Stella Rimington, prima şefă a spionajului din Marea Britanie, a murit la vârsta de 90 de ani

Stella Rimington, prima femeie care a ocupat funcţia de director general al serviciului de securitate şi contrainformaţii MI5 din Marea Britanie şi care a inaugurat o eră a unei transparenţe sporite în cadrul agenţiei, a murit la vârsta de 90 de ani, transmite luni Reuters, conform Agerpres.

Rimington, care a condus agenţia de securitate internă între 1992 şi 1996, a fost prima şefă a acesteia care a fost numită public şi ulterior a scris memoriile „Open Secret” despre cariera sa la fosta organizaţie secretă.

A continuat să scrie o serie de romane de spionaj şi se crede, de asemenea, că a inspirat-o pe actriţa Judy Dench în interpretarea personajului „M”, şefa lui James Bond în mai multe filme ale seriei „007”.

„A murit înconjurată de familia şi câinii ei iubiţi şi s-a agăţat cu hotărâre de viaţa pe care a iubit-o până la ultima suflare”, se arată într-un comunicat al familiei, citat de presa locală.

Rimington a primit una dintre cele mai înalte distincţii ale statului britanic – titlul de „Dame” în 1996.

S-a alăturat MI5 în 1969 şi a lucrat în servicii de contra-subversiune şi contra-terorism. Sub conducerea sa, MI5 a jucat un rol mai important în lupta Marii Britanii împotriva militanţilor republicani irlandezi, conform unui profil de pe site-ul MI5.

„Fiind prima femeie declarată şefă a oricărei agenţii de informaţii din lume, Dame Stella a depăşit barierele vechi şi a fost un exemplu vizibil al importanţei diversităţii în conducere”, a declarat actualul director general al MI5, Ken McCallum, într-un comunicat.

Ea a angajat agenţia într-o abordare mai transparentă a activităţii sale, atenuând imaginea sa post-Război Rece.

„Suntem, desigur, obligaţi să păstrăm informaţiile secrete pentru a fi eficienţi, aceasta nu înseamnă că ar trebui să fim neapărat o organizaţie complet secretă”, a spus ea într-o conferinţă difuzată public în 1994. „Secretul nu este impus de dragul său. Nu este un scop în sine.”

Prefigurând cariera sa literară ulterioară, Rimington a deschis acelaşi discurs cu o aluzie la tradiţia romanelor de spionaj britanice şi la fascinaţia pentru serviciile de securitate pe care le-a inspirat în rândul publicului larg.

„Este un lucru interesant şi a dus la crearea multor mituri – şi a unor speculaţii sinistre – despre munca noastră. Trebuie să recunosc că am pornit în seara asta cu o oarecare ezitare să fac puţină lumină”, a spus ea.

„Am un vag presentiment că ficţiunea s-ar putea dovedi a fi mai distractivă decât realitatea”, adăuga ea.