Articol semnat de Iancu Guda, președintele Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR). Iancu Guda (Director General al Coface Credit Management Services) e membru activ în cadrul precum CFA România, Asociația Trezorierilor și Asociația de Management al Creanțelor Comerciale. Articolul a fost publicat inițial pe blogul său.
În articolele anterioare am analizat care sunt cauzele și efectele creșterii interdependenței comerciale dintre companii, prin dublarea termenelor de încasare a creanțelor. De asemenea, în două articole separate, am propus o serie de soluții pentru managementul eficient al riscului de credit comercial, atât pentru antreprenori (în ceea ce privește propria companie), cât și pentru creditori(furnizori sau instituții de credit), în ceea ce privește analiza clienților acestora.
Ca urmare a acestor analize, una dintre concluziile principale a fost că firmele active în România sunt mai vulnerabile la următoarea recesiune, în contextul propagării mai rapide a efectului de contagiune pe canalul comercial. În următoarele articole îmi voi îndrepta atenția asupra unor componente ale bilanțului companiilor active în România care pot semnala apropierea următoarei recesiuni.
În acest scop, în acest articol analizez evoluția stocurilor companiilor active în România în ultimul deceniu. Ce legătură are evoluția stocurilor cu ciclul economic, respectiv alternarea naturală a perioadelor de creștere (expansiune) cu cele de scădere (denumire popular, și în mod evident exagerat, „criză” sau „recesiune”)?
Literatura de specialitate, și realitatea economică, au dovedit foarte clar următoarele corelații (explicate și ilustrate mai departe):
- Perioada de relansare accelerată — este însoțită de o creștere economică peste nivelul potențial Inflația este în creștere, moneda națională se depreciază iar dobânzile sunt majorate pentru a tempera creșterea economică și presiunile inflaționiste. În această perioadă investițiile și stocurile sunt la un nivel foarte ridicat, alimentate de încrederea companiilor în perspectivele și cererea viitoare;
- Perioada de încetinire — în ciuda decelerării ritmului de creștere economică, stocurile rămân la un nivel ridicat din cauza reacției lente a companiilor (efectul paradoxal de optimism și supraîncredere în apropierea unei recesiuni)
- Perioada de recesiune — de obicei ajustarea este bruscă, încrederea se prăbușește și companiile tind să vândă din stocurile existente fără să continue aprovizionarea de la furnizori, pentru a genera lichiditate pe termen scurt. Accesul la finanțare este complicat, cererea este scăzută, încrederea se prăbușește iar stocurile sunt în cădere liberă;
- Perioada de revenire inițială și relansare timpurie — primele semnale de creștere economică pozitivă, dobânzile sunt scăzute (pentru a sprijini relansarea economiei) dar încrederea companiilor revine lent (efectul paradoxal de pesimism prelungit după „dușul rece” al recesiunii). În această perioadă stocurile cresc timid, relativ proporțional cu evoluția cererii și a veniturilor.


Romania are economie frustra, nu poate genera recesiuni si numai datorii.
Autorul are un articol recent despre imobiliare, intr-o alta publicatie, unde foloseste expresii hilare precum „preturi juste” si „trebuie sa coste”. Pentru un profan e hilar, dar pentru un presedinte de asociatie de finatisti e grav daca acesta considera ca suntem in vremea mercurialului si a economiei dirijiste. Doar acolo preturile sunt „juste”, stabilite de inalta conducere a partidului, pentru ca burghejii sa nu suga sangele calsei muncitoare.
In concluzie, am dubii despre valoarea analizelor autorului. Pare ca sufera de nevoia de auto-promovare (nu are laudatori si se lauda singur).