Trăim pentru plăcere și evitarea durerii, dar tânjim după sens. Ce ne spune filosofia despre cele două fețe ale fericirii

Când spui „fericire”, te gândești la o vacanță reușită, un desert delicios sau o zi fără griji? Asta este fericirea hedonică: plăcere de moment, satisfacție imediată.

Dar mai există o fațetă, mai puțin zgomotoasă, dar adesea mai durabilă: fericirea eudaimonică.

Nu se bazează pe „ce e bine acum”, ci pe un sentiment profund de sens, coerență și scop. Este despre a trăi în armonie cu valorile tale, despre contribuție și despre a simți că viața ta contează, chiar și când nu e ușor.

Ambele tipuri de fericire ne influențează starea de bine, dar în ritmuri diferite.

Una este despre prezent, cealaltă cere perspectivă. Una îți oferă dopamină, cealaltă îți dă direcție.

Și nu e despre a alege una în detrimentul celeilalte, ci despre a învăța cum să le combini. Citește articolul integral aici