Specialist al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Vrancea: Exploatările de agregate din Siret agravează seceta şi distrug ecosisteme

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Exploatările de agregate minerale din albiile râurilor contribuie la accentuarea secetei pedologice din Vrancea, prin scăderea nivelului pânzei freatice şi afectarea gravă a zonelor de vegetaţie care în mod natural protejează şi stabilizează malurile râurilor, avertizează reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Vrancea, transmite Agerpres.

Impactul acestor activităţi, suprapus schimbărilor climatice şi secetei prelungite, produce efecte în lanţ asupra agriculturii, pădurilor şi biodiversităţii de pe valea Siretului, spre exemplu.

„Noi, în Vrancea, avem sectoare de râu suprapuse unor arii protejate care au ca obiectiv conservarea unor specii de peşti sau unor vieţuitoare sau habitate acvatice, şi acolo restricţiile sunt destul de importante, şi alte sectoare de râu care nu sunt suprapuse în ariile protejate şi unde avem agenţi economici care vor să exploateze agregate minerale din albiile minore, pe baza documentelor primite de la Apele Române. Din punctul nostru de vedere, conştientizăm că aceste exploatări de agregate în albiile minore sunt rele pentru mediu, în general, şi ăsta este şi motivul pentru care legislaţia privind apele interzice orice exploatare de agregate în albiile minore, excepţie făcând acele proiecte de decolmatare, regularizare”, a declarat Silviu Chiriac, consilier la APM Vrancea.
El a dat exemplul râului Siret, al cărui talveg este foarte coborât acum în timpul verii, iar acest fenomen afectează şi vegetaţia arboricolă din zonă, care nu mai are acces la apă. Potrivit reprezentantului APM Vrancea, în prezent sunt sute şi chiar mii de hectare de păduri ripariene, de salcâm, uscate.

„Pe râul Siret, vedem acum că zona de curgere a apei în timpul verii, acel talveg, este foarte coborât, iar malurile Siretului sunt foarte abrupte. Practic, nivelul pânzei freatice se conectează întotdeauna cu albia minoră a râului. Cu cât avem un talveg mai coborât, cu atât şi nivelul piezometric va fi şi acela mai coborât. Ce înseamnă asta? Că apa din fântâni, de exemplu, se va regăsi cu şase-şapte metri mai jos. Că rădăcinile arborilor, care au fost obişnuiţi timp de zeci de ani să primească apă de la un anumit nivel, vor fi într-o zonă total uscată. Astfel încât, astăzi, putem să vedem pe cursul Siretului sute, dacă nu chiar şi mii de hectare de păduri ripariene uscate. Putem să vedem ceea ce nu am crezut vreodată: păduri de salcâm, o specie foarte bine adaptată condiţiilor de secetă, cum s-au uscat. La fel putem să vedem acest impact asupra celor care se ocupă de agricultură, pentru că, iarăşi, coborârea nivelului piezometric înseamnă şi sărăcirea din punct de vedere hidric a solurilor care sunt folosite de agricultori şi vedem cum cantităţile de cereale, de exemplu, scad zi după zi şi la aceştia”, a menţionat Silviu Chiriac.

Potrivit specialistului APM Vrancea, consecinţele sunt severe pentru vegetaţie, în special în contextul secetei pedologice din ultimii ani. În ariile protejate din Vrancea, efectele sunt vizibile şi alarmante.

„Arii protejate precum Pădurea Merişor-Cotul Zătoanei, o arie protejată foarte dragă nouă tuturor celor care ne plimbam pe acolo, cu acel braţ secundar al Siretului, care era fantastic de frumos, a secat complet, pentru că acele braţe secundare îşi pierd conectivitatea cu râul Siret. Practic, noi avem în amonte trei sau patru baraje destul de mari pe râul Siret, care regularizează foarte mult debitele. Avem această coborâre a talvegului din cauza balastierelor, care din anii ’70, dacă nu şi mai devreme, au scos milioane de metri cubi de agregate de nisip şi pietriş. Iată aşadar, pe de o parte, baraje care opresc transportul de aluviuni în aval, şi pe de altă parte, timp de zeci de ani, noi am tot scos din albia minoră, astfel încât toate acele braţe laterale, toate acele bălţi, care la un moment dat trebuiau, în perioadă de revărsare, să fie alimentate cu apă în mod natural, au rămas acum undeva pe uscat şi niciodată nu se mai pot reconecta şi nu mai pot asigura biodiversitatea specifică luncii unui râu”, spune Silviu Chiriac.

Iar o monitorizare recentă făcută de specialişti în ihtiologie a confirmat gravitatea situaţiei, mergând până la a compara Siretul cu o „Sahara acvatică”.

„Râul Siret, fiind într-o arie protejată, a beneficiat de o monitorizare destul de riguroasă, realizată de experţii în ihtiologie veniţi de la nivel naţional, experţi cu o foarte bună experienţă anterioară. Au crezut că vor găsi peşte în râul Siret. Au venit şi au stat cel puţin o lună de zile pescuind prin toate metodele ştiinţifice aprobate de autorităţi, astfel încât să poată să evalueze speciile de peşti prezente. S-au îngrozit. Atât au putut să-mi spună, la modul sintetic, făcând o metaforă: au zis că este un fel de Sahară, că nu au putut să creadă că râul Siret poate să fie un râu mort din punct de vedere al populaţiei piscicole. Şi aici nu ne referim doar la speciile protejate care au făcut obiectul acestei arii protejate, ci şi la speciile generaliste, care fac obiectul hobby-ului pescarilor sportivi, care, zi după zi, iată, se vaită că nu mai prind peşte atunci când merg la pescuit. Toate acestea sunt un efect care nu se întâmplă imediat, dar, de data asta, îl putem înţelege cu toţii: vedem cum râul Siret are apa tulbure, vedem că talvegul a scăzut, vedem pădurile uscate, vedem lipsa peştelui, vedem malurile foarte urâte. Asta se întâmplă în momentul în care noi permitem astfel de activităţi de prelevare a nisipului şi pietrişului din albia minoră”, a explicat Silviu Chiriac.

Aceste exploatări de agregate minerale pot genera însă şi efecte pozitive, care pot duce în timp la formarea unor ecosisteme acvatice stabile, aşa cum s-a întâmplat în zona Doaga sau Pădureni, unde însă balastierele au fost în terase, nu în albia minoră a râului Siret.

„La momentul acesta, în Vrancea sunt cel puţin 18 perimetre autorizate, ca lacuri, iazuri piscicole, dar, din păcate, nu ştiu dacă sunt mai mult de opt, deci mai puţin de jumătate care să aibă efectiv apă. Nu mai vorbesc despre populaţia de peşte. Ce impact are această modalitate de exploatare asupra mediului? Noi am plecat de la premisa că aceste ecosisteme care urmează să se creeze în urma exploatării de agregate minerale ar urma să se transforme în acele rezervoare de biodiversitate pe care noi toţi le cunoaştem. Am fost cu toţii la bălţile de la Doaga, unde, în anii ’70, s-au făcut exploatări de agregate minerale, şi dacă mergem acum, o să vedem că cele mai multe specii de păsări acvatice, precum şi foarte multe alte vieţuitoare specifice acestor ecosisteme, se întâlnesc acolo. Nu ne este foarte străină Balta de la Pădureni. Mulţi pescari cunosc aşa-numita ‘balta de la Păşitoare’. Sunt ecosisteme acvatice formate tot în urma exploatărilor. Noi ştim de la bun început că agentul economic nu moare de dragul pisciculturii. Acela este obiectivul declarat, dar ceea ce îşi doreşte foarte mult agentul economic este să preleveze şi să vândă acel nisip şi pietriş. Dar suntem conştienţi şi înţelegem că acea cavitate, odată umplută cu apă, chiar dacă poate nu va duce imediat la o exploatare piscicolă foarte eficientă ca raport cost-beneficiu, va începe încet-încet să fie umplută cu specii de macrofite, cu stuf, cu papură. Va avea de cele mai multe ori şi sălcii pe mal şi tot felul de arbori caracteristici, şi toate acestea n-au cum să facă altceva decât să atragă biodiversitate. Practic, noi nu am văzut o astfel de fostă exploatare de agregate minerale, repet, în terasă, nu în albia minoră, care, la momentul actual, să nu adăpostească foarte multe vieţuitoare acvatice şi să nu constituie ceva pozitiv pentru toată lumea: şi pentru pescari, şi pentru cei care folosesc apa în irigaţii, şi din punctul de vedere al topoclimatului, al microclimatului local. Practic, un astfel de rezervor, încă o dată, se transformă într-un rezervor de biodiversitate şi de ecosisteme acvatice”, a mai argumentat consilierul de la APM Vrancea.

În ultimii ani, judeţul Vrancea s-a aflat constant în topul zonelor afectate de secetă pedologică severă şi extremă, conform rapoartelor ANM. Scăderea resurselor de apă din sol şi din pânza freatică ameninţă atât agricultura, cât şi resursele de apă potabilă din comunităţile rurale.