Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Un test de sânge ar putea prezice dacă adulții în vârstă, aparent sănătoși, sunt predispuși la boala Alzheimer în următorii cinci sau zece ani, transmite Mediafax.
Un test de sânge ar putea prezice dacă adulții în vârstă, aparent sănătoși, sunt predispuși să dezvolte simptome ale bolii Alzheimer în următorii cinci sau zece ani, au raportat miercuri cercetătorii, potrivit AP.
Aceste analize sunt un instrument potențial pentru accelerarea dezvoltării medicamentelor. Astfel, ajută la identificarea și înscrierea persoanelor cu risc ridicat în studii privind posibile tratamente sau strategii preventive pentru Alzheimer.
Unele studii clinice ample testează deja dacă anumite medicamente ar putea preveni sau cel puțin întârzia boala. Dacă vreunul dintre acestea se dovedește a fi eficient, medicii vor avea nevoie de o modalitate ușoară de a ști cine ar trebui să le încerce, potrivit sursei.
Oamenii de știință din spatele noului studiu subliniază, totuși, că este prea devreme pentru ca persoanele sănătoase să apeleze la așa-numitul test p-tau217. Acesta este utilizat în prezent pentru a identifica dacă persoanele care se confruntă cu probleme cognitive au Alzheimer sau o altă tulburare.
„Așteaptă și fă-ți testul când poți face ceva în privința asta”, a transmis Reisa Sperling, autoarea principală a studiului.
„În acest moment, nu s-ar schimba ceea ce i-aș spune cuiva să facă. Tot aș spune să mănânce bine, să doarmă bine, să facă multă mișcare și să rămână implicați”, a adăugat aceasta.
Noile descoperiri au arătat că adulții în vârstă asimptomatici, care prezentau niveluri foarte ridicate de p-tau217, aveau un risc de 38% de a dezvolta deficiențe cognitive pe o perioadă de cinci ani. Acest risc a crescut la 78% în 10 ani, mai arată sursa citată.
Nu este clar ce cauzează boala Alzheimer. Totuși, elementele sale revelatoare sunt plăcile de amiloid, care blochează creierul. Un alt element este proteina Tau, care distruge neuronii.
Testul p-tau217 măsoară o formă de Tau care se corelează cu cantitatea de placă acumulată la o persoană. Testul oferă un indiciu despre aceste proteine, a spus Sperling.
Studiul a analizat date de la 2.684 de adulți în vârstă. Aceștia erau sănătoși atunci când s-au alăturat unor studii de lungă durată privind boala Alzheimer. Li s-a administrat testul de sânge p-tau217 la înscriere și la controalele cognitive anuale. Între prima înscriere din 2004 și anul trecut, aproximativ 478 au dezvoltat deficiențe cognitive, potrivit aceleiași surse.
Participanții la studiu cu niveluri foarte scăzute de p-tau217 au prezentat, de asemenea, un risc scăzut de a dezvolta deficiențe cognitive pe parcursul perioadei de cinci până la zece ani.
Există totuși o dilemă în prezicerea bolii Alzheimer. Mulți oameni au niveluri ridicate de plăci amiloide, dar nu dezvoltă niciodată boala. O teorie importantă este că, la un moment dat, acumularea de amiloid declanșează un tip anormal de Tau ducând la simptome.
„Acesta este un proces gradual în care amiloidul și tau se acumulează în creier. Acest test sanguin vă spune cât de departe vă aflați în acest proces”, a spus autoarea principală a studiului.
Oamenii de știință, care nu au fost implicați în studiu, l-au lăudat, dar au oferit și câteva motive de prudență. Unul este acela că doar o mică parte dintre participanții la studiu au fost urmăriți timp de un deceniu întreg. Așadar, există mai puțină încredere în estimarea riscului pe 10 ani decât în estimarea riscului pe cinci ani.
De asemenea, predicțiile ar putea fi umbrite de alți factori. Persoanele în vârstă ar putea prezenta riscul de a muri din cauza altei afecțiuni sau ar putea avea probleme cardiace, care pot provoca demență vasculară în loc de Alzheimer, mai specifică sursa.
„Analizele de sânge nu sunt încă suficient de precise pentru a ghida un prognostic individualizat”, a indicat Schindler.
Totuși, noile cercetări oferă o „piesă crucială a puzzle-ului”, potrivit acesteia.