STUDIU: Dopamina „rescrie” creierul mamelor după sarcină pentru rolul de părinte

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un nou studiu arată că sarcina și perioada de după naștere pot produce schimbări profunde și de durată în creierul mamelor, nu doar efecte temporare. Cercetarea sugerează că aceste transformări ajută creierul să se adapteze pe termen lung la rolul de părinte, transmite MEDIAFAX.

Potrivit autorilor studiului publicat miercuri în revista Nature, dopamina – o substanță chimică implicată în motivație, recompensă și învățare – are un rol central în acest proces. Ea contribuie la „reorganizarea” circuitelor neuronale și la modificări ale activității genelor din creier, influențând comportamentul, memoria și capacitatea de adaptare.

Cercetarea a combinat analize pe țesut cerebral uman, provenit dintr-o bancă de creier din Montréal, cu experimente pe șoareci de laborator și tehnici moderne de biologie moleculară și genetică.

Cercetătorii au analizat regiuni precise ale creierului implicate în memorie și comportament. În paralel, au fost utilizați șoareci de laborator, ținuți în condiții strict controlate.

Animalele au fost supuse unor teste comportamentale pentru a evalua anxietatea, memoria, reacția la stres și comportamentul matern.

Studiul arată că schimbările observate nu implică modificarea ADN-ului în sine. Acestea implică mecanisme prin care mediul și experiențele de viață pot activa sau opri genele fără a modifica ADN-ul. Practic, dopamina acționează ca un regulator care „reprogramează” anumite funcții ale creierului după experiența maternității.

Cercetătorii au observat și că stresul după naștere poate perturba aceste adaptări, afectând modul în care creierul se reorganizează. În schimb, menținerea unui echilibru al semnalizării dopaminei pare esențială pentru consolidarea acestor schimbări pe termen lung.

În concluzie, studiul arată că maternitatea nu este doar o perioadă de schimbări hormonale temporare, ci un proces care poate remodela durabil creierul. Iar dopamina este unul dintre mecanismele cheie care fac posibilă această adaptare.