, rămânând ca martor a înălţimii de odinioară a pământului cele două stânci care barau lacul şi Cetatea Gurghiului, care ulterior, de la daci şi până în zilele noastre, a adăpostit pe culmile ei principi şi prinţi fugari şi cete de haiduci, precum şi locuri de spânzurătoare pentru cei condamnaţi de familia Bornemisza din Gurghiu. Legenda mai spune că erau udate nevestele odată cu stropirea ţarinii, cu apă din lac, luată înainte de apariţia zorilor, iar după miezul nopţii erau aruncaţi în valuri toţi feciorii şi fetele care nu aveau ochi albaştri, care nu ştiau să cânte, fiind trimişi la o zână de pe fundul lacului pentru a învăţa taina cântărilor”, spune legenda.

Cercetarea efectuată de Maria Borzan şi Roxana Maria Man a evidenţiat faptul că există numeroase referiri la Udatul Nevestelor în folclorul din zonă, în cântece, în descântece, dar şi în bocete.