Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
O cercetare în profunzime a fenomenului traficului de copii în România arată că victimele sunt în general fete de 14-15 ani, din mediul rural, cu nivel de trai scăzut, care provin din familii care „închid ochii”. Capacitatea de intervenție a instituțiilor este limitată de actorii locali care validează normalizarea devianței, constată același raport realizat de Organizația Justice and Care Romania.
În ultimii 5 ani, conform datelor oficiale1, 1.525 de copii au devenit victime ale traficanților de persoane. Copiii reprezintă aproximativ 50% din totalul victimelor traficului de persoane din România. Peste 90% dintre victimele copii exploatați sexual sunt fete și provin din mediul rural.
„Familia, comunitatea și autoritățile locale din zonele prevalente de origine ale copiilor nu numai că nu protejează copiii de riscurile de trafic, dar uneori sunt împlicați direct în recrutarea sau exploatarea acestora. Profilul copilului victimă, al familiei și al comunității din care provin acești copii, așa cum rezultă din cercetare, oferă informații în premieră despre realitățile care fac posibil riscul de trafic de copii”, arată organizația într-un comunicat remis marți G4Media.
1. PROFILUL COPILULUI VICTIMĂ
Copilul victimă este fată, cu vârsta medie cuprinsă între 14-15 ani și provine din mediul rural. Face parte dintr-o familie mono sau bi-parentală, cu un nivel de trai scăzut, dar nu neapărat de tip sărăcie extremă1. Se distinge prin hipersexualizare comportamentală și vestimentară, pe care părinții, de regulă, o acceptă și o confundă cu maturizarea. Utilizează tehnologia digitală (de regulă smartphone) și rețelele de socializare.
Din punct de vedere psiho-emoțional, adolescenta poate distinge între bine și rău, dar nu are suficientă autonomie pentru a se opune riscurilor și comportamentelor autovatămătoare, ceea
ce îi generează incapacitatea de auto-identificare ca victimă. De cele mai multe ori, abandonul școlar se corelează cu momentul recrutării.
2. PROFILUL FAMILIEI DIN CARE PROVINE COPILUL VICTIMĂ
Contrar aprecierilor anterioare și contraintuitiv, de altfel, marea majoritate a copiilor traficați nu provin din familiile în care părinții au plecat în străinătate sau din sistemul de protecție a copilului.
Familia este de regulă mono sau bi-parentală, cu unul sau mai mulți copii. Nivelul de trai este scăzut, dar nu neapărat de sărăcie extremă, manifestându-se o incapacitate a părinților de a stabili relații de comunicare și încredere cu copiii. ”Părinții efectiv închid ochii pentru că au nevoie de bani și nu îi interesează unde pleacă și ce face copilul, atât timp cât nu mai are răspunderea lui și există și situații în care copilul poate deveni o sursă de venit”.
Perspectiva obținerii de venituri de către minore este suficientă pentru acceptarea de către familie a exploatării și a traficului. Astfel, rolul de suport și supraveghere al familiei dispare. Se produce în consecință o normalizare a devianței în interiorul familiei, iar relația dintre familie și copii este guvernată de amoralitate.
Lipsa de înțelegere și cunoaștere a tehnologiei digitale din partea părinților/familiei contribuie și ea la creșterea riscurilor de recrutare și exploatare online a copiilor.
3. PROFILUL COMUNITĂȚII
Comunitatea în care se manifestă prevalent traficul de copii este preponderent rurală. Se manifestă o normalizare a devianței, în sensul dispariției ”busolei morale” la nivelul comunității, fapt care se corelează cu lipsa unui comportament pro-social (ghidat de grijă și empatie față de cei din jur) sau proactiv (de luare de atitudine sau sesizare a autorităților competente).
Munca nu mai este văzută ca modalitate principală de a depăși sărăcia sau de a câștiga existența. Încrederea în autoritățile locale lipsește, pe fondul incapacității administrative și a lipsei de pro-activitate și reactivitate a acestora.
Membrii comunității manifestă o simetrie comportamentală de abandon al comunității, aceștia oglindind lipsa de proactivitate a autorităților.
”Traficul de copii este un fenomen alarmant în România și la nivel global. Tocmai de aceea noi considerăm că este necesară o abordare distinctă și specifică în cazul copiilor. Cu atât mai mult cu cât traficul de copii se corelează cu consumul de droguri și alte tipuri de infracțiuni. Acesta este motivul pentru care am înceract să înțelegem exact cauzele și contextul în care copiii noștri cad în mâinile traficanților. Credem că este mult mai eficient și benefic să previi asfel de lucruri îngrozitoare, decât să încerci să recuperezi copiii după experiențe care le vor marca viața fundamental. Cum poți lupta cu acest fenomen, dacă nu înțelegi ce se întâmplă în viața acestor copii? Prevenirea reală nu se face cu flyere și postere!”, declară Mădălina Turza, director de țară, Justice and Care Romania.
Toate rezultatele acestui grup de inițiativă vor fi puse la dispoziție Comitetului Național de Coordonare Anti-trafic de la nivelul Guvernului României.
Justice and Care International operează în Marea Britanie, Bangladesh, Statele Unite ale Americii și România, iar cele 4 birouri de țară acoperă prin activitatea lor 3 continente: America, Asia și Europa. Organizația din România dezvoltă activități și programe la nivel național și la nivelul Uniunii Europene. Am sprijinit aproximativ 100 de femei și bărbați supravițuitori ai traficului pentru a-și reface viața de când activăm în România prin Programul Victim Navigator.