Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Peștii expuși la substanțe psihoactive devin hiperactivi și își modifică relația cu mediul înconjurător. Stresul ar putea afecta atât supraviețuirea lor, cât și echilibrul ecosistemului, scrie La Repubblica.
Puii de somon sunt hiperactivi și înoată mai departe decât în mod normal. Și nu este o veste bună. Aceste performanțe record, de fapt, conform unui nou studiu publicat în Current Biology, sunt consecința expunerii la cocaină (și derivați) care ajunge în apele dulci odată cu deversările urbane și indică o alterare a percepției spațiale a animalelor, punând potențial în pericol supraviețuirea lor.
Echipa internațională de experți, condusă de cercetătorii de la Universitatea Griffith, a dorit să verifice în condiții naturale rezultatele experimentelor efectuate în captivitate.
Pentru a simula nivelurile reale de poluare din râurile și lacurile din întreaga lume (de fapt, stațiile de epurare nu sunt capabile să elimine complet cocaina și derivații acesteia din apele uzate), oamenii de știință au utilizat instalații cu eliberare lentă de substanțe chimice, în timp ce pentru a studia mișcările animalelor în mediul lor (în special în lacul Vättern, din Suedia), au folosit o tehnologie de urmărire numită telemetrie acustică, care permite urmărirea deplasărilor prin semnale sonore emise de transmițătoare minuscule.
Dintre cei 105 somoni tineri implicați în studiu, unii au fost expuși la cocaină, alții la benzoilecgonină (principalul produs al transformării drogului în organism), iar un grup de control nu a fost expus la nicio substanță.
Ceea ce s-a constatat este că somonii „dopați” au menținut un nivel ridicat de activitate pe parcursul celor opt săptămâni de observare, în timp ce, în mod normal, această agitație scade treptat după eliberarea din crescătorii. Ba mai mult, odată cu trecerea timpului, modificarea comportamentului s-a accentuat, demonstrând că poluarea cu substanțe stupefiante modifică profund modul în care peștii utilizează habitatul natural într-un ecosistem complex.
Peștii expuși la benzoilecgonină, de exemplu, au înotat într-o săptămână de până la 1,9 ori mai departe decât peștii din grupul de control, dispersându-se în lac cu până la 12,3 kilometri mai mult.
Expunerea la benzoilecgonină s-a dovedit a fi cea cu efectele cele mai puternice, mai puternice chiar decât cocaina însăși. Acest fapt prezintă un interes deosebit, explică cercetătorii, deoarece evaluările riscului de mediu se concentrează adesea doar asupra substanței principale, ignorând metaboliții acesteia, chiar dacă aceștia – la o analiză mai atentă – sunt prezenți în ape în concentrații mai ridicate.
Motivul pentru care benzoilecgonina produce astfel de efecte la somoni rămâne de stabilit, dar modificarea comportamentului animal pare să fie compatibilă cu efectele metabolitului asupra organismului uman: o vasoconstricție puternică urmată de un stres intens al organismului.
Faptul că s-a confirmat că somonii aflați sub influența substanțelor psihoactive se mișcă mult mai mult decât în mod normal nu este o curiozitate fără rost.
Mișcarea animalelor este, de fapt, considerată o interacțiune cu mediul și influențează multe aspecte: cu ce se vor hrăni; de ce prădători vor trebui să fugă și cum se vor organiza populațiile din lac.
Dacă poluanții modifică aceste tipare naturale, ecosisteme întregi pot fi destabilizate în mod imprevizibil. Este posibil, de exemplu, ca hiperactivitatea în înot să consume energie vitală, compromițând creșterea și reproducerea somonului atlantic, o specie deja amenințată din cauza altor factori legați de activitățile umane.
Deși nu există un risc imediat pentru persoanele care consumă pește, susțin experții, cercetarea readuce în prim-plan problema tuturor medicamentelor și drogurilor care ajung zilnic în apă. Se estimează, de fapt, că consumul global de substanțe ilegale a crescut cu 20% în ultimul deceniu, având un impact din ce în ce mai mare asupra mediului. Prin urmare, este necesar să se includă monitorizarea acestor poluanți invizibili în strategiile de conservare a speciilor acvatice vulnerabile și să se îmbunătățească sistemele de tratare a apei.