G4Media.ro

The Telegraph: Stânga elitistă a pierdut contactul cu alegătorii

The Telegraph: Stânga elitistă a pierdut contactul cu alegătorii

Există o nouă majoritate (în Marea Britanie – n. red.) în favoarea conservatorismului cultural aliat cu populismul economic. Laburiștii, obsedați de chestiuni de ordin secundar, nu sunt capabili s-o exploateze.

Realinierea politică a Angliei avansează în ritm rapid, iar Boris Johnson, care controlează zona de centru a politicii moderne cum numai o mână de alți premieri au mai reușit s-o facă în istoria modernă, e marele câștigător. Partidul Laburist, copil al industrializării târzii și al mișcării sindicale, și-a pierdut rostul. El nu mai pare acum interesat de chestiunile care-i preocupă pe cei mai mulți alegători de rând, iar coaliția pe care a format-o după anii ’60 între intelectualii urbani de stânga, funcționarii publici și muncitorii manuali s-a scindat iremediabil.

Triumful conservator din Hartlepool și progresele remarcabile realizate de partid în alte regiuni ale țării confirmă faptul că el a devenit acum căminul natural al clasei muncitoare, al clasei mijlocii inferioare și al suburbiilor. Laburiștii și-au păstrat mulți dintre alegătorii metropolitani, dar nu pe toți: există indicii de eroziune în centre urbane precum Sheffield, unde alegătorii se reorientează puțin câte puțin spre verzi, liber-democrați și alții. Conservatorii unesc centrul și dreapta, absorbind marea majoritate a foștilor simpatizanți ai Partidului Brexit; laburiștii se confruntă la stânga cu o competiție tot mai mare. E o rețetă pentru hegemonia conservatoare și dezastrul laburist.

De ce? Moderații laburiști dau vina pe Jeremy Corbyn, și pe bună dreptate. Însă respingerea Brexit-ului de către partid joacă un rol la fel de important în reconfigurarea politicii britanice, precum și adoptarea de către laburiști a unor chestiuni la modă care sunt profund nepopulare în comunitățile muncitorești. Dezbinarea actuală a Regatului este în mare măsură de natură culturală. Pe de o parte sunt conservatorii culturali, vasta majoritate a electoratului, preocupați de familie, datorie, țară și echitate, care doresc să progreseze în plan personal, să câștige mai mult și să aibă o locuință în proprietate.

Pe de altă parte sunt radicalii culturali, care sunt obsedați de descrierea Regatului drept iremediabil rasist și patriarhal, unic în deficiența sa, și care disprețuiesc valorile majorității. Sir Keir Starmer nu a reușit să împiedice adoptarea acestei abordări de către partidul său – chiar și mulți laburiști „moderați” au aderat la ea. Dl Johnson, din contră, și-a reorientat partidul spre dreapta din perspectiva culturală, rupându-se decisiv de epocile Cameron și May. În ce privește economia și cultura, conservatorii sunt acum noul centru, tot așa cum, în moduri foarte diferite, au fost cândva Margaret Thatcher și Tony Blair. Politicile dlui Johnson sunt cu mult mai populare decât realizează populația de pe Twitter și reflectă în general opinia majoritară. Lucru ce presupune și un cost: partidul a adoptat nesăbuința fiscală, o democrație socială atenuată, intervenția masivă pe piață și, în unele cazuri, chiar și impozite mai mari.

E o greșeală care, în timp, va genera reacții adverse. Dar ideea e că nu alegătorii s-au schimbat, conservatorii și laburiștii sunt cei care au făcut-o. Ultimii s-au îndepărtat dramatic de centru, pierzându-și interesul pentru „pâine și unt”, pentru chestiunile elementare; dl Johnson, din contră, s-a specializat în a le oferi alegătorilor ceea ce-și doresc, mai ales după ce establishment-ul politic de stânga din perspectivă culturală le ignorase sau neglijase de mult prea multă vreme punctele de vedere. De aici și revenirea la atitudinea adecvată, mai aspră, față de infracționalitate, sistarea imigrației muncitorilor slab calificați, și, desigur, Brexit.

Problema esențială este că Sir Keir crede, la fel ca mulți alți laburiști elitiști, că e de datoria clasei muncitoare să revină acasă la Partidul Laburist, iar nu partidului îi revine să se întoarcă la clasa muncitoare. A doua variantă ar necesita o transformare politică, de cadre și de spirit care cu fiecare ciclu electoral devine tot mai greu de realizat și care concomitent ar crea o falie între laburiști și noua lor bază electorală metropolitană. Țara este a dlui Johnson și numai de el depinde să nu o piardă: el trebuie acum să-și ducă promisiunile la îndeplinire și să răspândească prosperitatea în Regat.

Sursa: The Telegraph / Traducere: Andrei Suba (Rador)

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

5 comentarii

  1. I-auzi plm, si-au luat-o progresistii USRisti de pa Britania in bot. Cine s-ar fi asteptat ca daca injuri toata tara, urland ca sunt rasisti doar pentru ca sunt britanici si vor sa ramana britanici, timp in care militezi pentru diversitate pe cheltuiala cetateanului….nu o sa fi ales in functie! Inca 10 ani si Laburistii o sa ajunga la cosul de gunoi al istoriei, acolo unde ajung toti socialistii!

    • Și totuși in America a funcționat. Cu saci de voturi la miezul nopții, dar a funcționat.

    • Anormalitatea retardată n-are cum să țină prea mult, chiar și susținută din spate cu munți de bani.
      Mă mir că nu te-a acuzat nimeni până acum că ești postac rus (aka imbecilul cu Putin la nume).

  2. Foarte bine, veste buna! Dărâmătorii ăștia de civilizație, de istorie, de valori, trebuie izolați.

  3. Odata frica de amenintarea comunista disparuta, stinga, o diversiune creata din acea frica, nu-si mai are rostul.
    Ce nu-si dau seama papusarii e ca tocmai acum treaba a devenit periculoasa cu adevarat.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.