Se va prăbuși România în groapa extremismului? Cât de mare este riscul suspendării președintelui Nicușor Dan în 2026 / Ce viitor are guvernul Bolojan

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Acestea sunt trei întrebări-cheie pentru 2026. Toate informațiile și evaluările politice indică un risc moderat de suspendare a președintelui Nicușor Dan, dar și perspectiva de a fi paralizat politic. Premierul Ilie Bolojan are șanse reduse de a-și duce mandatul la bun sfârșit în fruntea guvernului.

Pe fondul amenințărilor cu suspendarea, de voturile PSD din Parlament vor depinde atât viitorul președintelui Dan, cât și al premierului Bolojan.

Un președinte și un guvern considerați reformiști au ajuns să depindă cvasi-total de sprijinul PSD, un partid care a sabotat constant orice reformă esențială pentru statul român, mai ales cele care privesc justiția.

Deloc întâmplător, tocmai judecătorii promovați de PSD la CCR boicotează ședința care ar trebui să tranșeze chestiunea pensiilor speciale.

Voi elabora mai jos ce variante de joc are PSD, ce scenarii de guvernare sunt pe masă și spre ce se îndreaptă România în anul care urmează.

O privire în trecut

Situația de azi seamănă izbitor cu cea de acum 20 de ani, doar personajele diferă. Fostul președinte Traian Băsescu a forțat în primul an de mandat reforme esențiale în justiție, având o majoritate parlamentară fragilă, bazată pe „soluția imorală” (partidul lui Dan Voiculescu) și pe un PNL aflat la mâna oligarhilor.

Liberalii lui Tăriceanu acționau din interiorul guvernării pentru a frâna reformele cam la fel cum procedează PSD azi.

Prima tentativă de suspendare a fostului președinte Traian Băsescu a avut loc la doi ani de la câștigarea puterii. La începutul lui 2007, imediat după aderarea României la Uniunea Europeană, cu Dan Voiculescu pe post de acuzator-șef, au început procedurile de suspendare susținute de PSD-ul condus de Mircea Geoană.

Liberalii lui Tăriceanu au scos PD-ul lui Băsescu de la guvernare în aprilie 2007 și au format un guvern minoritar, care a condus România cu sprijin parlamentar din partea PSD până în decembrie 2008.

Ce se întâmplă azi

Președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan au ajuns într-o fundătură politică la un an de la preluarea puterii, după ce guvernul a încercat reformarea sistemului de pensii speciale ale magistraților.

Șeful statului a pus în discuție reformarea justiției și a propus chiar un referendum în magistratură, după un documentar Recorder care a dezvăluit cancerul din sistem.

Un fost parlamentar AUR, Ninel Peia, l-a acuzat pe șeful statului de ingerințe în justiție și a anunțat că va iniția procedura de suspendare.

Partidul extremist AUR a anunțat, la rândul său, intenția de a strânge semnăturile necesare suspendării până în sesiunea din februarie.

Deocamdată, AUR, SOS și POT nu au reușit să adune cele 155 de semnături necesare. Cele trei partide au împreună doar 153. Lipsesc câteva voturi, care ar putea fi asigurate oricând de PSD.

Dacă se va ajunge totuși la procedura de suspendare în Parlament, tot de PSD depinde dacă ea trece sau nu de plen. Cele circa 80 de voturi de care are nevoie opoziția nu pot veni decât de la PNL, PSD, USR, UDMR sau minorități. Ușor de observat, din nou, rolul-cheie al PSD la votul final pe tema unei eventuale suspendări a președintelui Dan.

Un președinte paralizat

Având în vedere aritmetica parlamentară și tabloul de mai sus, este ușor de anticipat că PSD și Sorin Grindeanu vor juca în forță anul viitor și imprevizibil.

Cu sabia suspendării deasupra capului, președintele Nicușor Dan va căuta să mențină în continuare relații bune cu PSD-ul lui Grindeanu. Va fi obligat, foarte probabil, la concesii politice. Președintele urmează să numească, anul viitor, șefii de servicii secrete și șefii Parchetelor.

Greu de crezut că PSD nu va încerca să aibă un cuvânt greu de spus. Miza controlului instituțiilor de forță este uriașă, mai ales că ele joacă un rol esențial în combaterea corupției.

Apropo de scenariul suspendării: Nicușor Dan nu este totuși Traian Băsescu. Cu toată campania de umanizare la care participă activ inclusiv partenera sa, Mirabela Grădinaru, președintelui nu-i va fi deloc ușor în cazul unui referendum.

Pentru a fi considerat valid, pragul de prezență trebuie să treacă de 30%. Asta n-ar fi chiar imposibil pentru opoziție. Prin urmare, miza majoră a președintelui este să nu se ajungă aici. Pentru a fi sigur că nu-și pierde funcția, suspendarea nu trebuie să treacă de Parlament, unde PSD face cărțile.

Soarta premierului Bolojan

Pe Ilie Bolojan l-au salvat temporar alegerile din Capitală. A fost și un vot pentru premier, nu doar pentru Ciprian Ciucu. Dacă liberalii ar fi pierdut, planurile de debarcare a premierului erau deja făcute. În câteva săptămâni, pierdea și partidul, și guvernul.

Cu stilul său inflexibil, puțin spre deloc dispus la negociere și compromis, Bolojan s-a izolat în propriul partid și va fi tot mai dificil să mențină coaliția. Sorin Grindeanu și PSD își doresc în mod evident debarcarea lui, care a fost doar amânată, cum spuneam, de succesul electoral din București.

Prin măsurile de austeritate adoptate, premierul Bolojan a reușit să reducă deficitul bugetar, anunțând că România va încheia anul cu un deficit chiar mai mic decât ținta asumată de 8,4% din PIB. Curățenia în finanțele publice vine însă la pachet cu costuri politice.

De la 1 ianuarie vor crește taxele locale, indexarea pensiilor cu inflația nu mai este posibilă în 2026, iar o serie de reforme sunt blocate. Reforma pensiilor speciale este blocată la CCR, reforma administrației prevăzută pentru 2025 nu s-a întâmplat și nici nu se întrevede posibilitatea unei noi angajări a răspunderii guvernului în anul care urmează.

Costul vieții a crescut, prețurile la energia electrică aproape s-au dublat. Ieșirea din iarnă va fi un moment critic pentru Guvernul Bolojan, când frustrările și depresia socială se vor adânci. Este de așteptat ca opoziția să organizeze proteste. Marea întrebare este, din nou, cum va juca PSD?

Patru scenarii

Există cel puțin patru scenarii posibile pentru anul viitor:

• 1. PSD continuă să se comporte la fel ca până acum, adică frânează orice reformă mare, critică guvernarea în timp ce beneficiază din plin de avantajele ei și așteaptă disciplinat schimbarea premierului prevăzută pentru 2027. Puțin probabil.
• 2. PSD forțează debarcarea premierului Ilie Bolojan și înlocuirea lui cu un premier tot de la liberali, dar mult mai flexibil, dacă se poate un premier de paie, ușor de manevrat și fără mari ambiții reformiste. Scenariu luat în calcul serios în PSD, cel mai probabil. O schimbare de premier s-ar putea să-i convină și președintelui Dan, din mai multe motive. În primul rând, ar funcționa ca supapă socială. Apoi, față de Bolojan n-a avut niciodată o mare simpatie. Uneori i-a sabotat deciziile (creșterea TVA, creșterea graduală a vârstei de pensionare în cazul magistraților). În acest scenariu, PSD va poza în partid responsabil, care salvează România de crize politice, dar va guverna pe bază de șantaj politic continuu, blocând orice reforme sau decizii contrare intereselor sale.
• 3. PSD rupe coaliția cu PNL și UDMR, se cațără pe valul așa-zis suveranist și se aliază cu AUR la guvernare. Deși în mod formal exclude această variantă, în politica românească orice este posibil. Vorbele, promisiunile, angajamentele nu valorează mare lucru. O parte din PSD își dorește guvernare cu AUR, crezând că așa vor recupera electoratul pierdut. AUR, la rândul său, își dorește să intre la guvernare, dar nu are nici oameni, nici experiență.
• 4. PSD rupe coaliția și trece în opoziție, lăsând liberalii să guverneze minoritar. Puțin probabil. Ieșirea de la guvernare înseamnă, în primul rând, decuplarea de la resurse. Or, un PSD debranșat de la funcții și bani publici cu trei ani înainte de alegerile la termen este aproape de neimaginat.

Contextul extern

Evoluția politică internă trebuie analizată și în context extern, foarte diferit de acum 20 de ani. Atunci, reformele interne erau puternic susținute atât de Bruxelles, cât și de Washington. România tocmai intra în Uniunea Europeană și se baza sută la sută pe SUA, partener strategic.

Între timp, contextul extern s-a schimbat dramatic. Bruxelles-ul este ocupat cu războiul din Ucraina, de războiul comercial și ideologic declarat de SUA și de ascensiunea forțelor de extremă dreaptă care subminează UE din interior. Ele beneficiază atât de sprijin de la Moscova, cât și de sprijinul administrației Trump, ceva de neimaginat în urmă cu 20 de ani.

Va beneficia partidul extremist AUR de contextul extern? Va încerca PSD să se lipească oportunist de noua politică a administrației Trump? Va reuși România să evite căderea în groapa extremismului? Greu de spus acum, dar în mod cert evoluțiile externe vor influența semnificativ politica internă.

Concluzie

Se anunță un an tensionat, cu un președinte slăbit încă din primul an de mandat și cu un guvern care pare să aibă zilele numărate.

Partidele extremiste vor suspendarea președintelui, dar sunt încă profund divizate.

Una dintre principalele concluzii, bazate și pe experiența trecutului, este că reformele esențiale nu se pot face fără susținere politică și suport în societate. Or, forțele reformiste sunt ultra-minoritare în guvernul Bolojan: USR, cu zece la sută reprezentare parlamentară, și o mică parte din PNL.

Societatea, la rândul ei, s-a schimbat. O temă care scoatea înainte sute de mii de oameni în stradă — independența justiției — nu mai are impactul de altădată. În schimb, alte teme pur propagandistice și-au făcut loc: discursul neolegionar, antisemit, anti-UE.

Președintele este deja, cum spuneam, aproape paralizat politic sau cu o marjă de manevră extrem de limitată.

Principalul jucător pare să fie în continuare PSD, dar liderul său, Sorin Grindeanu, are și el un grad limitat de autonomie, date fiind vulnerabilitățile sale majore din trecut. În plus, PSD se vulnerabilizează singur când exercită puterea, de regulă, în mod corupt.

Din acest motiv, s-ar putea ca anul 2026 să fie o poză încremenită: cu toții vor ține pistolul la tâmpla celuilalt cu degetul pe trăgaci, dar nimeni nu va avea curajul să tragă. Băltirea reprezintă, de cele mai multe ori, un mod de guvernare într-o țară ca România.