The Telegraph: UE contribuie la finanțarea războiului lui Putin / În 6 luni, UE a cumpărat gaz lichefiat rusesc de aproape 5 miliarde de lire sterline / ”Cu o mână înarmăm victima și cu cealaltă plătim agresorul. Aceasta nu e o politică. E o farsă”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În vreme ce unii lideri europeni se laudă în legătură cu prăbușirea economiei de război a Rusiei, state importatoare de gaze din UE i-au pus în mână Moscovei 5 miliarde de lire sterline în decurs de șase luni, rezumă The Telegraph situația relațiiei din UE și Putin, notează Agenția de presă Rador.

În ultimele câteva săptămâni toți cei care sunt de partea Ucrainei au fost în măsură să se bucure de o plăcere rară. Dronele ucrainene au incendiat noapte de noapte rafinării și petroliere rusești. Benzinării de pe tot cuprinsul Rusiei au secat. În filmări se vede cum izbucnesc bătăi la cozile la benzină. Pentru o țară căreia îi place să se mândrească drept o superputere energetică, e o umilință.

Daunele sunt reale. Însă ar trebui să fim onești în privința surselor din care-și procură de fapt Vladimir Putin banii. Pentru că nu-i obține din benzina vândută în țară. Îi obține din țițeiul și gazul exportate. Anul trecut aceste exporturi au vărsat 75 de miliarde de lire sterline în bugetul Rusiei. Sunt acei bani cu care sunt plătiți soldații, sunt fabricate rachetele și e perpetuat războiul, scrie într-un comentariu Sir William Browder.

Așadar, dacă ne dorim să oprim războiul, aceasta este ținta. Oprim veniturile din petrol și gaze și automat oprim și războiul. Chiar este atât de simplu.

Și în acest punct ar fi trebuit să intervină teoretic Occidentul. Și, dacă i-am asculta pe cei de la Bruxelles, exact asta și facem.

Luna trecută UE și-a prezentat cea mai nouă rundă de sancțiuni contra Rusiei. Care a vizat complexul militar-industrial, băncile și așa-zisa flotă din umbră, adică petrolierele perimate de care se folosește Putin pentru a fenta plafonarea prețului petrolului rusesc. Deja s-a început lucrul la pachetul de sancțiuni numărul 21. Kaja Kallas, șefa diplomației UE, a rezumat atmosfera de la Bruxelles. „Cărămidă cu cărămidă dărâmăm fundațiile economiei de război a Rusiei”, a declarat ea.

Sună dur. Sună serios. Numai că există o singură problemă. Una spunem și alta facem.

Săptămâna aceasta organizația activistă din domeniul energiei Urgewald și-a publicat analiza privind importurile de gaz rusesc în prima jumătate a anului. Concluziile sunt uluitoare. În nu mai mult de șase luni UE a cumpărat cantități-record de gaz lichefiat rusesc. Factura de plată a fost de aproape 5 miliarde de lire sterline. O creștere cu 18% față de același semestru din 2025. Europa a cumpărat aproape întreaga producție a celei mai importante uzine rusești, Iamal. Iar principalii importatori au fost Franța, Belgia și Spania.

Nu e vorba de resturi de transporturi mai vechi care nu aveau unde să se ducă. Livrările de la Iamal spre Asia s-au prăbușit în aceeași perioadă cu aproape 75%. Europa nu a făcut vreo boacănă accidentală. Europa a optat să o facă.

Mai citiți încă o dată. În vreme ce liderii europeni se laudă că-i dărâmă Rusiei economia de război cărămidă cu cărămidă, cumpărători europeni îi puneau Kremlinului în palmă 5 miliarde de lire pentru gazele sale. Și o făceau exact în acele luni în care Rusia făcea să plouă cu rachete asupra centralelor electrice, spitalelor și locuințelor ucrainenilor.

Gândiți-vă ce înseamnă acest lucru, spune Sir William Browder.

Noi aprobăm zeci de miliarde de lire în ajutoare militare și financiare pentru ca Ucraina să fie capabilă să respingă armata rusă. Și concomitent îi trimitem Rusiei miliarde de lire pe care ea le folosește pentru a-și finanța chiar armata în cauză. Cu o mână înarmăm victima și cu cealaltă plătim agresorul. Aceasta nu este o politică. Este o farsă.

Și e cu atât mai șocant dacă analizăm cum ne tratează Rusia la rându-i pe noi. Avioane militare rusești ne violează spațiul aerian. Drone rusești trec granița în Polonia și România. Vase rusești se învârt fără motiv prin Marea Baltică pe deasupra cablurilor care ne asigură internet și energie. Un dispozitiv incendiar expediat cu avionul s-a aprins într-un depozit DHL din Birmingham. Acesta nu este comportamentul unui partener comercial. E comportamentul unui inamic. Unui inamic pe care noi îl plătim pentru gazele lui.

Nu există vreun argument isteț care să poată să facă această situație acceptabilă. Ani la rând ni s-a spus că Europa pur și simplu n-ar putea supraviețui fără energie rusească. Acel pretext a expirat între timp. Petrolul rusesc reprezintă acum sub 3% din importurile UE. Și cele de gaz sunt în scădere de ceva ani. Volumele care încă mai sunt importate acum reprezintă o alegere, iar nu o necesitate. Sunt unele guverne care au decis că gazul un picuț mai ieftin valorează mai mult decât viețile care se pierd în Ucraina. Se înșală.

Partizanii acestui comerț vor sublinia că UE a și convenit deja să interzică importul de gaze lichefiate din Rusia. Adevărat. Dar interdicția nu va intra deplin în vigoare decât abia în 2027. Între timp achizițiile continuă, și încă la niveluri-record, iar fiecare transport echivalează cu o nouă rundă de finanțare a Kremlinului. O interdicție care intră în vigoare după ce i-ai înmânat inamicului miliarde nu mai e cine știe ce interdicție.

Dacă suntem serioși în privința apărării proprii și serioși în privința ajutării Ucrainei, nu există decât o singură cale onestă. Regatul Unit, UE și fiecare aliat trebuie să renunțe imediat și complet la petrolul și gazul Rusiei. Nu în 2027. Acum. Fiecare baril și fiecare transport pe care refuzăm să-l cumpărăm constituie bani scoși direct din bugetul de război a lui Putin.

Nu mai putem continua să spunem lucruri frumoase și să acționăm pe dos. Sunt ucraineni care mor opunând rezistență unei armate la a cărei finanțare contribuim și noi. Dronele de deasupra rafinăriilor rusești ne arată ce înseamnă curajul. Cel mai mărunt lucru pe care l-am putea face noi e să încetăm să mai finanțăm tabăra adversă.