Turcia se afirmă ca putere indispensabilă pe fondul războiului împotriva Iranului / De ce se teme Erdogan

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Între Europa și Asia, NATO și teritoriile și popoarele fostului Imperiu Otoman, secular și islamic, Turcia lui Recep Tayyip Erdoğan se afirmă pe fondul războiului împotriva Iranului ca putere indispensabilă a regiunii. Printr-o ambiguitate calculată și un cinism care îi sunt semne specifice, Ankara încearcă să evite o victorie totală pentru Israel și SUA, care ar putea duce la dezmembrarea Republicii Islamice, precum și o nouă escaladare care ar pune în pericol stabilitatea țării sale și ar atrage economia globală – deja grav afectată de inflație – într-o nouă criză. În același timp, aspiră să-și consolideze și mai mult rolul de lider în diplomația și medierea regională, relatează La Razon, citată de Rador Radio România.

Ca și în Gaza – Turcia este una dintre țările fondatoare ale Consiliului pentru Pace din Gaza, înființat în ianuarie anul trecut – diplomația turcă a fost prezentă încă de la începutul ofensivei israeliano-americane împotriva regimului ayatollahilor. Deși a jucat un rol mai discret decât Pakistanul, Turcia a fost cheia în medierea dintre Teheran – Iranul este o țară cu care a menținut întotdeauna canale de dialog în ciuda rivalității geopolitice – și Washington, iar importanța acestui rol a crescut cu fiecare săptămână care a trecut.

„Nu vrem să ne întoarcem la război. Războiul nu este cu siguranță o soluție. El aduce instabilitate, dificultăți economice și potențiale distrugeri nu doar pentru regiune, ci pentru întreaga lume”, a avertizat recent ministrul turc de Externe, Hahan Fidan.

„În actuala conjunctură, Turcia se poziționează ca un mediator cheie în competiția dintre Oman, Pakistan, Rusia și China pentru realizarea păcii și încearcă să umple acest gol diplomatic oferind un cadru trilateral mai structurat”, afirmă sociologul și specialistul turc în politică externă Nilüfer Narli pentru LA RAZÓN.

„Obiectivele strategice ale Ankarei în procesul de mediere sunt cruciale pentru Turcia, UE și regiune. Motivația sa pentru asumarea unui rol de lider nu se limitează la prestigiul regional; este o chestiune de securitate națională și stabilitate economică. O creștere suplimentară a prețurilor petrolului și orice escaladare suplimentară care dăunează infrastructurii iraniene sau duce la o blocadă totală ar putea avea consecințe foarte negative pentru economia turcă”, explică directorul Departamentului de Sociologie de la Universitatea Bahçeșehir.

La rândul său, Pol Mauri, doctorand în Relații Internaționale la Universitatea Complutense din Madrid, subliniază importanța dialogului Ankarei cu Teheranul: „Schimbul de propuneri cu mediere pakistaneză a avut un rezultat dulce-amar în ceea ce privește îmbogățirea uraniului. Turcia, la rândul său, a încercat să se prezinte ca o țară deschisă unui acord prin contact direct cu interlocutorii iranieni”.

„Chiar și așa, ‘puterea de mijloc’ nu a pierdut timpul și propune rute energetice și comerciale, printre care se remarcă legăturile de gaze cu Siria și proiectul feroviar Hejaz, care ar conecta Europa cu Arabia Saudită”, subliniază pentru LA RAZÓN specialistul în mișcarea naționalistă kurdă și membru al Grupului de Studii despre Popoarele Iraniene al Universității Autonome din Madrid.

Însă o Republică Islamică Iran slăbită – și rețeaua sa regională de influență – favorizează celelalte mari puteri medii din Orientul Mijlociu, cum ar fi Turcia lui Erdogan, care a oscilat între ambiția neo-otomană, doctrina profunzimii strategice susținută de fostul ministru de Externe Davutoğlu („zero probleme cu vecinii”) și kemalismul clasic. Turcia este privită cu respect și interes din ce în ce mai mare de către petro-monarhiile din Golf, precum și de noua Sirie a lui Ahmed al-Sharaa, care sunt nedumerite după sentimentul de vulnerabilitate pe care l-au experimentat în ultimele trei luni. Iar Donald Trump este, de asemenea, perfect conștient de rolul central al Ankarei, a doua cea mai mare armată a NATO, în stabilitatea regiunii.

Însă, pe termen scurt, principalele preocupări ale autorităților turce sunt consecințele interne ale războiului și, bineînțeles, chestiunea kurdă, precum și teama de o insurecție armată – în prezent practic exclusă – care s-ar putea răspândi de pe teritoriul irakian în Republica Islamică. Granița turco-iraniană a primit deja mii de persoane strămutate, iar având în vedere situația economică precară a Iranului, fluxul ar putea crește în următoarele săptămâni și luni. „Situația economică ar putea provoca o criză a refugiaților. Turcia navighează cu abilitate în această situație, menținând un echilibru între NATO și autonomia regională și, prin urmare, poate acționa independent pentru a preveni o catastrofă regională și a juca un rol pozitiv”, conchide expertul turc în politică externă Nilüfer Narli.

Sursa: LA RAZON / Rador Radio România / Traducerea: Rodezia Costea